Femeia
cu 40 de ani
mai tânără se îmbrăcase
cu o pânză - eu
călăream iluzoriu o mânză
și nu
nu speram
să trag de coamă roșcata
dintre picioarele mele (?!)
și nu
nu speram să mai pășesc vreodată
în ciuda artritei frumos coafată, a
reumatismului magic
cu puteri de exemplu
în tragic, în
vreo vinovată nevinovată
iubită în toate -
pașii
uite, i-aș fi vrut aproape ne
numărați
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.