Teamă mi-e de talibani...

Mă paşte una în paştună

Să merg la dânsa-n Kandahar,

Ea îmi promite viaţă bună

Şi că m-acoperă cu har.

Eu nu şi nu, mai bine-n Lună

Decât la dânsa-n Kandahar

Accept să beau chiar mătrăgună

Şi-n cap să mă pocnească-un par.

De-aş fi ştiut închideam ochiul,

Mergeam cu dânsa şi-n Kabul,

Acolo mai prizam şi opiu

Şi poate mă simţeam sătul,

Dar iarba verde de acasă

Ce parcă pătrunjel îi spune

Cu o străină nu mă lasă

Să rătăcesc aiurea-n lume...

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerc vicios

N-aş vrea prin Kabul erou,
Prefer conductor de metrou
Dacă stau şi mă gândesc
Şi prin minte scotocesc

Aş cam da munca-ntre şine
Pe nurii unei balerine,
Care-mi spune într-o doară,
Mă priveşte, mă măsoară...

- Să ştii că eşti interesant
Şi-mi pari genul amuzant,
Totuşi, aş avea-un regret,
Îţi spun micul meu secret:

Visul meu de-adolescentă,
Doar o plăcere inocentă,
Mi-am dorit, sună bizar,
Un sergent din Kandahar!

poezie de Alex Dospian (iulie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba verde de acasă

La fel şi-n cer, dar totuşi diferit,
Ba poate chiar conform cu altă viaţă ‒
Înzdrăveniţi ne-om lua la fugărit,
Dar prin grădini nu va mai fi verdeaţă.

Şi ce păcat, căci am călca uşor,
Imponderabili, spirite plutinde,
Dar pământeasca iarbă de ogor
La Dumnezeu pe pajişti nu se-ntinde...

Acolo e lucernă de neon
Şi-s supraveghetori discreţi, angelici,
La megafoane, muzici de bon-ton
Şi diavoli feminini, cu ochi eterici.

Şi cât e raiul rai de lung şi lat,
N-o să găsim un fir de iarbă grasă,
Şi ne-om şopti, cu glas îmbălsămat,
Că tot mai bine ne era acasă.

poezie de Dragoş Niculescu din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba verde de acasă

În iarbă draga mea, mereu,
Ţinea morţiş să mă dezmierde;
Era şi iarba mult mai verde…
Şi eu!

epigramă de Eugen Deutsch din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâierea razelor de lună

Se-nalţă-n zare munţii... printre dealuri
În iarbă pân-la brâu mă scald şi dorm
Şi gândul sărutat de soare-i parcă
Când mă desprind de trup şi-n lume zbor.

Cu valuri zgomotoase parcă plânge
Peşana şi mă cheamă înapoi
Aş da tot ce-aş putea în lumea asta
Doar să ne-alinte valurile-n moi.

Oriunde-n lume aş pleca, pădurea
O simt şoptindu-mi numele şi plânge
O veşnicie aş trăi acolo
Şi nici atâtea clipe nu-mi ajung.

M-aş înfrăţi cu dealuri şi vâlcele
Soarele peste mine să apună.
Să simt sărutul zărilor vâlcele,
Şi mângâierea razelor de lună...

Şi să răsară-n suflet primăvara
În viaţă şi în gânduri şi în vise,
Pe câmp, în lan de grâu şi în Peşana
Şi-n toate amintirile nescrise.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei frumoase cântăreţe

Perfectă-i e-ntreaga fiinţă,
Ca dânsa-n lume două nu-s.
Şi înc-un punct de referinţă:
Talentu-i diametral opus!

epigramă de Valentin Bleoancă-Pleniţa din ziarul "Viaţa Buzăului" (13 august 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe deal

E capul ei, şi pieptul ei –
O văd acum întreagă,
O strig pe nume şi-i vorbesc,
Dar ea să mă-nţeleagă?

Cu pieptul plin şi des bătând,
Cu faţa-mbujorată,
A răsărit dintr-un tufiş
Şi râde-acum mirată.

– "Tu eşti pe-aici? Eu te-am crezut
Cu oile prin vale!
De-aş fi ştiut că eşti în deal,
Mergeam pe altă cale!"

Subţire-n trup şi blândă-n grai,
Şi-n port aşa isteaţă,
Pe urma ei în fapt de-amurg
Dau zori de dimineaţă.

De-aş fi ştiut că n-a venit
Anume pentru mine,
Eu n-aş mai fi vorbit cu ea!
Dar ştiu şi-aceasta bine,

Că m-a cătat de mult prin văi
Pierdută-aşa cu gândul;
Şi dacă nu m-ar fi găsit,
Umblat-ar fi de-a rândul

Întreaga zi din deal în deal
Ca cerbul după apă –
Cu greu te scapi de-un lucru drag,
Şi prost e cine-l scapă!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cu cerbicie

Femeie-n ochiul tău acerb,
Citesc ca-n lună şi în stele
Un verb de dragoste superb
Ofrandă adus inimii mele.

Şi chiar dacă sunt un imberb
Eu simţitor îs peste poate,
Femeie-n ochiul tău acerb
Vreau să citesc până la moarte.

Mă rog la Domnul ca să-mi deie
Puterea de-a citi acelaşi verb,
Să-l recitesc în ochiul tău femeie,
Ca-n ochiul ciutei... tânăr cerb!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Extraterestra"

Sătul de lumea sa "rupestră"
Tot urmărea vreo "farfurie"
Să ceară în căsătorie
O tipă ce-i extraterestră
Şi el spera că e maestră,
Rezolvă totul sine die,
În casă şi-n bucătărie,
Iar noaptea ea va fi "ecvestră"
Tot căutând şi ani şi zile,
Găsi femeia oportună
Cu farmecul unei "dactile"
Era o tipă, bună, bună,
Şi constată uimit Vasile,
Că e picată chiar din lună.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beduinul

În barul din Burj-al-Arab
Nu pot să beau un piperment,
Chiar dacă-l vând pe El-Zorab
Cu-ntregul său harnaşament.

Degeaba-s neam de beduin
Şi am şi-o brumă de parai
La voi în bar nu pot să vin,
Ci mai degrabă merg în rai...

În România fiind raiul,
Cu banii luaţi pe El-Zorab
Îmi iau hotel şi-apoi cu paiul
Beau piperment ca un nabab.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba verde de acasă

Iarba verde de acasă
Cum să ne mai dea fiori
Dacă emigrăm în masă
Dup-un teanc de verzişori?

epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, bărbaţii

Am dat accept la fetele din glastre,
Din ţară, de aiurea, cu gândul bun,
Dar nu am ştiut păcatele noastre,
Că ele doar poze superbe ne pun.

La pozele-n care se simt prea triste
Gentili, like-uri le dăm pe întrecute,
Ca să le scoatem nasul din batiste
Şi fericite să le facem... iute!

Iar alteori, când ele se simt bine
În pozele pe care le postează
Aproape despuiate-n ţoale fine
Uităm de clik şi ochiul se blochează.

Deşi aproape, între noi e gheaţă...
Şi uite-aşa mai trece-o zi din viaţă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi de-aş muri...

Şi de-aş muri în noaptea asta
Şi-n orice noapte de-aş muri,
Chiar şi de dincolo de lume
Îmi va fi gândul la copii.

De-aş adormi ca o lucire
Pe-aripi de îngeri, printre sfinţi,
Mie-n a morţii adormire
Îmi va fi dor de-ai mei părinţi.

Chiar dacă vamele-s închise
În zborul către libertate,
Nu-mi veţi ciunti a mele vise
Cât fi-va dragostea de frate.

Cu aripa însângerată
A unui vis care s-a frânt,
Voi plânge încă din iubire
Când reveni-voi pe pământ.

Chiar dacă-n mine ard de dor
Şi în gheţari mă voi topi,
Să ştiţi că nu mi-a fost uşor
Ca pământean a vieţui!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru

De-aş fi iarnă, ce-aş mai ninge peste trupul tău sedus!
Dar, nu sunt şi ninge cerul vinovat, de jos în sus.
De-aş fi mare,-n braţe-albastre, te-aş purta spre mine-n larg,
Dar, în braţe, port doar vise, umbre ce de ţărm se sparg.

Şi de-aş fi suspin de vară-n asfinţit de flori de maci,
Ţi-aş fi lacrima-povară, dar nu sunt şi-n ierni mă-mbraci.
De sub neaua vieţii mele, te adulmec şi te chem
Să îmi fii colind albastru, dezlegare de blestem.

De-aş fi toamnă-n strai de frunze ruginii şi de gutui,
Ne-am sorbi la prânz şi cină şi-amândoi am fi sătui;
Eu, licoare aromată, căpşunică-n bob răscopt,
Tu, şampanie aleasă, aşteptând să te adopt.

De-aş fi primăvara verde, şi tu frunză-nmugurind,
Fir de iarbă ce-ncolţeşte pe-al iubirii tainic grind,
Aş mai cere înc-o viaţă, să am timp să te iubesc;
Dar nu sunt nimic din toate şi-n nimic nu mă găsesc.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corupţia în plină floare

Corupţia-i la noi stăpână
Şi niciodată n-o să iasă,
Că astăzi ea-i în floare până
Şi-n iarba verde de acasă.

epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţul "ineficient"

Stă uneori cu dânsa-n gând
Pe banca de "rezerve",
Având doar grija să observe
Anunţul soaţei:"Eşti la rând!"

epigramă de Mihai Haivas (2023)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotul (Gazel)

Departe tunete răsună,
Dispare-ncet clarul de lună

Şi-n următoarele minute,
Avem de a face c-o furtună.

În clopotniţa cea veche
Clopotul în dungă sună,

De ce clopotul îl trage,
Clopotarul are să ne spună:

Că după-ncetarea ploii,
Iarăşi vine vreme bună,

Dar în grădina neprăşită
Iar va creşte mătrăgună...

poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare din Apuseni

Ce-mi sopteşti creangă-nmugurită,
De geamul meu când te-ai lovit
Din somnul lin acum trezită,
Ce veşti străbunii ne trimit?

Ce spune mama, tata ce îmi spune
Şi bunii mei ce somnu-şi dorm in lut,
Ce veşti ne mai trimit aici în lume,
Ce treburi mai avem noi de făcut?

Tot în picioare-i casa, îţi pot spune
Velinţele poate puţin s-au rupt,
A-mbătranit războiul de ţesut,
Şi-n vatra veche mai arde un tăciune.

A-mbătrănit livada, dar pui îşi lasă merii
Şi prunii şi cireşii îşi lasă-n jur urmaşi,
Miroase dinspre şură a urdă şi cas,
Copii în vatra veche se joaca pişicherii.

De-mi vii cu veste bună, eu vestea ţi-oi întoarce
Îmbătrânim şi noi, dar linişte-i si pace.
Nu s-a schimbat nimic, cu noi rămas e Domnul,
Sunt Apuseni verzi, cât verde este omul.

poezie de Valeria Iacob Tamaş (februarie 2010)
Adăugat de Valeria Iacob Tamaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Covidu-i o măsură bună.
Dovada este, la femei...
Căci stai acasă doar o lună
Şi-n nouă luni apar doi... trei.

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

De-aş fi avut înţelepciunea
izvorului ce sapă-n stâncă,
de-aş fi ştiut să strălucesc
printre pietriş în valea-adâncă,

De-aş fi ştiut, cum ştie apa
să fiu oglindă pentru stele,
de-aş fi putut să am răbdare
să-mi treier visurile mele,

De-aş fi săpat în stânca dură
cum sapă un izvor supţire,
aş fi putut să trec mai lesne
şi peste-o zi făr'de iubire.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic, nici chiar speranţa

Nimic, nici chiar speranţa în suflet nu mai cântă
Când mut e viitorul şi aripa ţi-e frântă...
Departe laşi în urmă al visurilor rai...
Şi lacrima, chiar dânsa, când pică pe hârtie,
E rece ca îngheţul din inima pustie
De florile din mai!
Nimic, nici chiar speranţa în ochi nu licăreşte
Când ziua după ziuă bolnavă se târăşte...
Şi poate ca să fie de aur cerul plin,
Şi poate s-aibă stele albastra adâncime,
Verdeaţă nouă, câmpul, pădurea, -ntunecime
Şi râul alb, — suspin!
Nimic, nici chiar speranţa în groapă după tine
Atunci nu mai voieşte să vie, — şi nu vine!...
Şi poate ca să fie orice după mormânt:
Dreptate omenească făcută unui nume,
O viaţă viitoare, şi-n tainica ei lume
Noi aripi, — nou avânt!

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!