Telepatie aurie...

Prin fereastra inundată
De raze blânde aurii,
Luna ochioasă mă sfidează
Cu zâmbetul ei durduliu.

Telepatic ne transmitem
Atâta muzică în suflet,
Că robită de uimire,
Un timbru cu săruturi calde
Lipesc pe creştetul ei palid,
Ca să visăm la nemurire,
În vastul cerc de încântare.

Ce altceva pot eu să fac?
Între imensele distanţe...
Decât iubire să-i transmit,
În vise cu ochi de romanţe.

Lună plină, Lună dragă,
Din aluatu-ţi fără seamăn,
Ce-a inspirat muze boeme.
Câţi fiori de romantism
Ai lipit în piepturi vii?
Şi câte raze aurii,
Au luminat curtate feţe.

Cum pârtie pe cer îţi faci
Păşind în umbra stelelor,
Nu poţi spune ce te doare
Şi nici poveştile de viaţă
Ce din înaltul tău le vezi.

Aşa cum nici un pământean
Nu-ţi poate prinde faţa în mâini,
În lacrima nopţii senine,
Cu patimă să te sărute,
Ca pe-o fecioară însetată
De-o mare dragoste divină.

poezie de Valeria Mahok (11 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!