Cel care-i face frumoasei acum

loc pe pista îngustă de biciclete tăiată
în mii de ani prin pădure
de sălbăticiunile deplasate spre acelaşi regim
omnivor e unul – un om – cu rădăcinile bine
înfipte-n borcanul cu dulceaţă de mure
având el
şi o alură înaltă – de pom – femeia
prea tânără mai are acum o pedală
de dat şi uite se va îndrăgosti ca o proastă
de vârstele pădurarului! cine va şti
ce a fost
între oameni şi lupi şi fire cu plumb
trase din puşca de vânătoare de căprioare –
bătrâne
ca toate bunicuţele mireselor silvice?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cuvinte

... uite ai căzut de pe calul
putere să-ţi dea cel de sus
să urci de-a buşilea dealul
la răsărit la apus
până-n sătucul în care
fără prea multe cuvinte
în limba frumoasă română
un englez de o sută
de ani pune stângaci o dulceaţă
de mure (?!) ai căzut de pe calul
scăpat prin pădure englezul
cu volanul pe dreapta
bârâie-n tufa de sure
foşnete foşnete la
răsărit la apus
şi pune cu limba-ntr-un lemn
de tisă cu gura deschisă
fără prea multe cuvinte
punctul pe iştenem...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E normal să te doară burta de porc omnivor dacă ai mâncat prea multe inimi de pasăre?

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul prin pădure

Au închis drumeagul prin pădure
Acum şaptezeci de ani şi mai bine.
Vremea şi ploile l-au măcinat
Azi nu mai poţi, printre hârtoape şi rovine,
Ghici unde-a fost drumeagul prin pădure
Înainte ca ei să fi replantat copacii.

E-ascuns sub lăstăriş, sub muşchiul moale,
Sub covor de păştiţe şi de coada vacii.
Numai păstrătorii tainelor pot desluşi c-acolo
Unde-şi fac cuibar guguştiuci cu pene sure
Şi-unde bursucii se simt la ei acasă
A fost odată drumeagul prin pădure.

Totuşi, dacă pătrunzi în codru mai adânc
Într-o seară de vară târzie când cerul
E-aproape de pământ şi aerul e rece peste iezer,
La ora când fiecare suflet îşi strigă partenerul,

( Nu le e teamă de oameni în pădure,
Căci prin acele locuri au trecut puţini)

Vei auzi bătaia copitelor de cai
Şi foşnetul făcut de fuste-n roua de sub pini
Apropiindu-se din ce în ce mai mult de tine
Prin oglinda ceţii străvezii, prin rugi de mure,
Ca şi cum ar şti foarte, foarte bine
Drumeagul cel vechi, de demult, prin pădure.
Drumeagul care nu mai trece prin pădure.

poezie de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

mi-am conservat
inima-n
borcanul cu dulceaţă
de cireşe amare
şi am plecat la vânătoare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai şti să culegi un fruct

aşa nebunatic, un fruct? uite
şi crengi răsucite-ntr-o husă:
uite cum linge, cum linge
femeia tânără: inge – o o

stracizată nemţoaică printre tinerii regi căptuşiţi
cu stranietăţi socialiste (?!) – sâmburii de

mărimea unor piuliţe de altă
dată precisă, dar dusă
în căutare fericirii pe nalte, vai, plat
forme de socializare impusă!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

cu 40 de ani
mai tânără se îmbrăcase
cu o pânză - eu
călăream iluzoriu o mânză
şi nu
nu speram
să trag de coamă roşcata
dintre picioarele mele (?!)
şi nu
nu speram să mai păşesc vreodată
în ciuda artritei frumos coafată, a
reumatismului magic
cu puteri de exemplu
în tragic, în
vreo vinovată nevinovată
iubită în toate -
paşii
uite, i-aş fi vrut aproape ne
număraţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea, crudă pădure

Iubita mea, crudă pădure,
Cu ramuri degete spre cer,
Ascunzi în umbre ochi de mure
Şi-n frunze pete de mister.

În tine note muzicale
Se nasc în tril de ciocârlii,
Prin tine şerpuiesc spre vale
Izvoare dulci cu ape vii.

Prin tine trec săgeţi în fugă
Chemându-şi puii, căprioare,
Prin tine ne-ndulcesc în rugă
Frăguţele coapte în soare.

În tine înnoptează şoapte,
Săruturi dulci, îmbrăţişări
Şi stelele scăldate-n lapte
Trecând cu roua-n alte zări.

Pădurea mea, crudă pădure,
Cu ramuri prelungite-n hău,
Roagă-mi iubita să mă fure,
Să ne pitim în sânul tău!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-fericiţii

ne-am împrietenit demult
nu mai ştim
cine pe cine a încurajat...
cine este bărbatul cine femeia
cine e pur şi simplu blocat
(?!)
nu mai ştim nici
numele tastelor de apel, vezi, la numărul coastelor
din care cândva... pe
ne-răsuflate iară se
făcea că încă o dată ne va
re-crea-re-crea de
fel unul ori una ca noi: ne
fericiţii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multă nedreptate

Unul vrea avere, altul în stradă cere.
Unul stă în palate, altul în frig se zbate.
Unul are poamă, altul nu are mamă.
Unul huzureşte, altul sărăceşte.
De ce Doamne, oare, astfel ai lăsat,
Unul prea mult are, altul e sărac?
Unde e dreptatea, unde e frăţia?
Unde-i libertatea, unde-i omenia?
Unde-s astea toate? Cine le împarte?
Cine Doamne, cine nu gândeşte bine?
De ce fiecare luptă pentru sine?
Luptă până moare şi tot pier destine.
Doamne,
noi credem în Tine că poţi îndrepta.
Că Tu poţi face bine în dreptul fiecăruia:
Să împarţi dreptatea-n lume, cum Biblia spune.
Să fie frate cu frate, pace şi linişte în toate.
Doar Tu poţi să împarţi pe pământ
dreptatea între oameni, acel lucru sfânt.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pădure, la Zăval - actul I

Cu vecina, la pădure,
Merg, adesea, după mure,
Da-n pădurea minunată,
Mure n-au fost niciodată!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul de lacrimi

pe aripile vieţii vorba cântecului
întrecute doar de tropotul cailor
vorba vine vârstele
vieţii se trec prin iarba înaltă înaltă a cerului
până la brâu
tăierea s-a făcut cu un râu (?!) de
lacrimi vorba
cântecului sub lăcrimare din difuzoare
sparte discret cu lovituri de copite-ngrijite
iubite, hai să
ne îndulcim din micile noastre răni împreună
până e timp de plutire de goană
nu chiar atât de nebună şi-aflată
parcă nu la primele tinereţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oase bătrâne

ce de doctori! unde sunt artiştii?
îl întreb pe doctorul grizonat cu
pensula-seringă între mişcările antebraţului
şi
el răspunde cu o pictură ca un pojar: o tristă îmbolnăvire
a simţurilor (ah, impresii), o nefericită
răspândire a tinereţii printre oase bătrâne

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragomir

ce frumoasă
ea pe stradă trecea
cu telefonul aprope lipit
de ureche vorbind
despre soţul ei dragomir
cu o prietenă
din sicilia - de
sigur
era prea tânără ca să spargă bărbaţi (?!) prea
tânără
să-l aibă de soţ
pe brunetul în toate, drago
mir, să abă
sicilii extinse sub săni
totuşi
vorbea prea frumos în sârbeşte
despre soţul ei dragomir
mort
ţintă pe podul din beograd
sub umbra
unor avioane sau tei
fără floare
din forţele nato

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet de culoare

dintre prietenii virtuali
sau în viu
pe
cei care mă citesc pot să-i număr pe de
getele de la mâini şi picioare
frânte
în dimineţile tactice de-alergare
prin parcul balcanic –
ce
parc!
ce
prietenie puţină, subţire
-ntre băncile-n aşteptare...
pe
cine aşteaptă?
pe unul
ca mine cu suflul spre negru
cu suflul
atlet şi poet de culoare –
ah, eu
o să mor în lanţurile mele de aer
prea proa
spăt, prea
ca la nară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musca de plumb

lacrimi plăcute-ţi doresc
uite s-a frânt
candelabrul sub musca bătrână
şi rece
şi grea e camera-ntunecată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia se culcă şi e puţin mângâiată

femeia se culcă
cu bărbatul ăsta aş sta toată viaţa
culcată - spune
ea - pe urechea ce gâlgâie sânge
tăiată de un
artist în refacere
a forţelor sale sensibile - unde
va o pensulă plată mângâie o idee
departe
de-a fi un coşmar episodic

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu Timişoara

... nu toţi cei care se trag prin praf
sunt demni de milă. nu toţi copiii
vor fi încurajaţi să trăiască.
nu fiecare femeie de iască e mane
chin (?!) - nu
acum trece viaţa cum trebuie. nu
acum pui coarne de alu-miniu de plumb
oraşului îndrăgit de grădinarii din
slatina - nu acum timişoara, nu...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima turmă

prietenoasă de porci
s-a ivit dintr-o scorbură – d
ar chiar aici este domeniul
de vânătoare al regelui şoarec –
toate
roţile de caşcaval emailate
se rostogolesc prin copacii din plasă
şi lasă
iarba de vaci cu gura căscată sub coasă (?!) –
toate
produsele bio se simt
totuşi bine aici
în micul regat al regelui şoarec
printre licurici cu lumini şi furnici
cu venin şi melci cu lipici –
poate
porcii vor trece iar ex
crementele lor nu vor face
mai mult râu decât cine
se scrie
cu numele de iubit sau iubită
fluviu de u
rină pe arbori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubesc

pe femeia din america
pentru că e
destul de neagră puternică în
cât să-mi răstoarne

camioanele cu păpuşile gon
flabile pe picior (?!) - o
iubesc pe femeia cu ne
grul bine albit prin poveşti

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb de iarnă

Zâne oacheşe, fecunde,
În caleşti de peruzea,
Văluresc frumoase unde,
Marea fulgilor de nea.

Raza soarelui zâmbeşte
Cam timid în sfera sa,
Când văzduhul alb porneşte
Balul fulgilor de nea.

Mândre stele efemere
-Nveşmântează arbori albi
Şi în vârf de conifere
Stană stau vulturi codalbi.

În pădure, căprioare
Se adună la un loc,
Saltă zveltele picioare
Numai bune pentru joc.

Pe colinele domoale
Urecheaţii se întrec,
În omătul fin şi moale
Rostogol, în alb petrec.

Şi în liniştea curată
Fără sunet, fără glas,
Foarte rar, aud prin vată
Câte-un sforăit de bas.

Este moşul, cine altul,
Doarme în bârlog acum,
Nu zăresc spre cer, înaltul,
Niciun firicel de fum.

Şi de bal nici că îi pasă,
Ursul are somnul bun,
Nici ţipenie în casă,
Cum se zice-,, doarme tun''.

Alb de iarnă în pădure,
În văi, ape şi pe lunci,
Moş Martin visează mure
... Dar ce mult e până-atunci!...

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!