(...)fiecare sunet ieşit din gura omenească - în ultimul timp s-a ajuns a se prinde chiar gândurile nerostite - este pus în vârful creionului şi fixat pe hârtie ca o muscă.

Geo Bogza în Creionul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sînt unii oameni care îl întrebuinţează la scopuri cu totul mârşave. Scrie cu el. Adică fiecare sunet ieşit din gura omenească - în ultimul timp s-a ajuns a se prinde chiar gândurile nerostite - este pus în vârful creionului şi fixat pe hârtie ca o muscă. Ceea ce eu nu aş face niciodată.
A dormi cu ţigara în gură şi creionul după ureche este o perfecţiune la care nu au ajuns decât oamenii de pe celelalte planete.

Geo Bogza în Creionul - Revista URMUZ, an. I, nr. 3, martie 1928
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea alpinismului

Să te urci pe vârful creionului.

culmi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La colţ

Mult am mai fost eu pus la colţ, în genunchi:
Bogza Gheorghe, de ce nu deschizi gura, de ce taci?
Treci la colţ, în genunchi, pe coji de nuci!
E drept, nu prea învăţam la istorie.

Dar şi istoria, mai apoi, cât m-a pus la colţ!
Geo Bogza, de ce nu închizi gura, de ce nu taci?
Treci la colţ, în genunchi, pe coji de nuci!

Şi pe cranii de oameni.
Şi chiar pe craniul meu,
Să învăţ lecţia.
Să învăţ bine lecţia!

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ştiinţa omenească în general, în orice domeniu, cea mai mare parte există totdeauna numai pe hârtie, în carţi, această memorie de hârtie a omenirii. Numai o mică parte din ştiinţa omenească este în orice clipă cu adevarat vie în unele capete.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu iubita mea nu vorbeşte nimeni

şi-a prins un trandafir
pe omoplat
spinii au rupt cuvintele
sângera abundent
am cărat-o în spate
până la peşteră
în golul imens
nu era decât liniştea

trăieşte de două vieţi
în acelaşi loc
tăcerea ei mă fascinează
îşi prinde părul
în zeci de silabe nerostite

doar o dată a spus
trăiesc
de atunci zilele se repetă

în spirala multicoloră
ne-am fixat dragostea

poezie de Ion Drăgoianu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este de ajuns să posedăm arta rugăciunii; trebuie să devenim rugăciune, rugăciune întrupată. Nu este de ajuns consacrarea unui timp pentru rugăciune, căci fiecare act, fiecare gest, chiar şi un surâs, trebuie să devină un imn de adorare, o ofrandă, o rugăciune. Trebuie să oferim nu ceea ce avem, ci ceea ce suntem.

citat clasic din Paul Evdokimov
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Colţ

Mult am mai fost eu pus la colţ, în genunchi:
« Bogza Gheorghe, de ce nu deschizi gura, de ce taci?.

Treci la colţ, în genunchi, pe coji de nuci! ».
E drept, nu prea învăţam la istorie.

Dar şi istoria, mai apoi, cât m-a pus la colţ!
« Geo Bogza, de ce nu închizi gura? de ce nu taci?
Treci la colţ, în genunchi, pe coji de nuci! ».

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesie

Obsedat de gălăgie, în nelinişte trăiesc,
Mă calmez, mă enervez, nu-i normal, nu e firesc,
Am fugit de vânt şi ploaie să ies dintr-un anotimp,
Am întârziat devre, e şi am ajuns târziu la timp.

Am ieşit din drame, doamne, chiar şi din minţi mi-am ieşit,
Sun nebun, poet bolnav, psihic am înebunit,
Dorm, visez focuri şi arme, şi cum pierd acest război,
Simt cum mor, simt cum rezist, dar şi morţii sunt eroi.

poezie de Ionela Hondreac (21 iulie 2018)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice creaţie este o formă de sunet. Forma prin care te exprimi este o formă de sunet. Un gând este o formă de sunet. Un sentiment este o formă de sunet. O bară de oţel este o formă de sunet. Prin schimbarea frecvenţei, reaşezi dansul dansatorului, însă această schimbare poate provoca atât fericire, cât şi tristeţe. Acesta este motivul pentru care orice formă de sunet trebuie să fie conştientă de melodia pe care dansează. Nimeni şi nimic nu poate stopa acest mecanism existenţial. Chiar dacă omul se împotriveşte, Liniştea continuă să rămână, indiferent de încercările omului de a face zgomot, căci Liniştea nu poate fi eliminată - Ea este De Sine Existentă. Din Linişte provine orice sunet, în Linişte se întoarce orice sunet.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul adevăr este durerea, singura realitate e suferinţa; durere şi suferinţă în fiecare picătură de apă, în fiecare fir de iarbă, în fiecare sunet, în somn şi în veghe, în viaţă, înainte de viaţă şi, poate, chiar după moarte.

Ivo Andric în Ex Ponto (1918)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Doamne! Ne faci capul calendar în ultimul timp cu atâta ciripeală. Eşti de neascultat. De re-ascultat?! Nici nu poate fi vorba. În ultimul timp nu ne mai oferi Satsang-uri, în care putem într-adevăr să pricepem ceva. Să ascultăm, într-o contemplaţie profundă, aşa cum de altfel împărtăşeşti. Rămâi în ciripit, mergeţi în parc! A. M: Deci, nu mintea/gândurile vă face capul calendar, ci cântecul păsărilor? De aia vă duceţi la sfârşit de săptămână în pădure ca să vă facă păsările capul cale-în-dar, că bine ar fi! Ok, mersi de observaţie, dar spune-mi, te rog, ce făceai, dacă Satsang-ul chiar era în parc?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduiala este că tot ce a fost, este şi va fi până la sfârşitul vremii e inclus în Tora, de la primul până la ultimul cuvânt. Şi nu doar într-un sens general, ci cu amănunte despre fiecare neam şi despre fiecare fiinţă omenească în parte şi amănunte la amănunte despre tot ce i s-a întâmplat din ziua naşterii sale până la săvârşirea sa din viaţă.

citat din Elijah ben Solomon Zalman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce eşti este atât de simplu, încât nici unul din gândurile minţii nu te poate prinde, nici măcar gândul Dumnezeu/Sine. Dacă ai înţeles cu adevărat asta, dă divorţ de minte chiar acum. De ajuns cu această căsătorie cu gândul, care a devenit sufocantă prostituţie a devenirii. Pur şi simplu, las-o să sară în aer. Niciodată asta, nu ai fost tu!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţi până şi tu că ai ajuns chiar în ultimul hal, că asta este mizerabil, dar că altfel nici nu are cum să fie, că deja nu mai ai nicio ieşire şi că niciodată nu o să mai ajungi un altfel de om, că şi dacă ai mai fi avut încă timp şi credinţă pentru a fi altceva, atunci probabil, nu ai fi dorit nici chiar tu să te schimbi, iar dacă ai fi dorit, oricum nu ai fi făcut nimic, pentru că în realitate, poate că nici nu ştii în ce să te transformi.

Dostoievski în Însemnări din subterană, I
Adăugat de Gustavae
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu nu mai am limbă
Limba mea am uitat-o în gura mea
căscată în timp ce o picătură de ploaie
de pe vârful ei se scurgea altădată

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a prinde un păstrăv trebuie să pierzi o muscă.

citat din George Herbert
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să sacrifici o muscă pentru a prinde un păstrăv.

citat din George Herbert Palmer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn al cunoaşterii de sine

Dedic aceste rânduri omului simplu şi fain Grigore Leşe.

tăcut şi nud o vreme-am străbătut cărări pierdute-n uitare,
am răscolit păduri scrijelind în lemnul alb chip de iele,
(dintr-o nefirească dorinţă de identificare şi definire a iubirii mele)
în scorburi găujoase am răsădit cenuşa sufletului pustiit,
şi visele le-am atârnat pe ram cât mai sus,
sus în bătaie de vânt, înşiruite înmiit...

când mâinile au prins miros de-împreunare,
şi-n scurtul timp rămas capătă profil de lumânare-

binecuvântează mamă pruncul din mine,
dar mai cu samă, luminează-mi drumul spre cunoaşterea de sine...

tu,
ştii mamă dorinţa-mi veche de-a da contur lumesc sufletului meu,
când prunc fiind,
am început să lipesc în unghiurile adiacente sufletului
câteun boţ de lut sub formă de Eu,
mai apoi,
când lutul deveni vâscos,
alunecos doar printre cuvinte,
boţul de lut l-am umezit în roua iubirilor trecute, tăcute şi nerostite-
nerostite de teama cuvintelor ce ar fi putut să prindă viaţă
la fiecare zâmbet împietrit pe faţă,
la fiecare sărut-mut,
la fiecare păcat ieşit din tipare,
la fiecare simplă chemare a sentimentului răstignit pe altare...

binecuvântează mamă pruncul din mine,
cât încă mai sunt părtaş cunoaşterii de sine...

vezi mamă,
mâinile-mi miros a-împreunare,
şi-n scurt timp vor prinde contur de lumânare...
încet, încet,
încet se stinge pruncul din mine...
să fie şi acesta un semn al cunoaşterii de sine?

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi privi cele de toţi privite într-un fel nou. Peniţa îmi va sângera ca o gheară şi vârful ei va înroşi hârtia.

citat celebru din Geo Bogza (octombrie 1928)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul tren

ultimul tren îl aştept în gară
lumea se înghesuie pe peronul îngust
am în valiză emoţii de vară
şi în buzunare poeme cu gust.

ultimul tren mă duce spre succes
cu fiecare gând mă apropii de cer
am în suflet carduri de acces
deschid porţi solare cu armuri de fier.

undeva în lumină este visul meu
vreau să ajung la el cu ultimul tren
voi străbate timpul chiar dacă mi-e greu
mi-e voinţa mare - tonus de refren.

aştept trenul meu în bătrâna gară
îmi ţin companie acorduri de chitară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!