Îi plăcea încăperea cu mobile vechi. Emana o liniște specială, un fel de "am oprit ceasul pe loc". Te simțeai bine, cumva la adăpost, încercai sentimentul odihnitor că nu se poate întâmpla nimic extraordinar îndărătul obloanelor de lemn. Chiar moartea putea veni lin aici, cu pași de pisică, o moarte fără spasme, nu act necruțător, ci împlinire.

în Cianură pentru un surâs
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Telefonul din bikini" de Rodica Ojog-Brașoveanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.90- 28.80 lei.

Citate similare

În sâmbăta patimilor, la ceasul când se nasc spaimele, noaptea își dezlegase misterul peste târgul Bucureștilor, fluturând miresme de liliac și salcie tânără.

în Agentul secret al lui Altîn-Bey
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Cine-și închipuie că se mai poate întoarce pe ulițele tinereții e nebun.

în Bărbații sunt niște porci
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Înfrântă și neputincioasă, ținută prizonieră între neamuri, victima primea aici o verighetă și felicitările cu aromă de condoleanțe ale ofițerului de stare civilă.

în 320 de pisici negre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Profesorul: În timpul războiului am căzut prizonier. De atunci cred în infern. Crăpam de foame eu și ceilalți. Doar împrejurările ne-au împiedicat să nu devenim antropofagi. Împrejurările și poate, hmm... Încă ceva... Un soi de demnitate. Era oare demnitate sentimentul acela tulbure, inconștient, care năștea în noi o rezistență surdă? Căci asta voiau. Să ne aducă la starea primară, animalică, a firii, a startul de acum multe milenii al omului abia ridicat în picioare, să ne trezească toate toate instinctele înjositoare, mai bine zis să le reanime.

replică din Omul de la capătul firului de
Adăugat de Cociș DanielaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cred că aveam treisprezece sau paisprezece ani, în orice caz nu mai mult de cincisprezece, când am început să simt că legăturile mele cu trecutul sunt de esență specială. Fire puternice, a căror explicație cu aromă lama sau druidă nu mă satisface nici azi, mă ancorează într-o anume epocă precisă, situată între pitorescul fin de siècle și începutul celui de-al II-lea război mondial.

în Coșmar
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când ploaia te surprinde de mână cu o fată seamănă cu o aventură.

în 320 de pisici negre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine-și închipuie că vânătoarea de pisici e o chestie simplă, nu are simțul realității.

în 320 de pisici negre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oricum ar fi însă, mi se pare mai interesant să fac tablouri proaste decât un pandișpan reușit.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scopul existenței fiecărui individ este plăcerea și cine o contestă ori e ipocrit, ori imbecil.

în O toaletă a la Liz Taylor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A rata presupune o încercare, un start în cele din urmă neizbutit. Nu poți pierde ceva ce nu ai.

în Omul de la capătul firului
Adăugat de Cociș DanielaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pași spre nimic

Va veni și acel timp,
Al tăcerilor imense,
Când trifoiul de pe câmp,
Nu voi ști când înflorește.

Nu voi ști poate nimic,
Nici cum crește firul ierbii
Și din locul din pământ,
Nu voi ști cum urlă cerbii.

Va veni și acel timp,
Al tăcerilor profunde,
Fără gându-mi recitând,
Din poemele nocturne.

Și-atunci liniște și pace
Și-atunci gloduri de pământ
Mă vor legăna în brațe,
Fără brațele să simt.

Cine știe cum va fi,
Când sub pleoape va fi negrul,
Poate negrul nu va fi
Și nimicul va fi zeul.

Poate e adevărat
Și doar sufletul trăiește
Și lăsând trupu-mi uscat,
Va trăi altă poveste

Îmi e greu să mă gândesc,
Când va fi să fie timpul,
Singur să mă părăsesc,
Să m-amestec cu nimicul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Madam Kluger, pufoasă, apretată și cu genele atât de albe încât par pudrate cu zahăr, îmi face un cornet artistic...

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Bărbații sunt atât de prostuți... Din nefericire, s-au născut prea puține femei care știu acest lucru.

în Bună seara, Melania
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Eu am cu Moartea întâlnire [I have a rendezvous with Death]

Eu am cu Moartea întâlnire
Pe-o baricadă disputată,
Căci primăvara vine îndată,
Miros de meri se înalță-n sus.
Eu am cu Moartea întâlnire,
Când zilele au cam apus.

Poate de mână mă va lua
Ca să mă ducă-n lumea sa
Suflul să-mi ia și-a mea privire
Dar s-ar putea să o ignor,
Eu am cu moartea întâlnire
Pe-un deal abrupt, necruțător,
Când primăvara va veni
Și pe imaș doar flori vor fi.

O, Doamne, dar ar fi mai bine
Să dorm pe-o pânză de velură,
Unde Iubirea strâns mă ține
Puls lângă puls, gură la gură,
Și unde ador să mă trezesc.
Dar am cu Moartea întâlnire
La miezul nopții, e firesc,
Când primăvara-mi dă de știre.
Mi-am dat cuvântul și-l cinstesc
Și la-ntâlnire nu lipsesc.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Te-ai oprit?

De ce aici, o clipă, te-ai oprit?
Ți-s aripile grele de-așteptare?
Sau zborul tău, deodată-i mărginit
Sau bătrânețea sufletului doare?

Te-ai înfrățit cu vântul și în zări
Ți-ai avântat ca un vulcan în noapte,
Zâmbești deși, la tâmple ai ninsori,
De tine infinitul nu-i departe

Ai poposit aici doar pentr-o viață
Ai suferit, ai plâns sau ai cântat
Aici, unde nimic nu se învață,
Unde nimic nu e adevărat.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Elegia ceasului

Ceasul nu este decât o moarte
ce poartă cravată,
o moarte ce intra în casa fiecărui
anonim
să-i strângă avântul
la pieptul ei...

... de lemn.

Moartea nu este decât un șarpe
deghizat în toate ceasurile
pe care le-ai văzut la bunici,
pe care le-ai ridicat cu inconștiența sugarului
ce plânge doar de foame;
ceasurile care te-au îndrumat
către toate întâlnirile eșuate
și cele care au știut să ascundă orele
în buzunarele de la spate ale timpului,
când ai fost bolnav.

Ceasul nu este decât o moarte
cu două cruci
la gât.

Sună alarma și-n curând
vom părăsi visul
pentru o mărginire
la fel de străină...

... de lemn.

poezie de (15 iunie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

Molipsit de liniște

Liniștea care mi te fură cu ultimul sărut pe gură...

simt pe mână incizia lunii
în timp ce orașul țipă în somn
zidindu – mă prag
în carne de noapte
cu mâna sub cap
pe frunze de lemn
( m-am molipsit de liniște )

ea plutește dincolo de vise
arcuindu – se în boltă pe o ultimă stea
când ceasul de jertfă
înflorește pe buze
secunde de cântec
la tâmpla cernită fără perdea

oprește ghețari
în peretele trezit din tăcere
cu pași de păienjeni
ucigași de uitare
împietrind pustiul la rădăcini

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nimic nu mă poate ferici mai mult decât aceea de a suferi prigoniri pentru cauza adevărului. Nu cumva îmi voi pierde bogățiile? Nu cumva mă voi despărți de copiii mei și de patria mea? Când am venit pe lume nu am adus nimic cu noi. Goi ne-am născut și goi vom pleca. Eu sunt gata și pentru închisoare și chiar și pentru moarte.

în Patericul Lavrei Peșterilor de la Kiev
Adăugat de Dan NicorescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Regăsesc cu același sentiment de "altă epocă" holul întunecat care abundă de mobilă inutilă. Un salon régence cu scauneleîmbrăcate în huse și pe care nimeni nu s-a așezat de cel puțin două decenii, un piedestal mult prea fragil ca să poată suporta măcar un vas de flori, causeusa unde doi inși nu pot discuta fără să facă scurtă la gât

în Nopti albe pentru Minerva
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Urca în turnul

bisericii catolice din orașul
mai mult de munte să întoarcă
două din cele trei ceasuri
care aveau tupeul să funcționeze
aproape bine pentru cetățeni
zi și noapte urca scările de lemn
cu miros de catran și amețea
întotdeauna era sigur că o să cadă
chiar îi părea bine să gândească
cum gândește acum în camera
unde ticăiau mecanismele vechi

în dreptul ceasului defect zâmbea
niciodată nu a arătat ora exactă
nici nu avea ce căuta în turnul
acela vechi de biserică impunătoare
îi venea de multe ori să bată rotițele
cu barosul și ciocanul cel mititel

ceasul acela se hodorogise de tânăr
el a început după optzeci de ani
să se simtă cum se simțise ceasul
defect de tânăr nu bătea ora exact

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook