Câte caractere, atâta viață, fericire și durere, toate la un loc sunt artă, iubire, frământare, creație Divină fără asemănare.
Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Câte viețuitoare, atâtea stele în floare,
Câte caractere, atâta viață, fericire și durere,
Toate la un loc sunt artă, iubire, frământare,
Creație fără asemănare.
Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mă înconjoară visele, târziu în noapte,
Așa cum stelele ard divin în focul lor nestins,
Apoi roiesc, spre a sfârșitului destin,
În alte vieți, în altă parte...
Câte caractere, câte enigme nedeslușite,
Câte fantomatice figuri și definiții
despre tot și toate...
Mai mult sau mai puțin dovedite sau răstălmăcite,
În frământări neîntâmplătoare de noapte.
poezie de Valeria Mahok (16 ianuarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta timp cât greșim voit față de semenii noștri, fără să avem remușcări și fără tendința de îndreptare a lucrurilor pe viitor, suntem creștini falși și nu ne temem de pedeapsa Divină.
Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutând și respectând tot timpul rădăcinile valorilor autentice, vom deveni fără să ne dăm seama oameni cu caractere minunate.
Valeria Mahok (29 octombrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diplomația este o artă pozitivă a firii omenești, atâta timp cât nu are subsolul putred.
Valeria Mahok (15 august 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi reveni...
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Să-mi pun pecetea sărutului patetic
Pe inima ta purpurie și neobosită,
Așa cum n-am știut s-o fac la timpul potrivit.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o viață mai veselă ca cea de-acum,
Să-ți cânt în nopțile înstelate plină de fericire
Măreția caracterului tău neprețuit,
Mai ceva ca la orice curat început.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Să îți slăvesc icoana vie înspre nemurire,
Iar din fapte mărețe să îți ridic statui,
Că numai tu ești armonia din lume,
Și bogăția omului de zi cu zi.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Acum, îți pictez cu ochii minții icoana din viitor...
Și îmi promit să nu mai pierd o clipă falsă
când te voi reîntâlni,
Căci iubirea este divină!
Dumnezeu ne-a dăruit-o
Ca s-o putem dărui.
poezie de Valeria Mahok (31 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem nevoie de iubire, ca de aer
Avem nevoie de iubire, ca se aer,
Căci n-am fost învățați
Cum să iubim frumos,
Crescut-am ca florile între spini,
Printre suspine adânci
Si aplicați cu capetele in jos.
Avem nevoie de iubire ca de aer,
De îmbrățișarea ei divină,
Eternă floare vie, fără de pereche,
Azi în cotidian aproape o străină, bezmetică după noi senzuri...
Mergând prin ploi confuze,
acide si fără de lumină.
Avem nevoie de iubire, ca de aer,
De toate esențele ei înălțătoare,
Minuni cu vectori in valori mărețe;
Azi flămânzi după diverse, needucati cum suntem,
Orbecăim aiurea în marea-i căutare.
Avem nevoie de iubire, ca de aer,
Doar ea dă frumusețe vieții cu adevărat,
Să curgă din ochii lumii
Doar lacrimi de fericire,
Când ocolim marea sensurilor false,
Moartă mare, ce firea iubirii a denaturat.
Avem nevoie de iubire, ca se aer,
Iubind, spiritul iubirii îl vom înălța,
Si Veșnicia fericirii va semna
În cer si pe pământ
Pacea în lume si armonia,
nemurirea.
poezie de Valeria Mahok (7 august 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire, divină chemare!
Sfidată e a ta splendoare,
Interesul e în floare,
Iar prostia, e culoare.
catren de Valeria Mahok (2 mai 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire, divină chemare,
Sfidată e a ta splendoare,
Interesul e în floare...
Iar prostia e culoare.
catren de Valeria Mahok (2 mai 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Iubire, strai de sărbătoare,
Raiul viselor în floare,
Divină chemare,
Înălțătoare splendoare,
Fii nepieritoare!
poezie de Valeria Mahok (2 mai 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea are atâtea caractere cât numărul oamenilor de pe pământ.
Valeria Mahok (23 aprilie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără lumina Divină, viața este o rătăcire mioapă gravă.
Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am simțit că fără durere nu aș înțelege bucuria lipsei ei.
Valeria Mahok (21 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiți cu toată ființa
Și cu cinste vă purtați!
Iubirea este divină,
Fără ea suntem ratați.
Valeria Mahok (4 iunie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără iubire, fără minunile naturii și fără bucuriile muzicii, viața oamenilor ar fi fost infirmă, ca fără Divinitate.
Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe efemere...
Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și mă întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, să mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.
Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că ești departe.
Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Și viața fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Și Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viața, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce ești Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Și iubire pân*la stele!
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe efemere...
Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și mă întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, să mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.
Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că ești un Ulise.
Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Și viața fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Și Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viața, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce ești Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Și iubire pân la stele!
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Telepatie aurie...
Prin fereastra inundată
De raze blânde aurii,
Luna ochioasă mă sfidează
Cu zâmbetul ei durduliu.
Telepatic ne transmitem
Atâta muzică în suflet,
Că robită de uimire,
Un timbru cu săruturi calde
Lipesc pe creștetul ei palid,
Ca să visăm la nemurire,
În vastul cerc de încântare.
Ce altceva pot eu să fac?
Între imensele distanțe...
Decât iubire să-i transmit,
În vise cu ochi de romanțe.
Lună plină, Lună dragă,
Din aluatu-ți fără seamăn,
Ce-a inspirat muze boeme.
Câți fiori de romantism
Ai lipit în piepturi vii?
Și câte raze aurii,
Au luminat curtate fețe.
Cum pârtie pe cer îți faci
Pășind în umbra stelelor,
Nu poți spune ce te doare
Și nici poveștile de viață
Ce din înaltul tău le vezi.
Așa cum nici un pământean
Nu-ți poate prinde fața în mâini,
În lacrima nopții senine,
Cu patimă să te sărute,
Ca pe-o fecioară însetată
De-o mare dragoste divină.
poezie de Valeria Mahok (11 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără iubire mă sufoc, fără muncă mă plictisesc, fără credință pierd orice speranță.
Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 8 comentarii până acum.Nu contează câte bogății aduni în viață, ci cât timp le stăpânești în pace și binecuvântare alături de cei dragi.
Valeria Mahok (octombrie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!