
Atât de albastru
prima ta mușcătură mi-a ucis pudoarea m-am întins ca o lebădă
pe canapeaua din sufragerie
(visam că mă aflu printre nuferi și țin între aripi întreg universul)
cu ochii sprijinind tavanul
mi-am cusut palmele sfâșiate de prejudecăți
ca să nu le mai vad să nu le mai aud strigătul
în timp ce-ți întindeam cheia de la intrarea în ape
și de pe buze ți-am cules urzici
cu care mi-am biciuit inima până la sânge
și apoi până la rădăcinile copacului
ce-mi surâdea prin fereastră ca printr-o Biblie întredeschisă
pentru că mă ustură mângâierile tale am atâta nevoie să plouă
că invoc norul din glastră să-și reverse nemărginirea
pe care n-o mai știu de acum două mii de ani de
când te-am cunoscut atât de albastru și atât de sălbatic în mine
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre prejudecăți
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre nuferi
- poezii despre nori
- poezii despre lebede
- poezii despre inimă
Citate similare
Șah mut
Să vorbim...
Am mutat un zâmbet 3 căsuțe...
Ironic.
Și ți-am aranjat părul de pe frunte,
în tic.
În revanșă, mi-ai întins degetele reci
și mi-ai desenat tandru gropițe în obraji...
Cald.
Mi-am întins serioasă un rid pe frunte
Și mi-am lăsat două degete
Să se plimbe pe brațul tău
Până la umăr
"Șah"!
Ai înțeles, fără cuvinte.
Că nu e preț de "mat"...
Și ți-ai întors spatele
"Nebun" și copilăros,
Cum te știu...
"Aha"...
Și te-am cuprins
Pentru că spatele tău
Îmi surâdea a-mbrățișare...
Vorbim?
Și mi-ai răspuns cu ochii și cu mâinile:
Ar fi de prisos acum, cuvintele,
Draga mea...
poezie de Gabriela Chișcari (30 martie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre degete
- poezii despre cuvinte
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vorbire
- poezii despre păr
- poezii despre plimbare
- poezii despre nebunie
- poezii despre mâini
Am nevoie doar de tine
Și nu am nevoie de somnifere, tu ești cel mai bun medicament,
Iar vocea ta pentru inima mea a fost mereu un pansament
Te-am iubit din prima clipă deși te-am alungat de atâtea ori
Singurul care ani întregi m-a ținut cu capul în nori.
Și nu am nevoie de cineva, eu am nevoie de tine,
Doar buzele tale, brațele tale știu cum să mă aline
Și ochii tăi căprui. Iar sărutul mi-a lipsit luni la rând
În fiecare seară mă trezeam cu dor și plângând.
Mi-am dat seama în anii ce peste noi grăbiți au trecut
Că ai fost motivația mea, tot ce mai drag pe lume am avut.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (18 decembrie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre voce, poezii despre trecut, poezii despre sărut, poezii despre seară, poezii despre ochi căprui, poezii despre motivație sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Al meu străin
Când m-am născut am țipat dinăuntrul tău
Și mi-am auzit ecoul la mine în piept
Ciripind ca o pasăre ce-și lua pentru prima dată zborul,
Am tras aer în piept și ți-am simțit plămânii cum se dilată primindu-l,
Am clipit și tu mi-ai deschis ochii,
Mi-am deschis brațele și le-am simțit pe ale tale primindu-mă,
M-am înecat în irișii tăi privindu-i pe ai mei în oglindă,
Am tras aer în piept și te-am simțit.
Erai tu, eram eu, eram unul și același,
Două fețe ale aceleiași monede.
Mi-am atins chipul și parcă nu era al meu
Sau era al meu și al altcuiva,
Cuiva străin făcând parte din mine,
Cuiva căruia i-am purtat cămașa înainte ca prima țesătură să-mi atingă pielea,
Cuiva căruia i-am simțit gustul înainte să simt viața,
Cuiva căruia i-am dus dorul înainte să-l fi cunoscut,
Cuiva căruia i-am atins inima înainte să-i ating pielea,
Cuiva al meu, cuiva străin, cuiva al meu.
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre păsări, poezii despre numismatică, poezii despre naștere, poezii despre dor sau poezii despre bani

Afonul
Azi mi-am dat inima cu cremă roșie
pentru inimă
și mi-am scuipat din picioare papucii
cu stimă și respect
m-am aruncat în canapeaua plină de balansoare
și-am cântat cât am putut
de tare
fals
atât de fals
că mi-a bătut Dumnezeu în piept cu o coastă!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre respect, poezii despre religie, poezii despre picioare, poezii despre muzică sau poezii despre Dumnezeu

Bulbul de ceapă
Te-am visat
erai într-un alt vis
în Catedrala Vasili Blajenîi
Te vedeam prin ziduri
fiecare clopot
Te înălța mai sus
mai sus
mai sus
iar eu
încercam cumva să ajung la Tine
nicio ușă de intrare
iar ferestrele atât de înalte...
mi-am zis:
unele lucruri nu sunt pentru oameni
mici ca mine
și am plâns
lacrimi uriașe
ocnă de sare
îmi descuamau
pielea
creierii
inima
rinichii
ochii
apoi
i-ai întins mâna
necredincioasei
și ai zis:
pentru cei ca tine
am venit
când m-am trezit
țineam în mână
un bulb
de ceapă
ce-ncolțise
printre lacrimi
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre visare, poezii despre plâns sau poezii despre cepe

Am scris o omletă bună
Am scris o omletă bună... și am mâncat
o poezie fierbinte... după ce te-am iubit
M-am încheiat la mașină... și mi-am condus
paltonul acasă... prin ploaie...
după ce te-am iubit
Am trecut pe roșu... și am oprit la
verde... plutind undeva între culori...
de ici-colo...
după ce te-am iubit
Mi-am ondulat patul... și am făcut
părul... ușor
confuz dar... nu-mi pasă...
Mi-am pregătit dinții... și m-am spălat
pe pijama... apoi m-am ridicat
... și m-am întins pe pat...
Să dorm...
după ce te-am iubit
poezie de Nikki Giovanni, traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre somn, poezii despre poezie, poezii despre iubire, poezii despre dinți sau poezii despre culori
Ne-am întâlnit într-o zi
Ne-am întâlnit într-o zi. Era Toamnă.
Eu străină..... Tu, copil. Aveai mamă și tată.
Ne-am întâlnit într-o zi. Era Vară.
Eu străină... Tu, îndrăgostit de mine și de alte femei
din lumea întreagă.
Ne-am întâlnit într-o zi, Era din nou Toamnă,
Eu te iubeam.... Tu iubeai ploile și o altă femeie.
Mi-am pus capul pe inima ta, iar cu mâna dreaptă
îmi strângeam sânul stâng,
Sub care simțeam dinții unui destin gelos dar drept
Cu Toamna și iubirea din mine, ce-ți oferea un dar nemeritat
... Timpul.
Timpul meu! A trecut prin mine și prin tine într-o zi,
Și ne-a hotărât soarta.
... Te-am strigat înainte să plec!!! Dar n-ai avut cum să m-auzi,
... Aveai multe iubite... și ploua zgomotos! De vină era Toamna.
Am plecat! Am plecat... tot străină! Ploua! A fost ultima noapte
de dragoste în cântecul ploii de Toamnă.
Ne-am auzit în Vară. Ne-am întâlnit bucuroși.
Nu se schimbase nimic în viețile noastre.
Tu... aveai același dor de ducă, și aceeași agendă de telefon,
Cu numere vechi, cu nume consumate și cumpărate la un șpriț de vin,
Ce-au grăbit cândva albirea tâmplelor mele,
Și mi-au împachetat toate sentimentele de dragoste în văzul lumii.
... Acum, e din nou Toamnă! Dar nu plouă, Dacă iți spun că te iubesc m-auzi?
Nu știu dacă iți amintești, de fiecare dată când ne întâlneam
ploua. Și niciodată nu ai auzit când ți-am spus: Te iubesc.
Ți-am repetat de zeci de ori... atât cât a cântat ploaia, și inima mea a reușit să te adoarmă... liniștit.
Ne-am întâlnit într-o zi. Ne-am întâlnit într-o zi cât pentru o viață
întreagă,... chiar dacă tu ești acolo, și eu, aici.
... Toamna e de vină, pentru tot ce-mi doare, pentru ce-ți doare,
pentru tot timpul ce trece prin noi,
cu regrete tardive - și mulți ghiocei răsăriți la tâmple și-n inimile
încă tinere... de-a rezista ploilor de Toamnă cu iubiri.
Ne-am întâlnit și-acum. Te-am strigat.... până să înceapă bocetul
Toamnei... dar în zadar răspunsul tău. Acum îmi scurmă frunzele
și sufletul ce se întinde moale pe pământ... pentru o liniște
și-un somn odihnitor cerut de-o inimă cât frunza Toamnei.
poezie de Adelina Cojocaru (19 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre frunze sau poezii despre femei
Inima mea cea nouă...
Cred că e foarte neplăcut și nedrept
Să-ți ia prin surprindere inima din piept.
Apoi te trezești fără a fi anunțat
Că inima ta e la cine nu a meritat.
M-am întâlnit cu el într-un bar,
Inima am reușit s-o ascund într-un pahar,
O clipă n-am fost atentă la ea
Și nu știu cum acum el o avea.
Am încercat timp îndelungat,
Inima să-mi recuperez de la cel ce mi-a luat,
Apoi l-am rugat să-mi dea inima lui,
Dar era ceva neobișnuit, din a spațiului.
Nopțile nu am dormit pentru c-am plâns,
Cum se poate, el cu două când una e deajuns.
Gândindu-mă din nou, supărată atât de tare,
Am primit de la un înger o inimă mai mare.
Aveam acum inima împăcată
Că cealaltă era frântă toată,
Aveam încă răni și sânge,
De data asta sper că mi-ajunge.
Te-am așteptat din nou o vară,
Se pare c-am fost înșelată a doua oară
Și-am alergat apoi până când inima a-nceput să doară,
O toamnă întreagă cu viața amară.
Când inima ți-o ia cine nu trebuie
Afli totul de la niște prietene
La care la fel inimile au fost luate,
Dar îngerul le-a dat inimi noi evoluate.
Cred că ar fi bine să ne ascundem inimile
Și-n suflet și-n inimă îngerul să ne dea iubirile,
Să ne vindece de cei ce sunt de gheață
Durerea și dorul să iasă din viață.
poezie de Eugenia Calancea (16 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre supărare, poezii despre suflet sau poezii despre spațiu și timp
Inima mea cea nouă...
Cred că e foarte neplăcut și nedrept
Să-ți ia prin surprindere inima din piept.
Apoi te trezești fără a fi anunțat
Că inima ta e la cine nu a meritat.
M-am întâlnit cu el într-un bar,
Inima am reușit s-o ascund într-un pahar,
O clipă n-am fost atentă la ea
Și nu știu cum acum el o avea.
Am încercat timp îndelungat,
Inima să-mi recuperez de la cel ce mi-a luat,
Apoi l-am rugat să-mi dea inima lui,
Dar era ceva neobișnuit, din a spațiului.
Nopțile nu am dormit pentru c-am plâns,
Cum se poate, el cu două când una e deajuns.
Gândindu-mă din nou, supărată atât de tare,
Am primit de la un înger o inimă mai mare.
Aveam acum imima împăcată
Că cealaltă era frântă toată,
Aveam încă răni și sânge,
De data asta sper că mi-ajunge.
Te-am așteptat din nou o vară,
Se pare c-am fost înșelată a doua oară
Și-am alergat apoi până când inima a-nceput să doară,
O toamnă întreagă cu viața amară.
Când inima ți-o ia cine nu trebuie
Afli totul de la niște prietene
La care la fel inimile au fost luate,
Dar îngerul le-a dat inimi noi evoluate.
Cred că ar fi bine să ne ascundem inimile
Și-n suflet și-n inimă îngerul să ne dea iubirile,
Să ne vindece de cei ce sunt de gheață
Durerea și dorul să iasă din viață.
poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
În mâini am infinitul - Sacrificiu de înger
Astăzi am surprins infinitul
Își prindea largul în hora gândurilor,
Mi-am scufundat ochii în nemurire
Și mi-am stropit buzele cu sânge de înger.
Am căutat mult,
Alături de tine fără a-ți număra glasul.
Am pășit același cer pe care tu l-ai zburat
Și am băut aceleași lacrimi pe care tu le-ai vărsat.
Am cercetat cosmosul
Fără să te cred când îmi spuneai că nu e bine,
Am violat, atingând doar, fiecare entitate,
Iar tu mă implorai să mă opresc.
Am stat la masă cu Dumnezeu
Și în loc să-I mulțumesc L-am interogat.
Mi-am judecat intuiția
Jurând să n-o mai folosesc.
Te-am judecat pe tine neascultându-te.
M-am întors acasă vorbind,
Dar fără să mă aud, iar tu, fără să mă auzi.
Mi-am prelungit ființa, dându-mi vocea.
Mă uitam în oglindă și te-am văzut:
Erai lângă mine, erai rănit
Și mi-ai șoptit că vei ajunge-n Rai.
Te-am luat în brațe,
Iar tu mi-ai acoperit ochii cu aripile.
Te-am strâns tare,
Dorind să mă dizolv în tine,
Și am simțit pe buze sângele-ți.
Am simțit cum pleci...
M-am uitat la mâinile-mi goale
Apoi am știut: infinitul era la mine!
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiul cosmic, poezii despre sacrificiu sau poezii despre prezent
Scrisoare de dragoste pentru laleaua din glastră
în vaza de aramă cu încrustații simetrice
trăiește laleaua mea galbenă
de care m-am îndrăgostit începând de ieri
o privesc pe furiș când nu e atentă și îi admir
petalele tulpina frunzele postura princiară
tot timpul laleaua mea tace
m-am temut să nu o fi supărat cu ceva
dar mi-a dat de înțeles că nu este cazul
eu însă îmi fac griji de aceea
mi-am luat inima în dinți și i-am scris
o scrisoare pe care i-o voi citi astă seară
(nu sunt sigură că ea poate citi și nici nu i-aș pretinde așa ceva)
prin care îi voi cere iertare
pentru orice gest sau cuvânt nepotrivit
pe care din nesăbuință doar
e posibil să-l fi făcut ori rostit
apoi îi voi mărturisi dragostea mea platonică
și fără de speranță pentru că
iubirea dintre un om și o floare este un delict
atât de înspăimântător încât ceilalți
ne-ar privi cu oroare cu dispreț cu milă
ceea ce ar fi de nesuportat pentru amândouă
dar mai ales pentru mine care știu
că mila oamenilor este cea mai perfidă otravă
care îți poate fi inoculată în sânge
de aceea ne vom păstra sentimentele
ascunse de ochi străini
pentru tot restul zilelor noastre
adică una sau două sau chiar trei dacă
dumnezeu va fi îngăduitor
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre tăcere, poezii despre toleranță sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Ford
În mâinile tale mi-am lăsat mașina.
În mâinile tale mari și crăpate, mașina pe care o iubesc atât de mult.
Ți-am zis, ai grijă de ea și când mă voi întoarce
îți voi plăti
tot ce ai cheltuit în plus și jumătate.
Am văzut cum îți frecai palmele de fericire.
În viață numai o dată, cel mult de două ori
cineva îți poate aduce
atâta bucurie.
Uleiul cel mai bun, plăcuțele cele mai bune,
filtre, bărbate, filtre!
Pentru că viața e importantă.
Să nu lăsăm răul să intre în motor.
Știi că mașinile respiră,
că vorbesc între ele
că-și dau faruri
despre noi
despre unde au fost ieri
despre cimitirul de la marginea orașului...
Ai grijă de ea ca de tine, frate cu mâinile negre.
În cea de-a 11-a poruncă ar trebui să fie asta.
Cimitirele sunt pline
de fiare.
În mâinile tale, mașina pe care
o iubesc atât de mult.
poezie de Costin Tănăsescu Ștefănești
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre oraș, poezii despre negru sau poezii despre motoare

Jocul palmelor...
Mi-am lipit palmele
de palmele tale
și am ales infinitul...
Ochii erau verzi
ca pādurea
și mi-am dorit marea...
Pārul avea miros
de busuioc
si am ales asfintitul...
De data asta,
mi-am lipit palmele
de inima ta
si am simtit cum bate,
lupta pentru viatā...
Trupul meu voia
sā respire alāturi de tine
si cerea iubire...
Era bine, era rāu,
sau era jocul
palmelor mele
si ale tale
lipite de iubire?
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit sau poezii despre dorințe

* * *
eu sunt hoinara cea repudiată de toți copacii
nicio frunză nu mă dorește și niciun
cuc nu-și abandonează ouăle în palmele mele
Doamne la picioarele Tale ard
două candele între ele două vrăbii fac dragoste
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii sau poezii despre copaci

Mi-am regăsit
Mi-am regăsit liniștea în cuvinte,
Când haosul punea stăpânire între virgulă și spațiul dinainte.
Mi-am regăsit culoarea în imagini,
Când non-culorile scrijeleau zgârieturi în cretacic.
Mi-am regăsit timpul sau doar o parte
Pierdut printre rânduri sau devieri din aproape-n aproape.
Mi-am regăsit zâmbetul în fotografii,
Acum rămas pierdut printre amintiri.
Mi-am regăsit dorul de mine,
Pe treptele abandonării de sine.
Mi-am regăsit pasiunea pentru cunoaștere,
Abilitate dezvoltată din naștere.
Mi-am regăsit chemările,
Am lăsat în urmă uitările.
Mi-am regăsit ceea ce declarăm pierdut,
Însă, tot a rămas ceva în necunoscut.
Mi-am regăsit adăpost
Când sufletul se zbătea între tăcere și zgomot.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imagine sau poezii despre fotografie
Adevărul despre scosul la tablă
când m-am trezit cu o grămadă de furnici scobindu-mi palmele
nu am presupus că am murit
mi-am zis că am fost uitat undeva prin univers
și ajuns din urmă
mi-am scuturat puternic tot corpul
ajutat de un păpușar
și furnicile au dispărut
puf! puf!
hai
ridică-te și ieși
este extraordinar de frumos afară! mi-am zis ascuns printre amintirile
așezate în cutiile pentru mutat
m-am trezit la tablă
cu învățătoarea din clasele I-IV că-mi spune
cum o să faci sex cu iubita ta?
am început să îi spun definiția substantivului
derutat fiind de situație
dar ea mi-a repetat întrebarea
dar ea mi-a repetat întrebarea
dar ea mi-a repetat întrebarea
de frică sau de rușine
am început să cresc și să mă micșorez
până am rămas la o statură imensă
eram deasupra lumii și îmi era frig
cu cele două bucăți de cremene păstrate în buzunar
încă din tabăra aceea
am început să aprind o grămadă de vreascuri
dar am făcut doar să îi umplu pe cei de jos cu praf
și să îi sperii cu fulgerele mele idioate
m-am oprit când prima furnică a ieșit de sub mânecă
a înaintat pe perfuzie
repede
cu viteza unui spermatozoid
și s-a oprit uitându-se înmărmurită
la doamna învățătoare
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățători, poezii despre furnici, poezii despre educație, poezii despre început, poezii despre viteză, poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre substantiv, poezii despre sperieturi sau poezii despre rușine

8 noiembrie
am ținut un iepure
în căușul palmelor, simțeam
bătăile inimii, căldura, blănița moale
până ce
m-am crezut și eu
un iepure în alt căuș mai mare
am ținut o pasăre până ce m-am văzut
zburând
măceș, trandafir, lujer nou, grâu, brusture
stejar,
gâză
vierme
pește mic, peștele și mai mic
am uitat punctul de plecare din
căușul palmelor sângerând cresc
mușchi, ciuperci vineții, vernil
mă îmbrățișez
singur
ca atunci când ți-e tare frig
duc palmele
toate palmele în țărână, caut ape
lăptoase, tainice, apoi
le port curate
la buze, la frunte
mi-am regăsit rugăciunea
doi arhangheli cunosc pentru mine
căușul căușurilor
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, poezii despre viermi, poezii despre trandafiri, poezii despre stejari, poezii despre puls sau poezii despre iepuri

Variațiuni ale lui Yin și Yang
Mi se pare că ți s-a umflat un obraz
și ochiul îți pare puțin mai mic,
jumătate din tine s-a umflat,
jumătatea egoistă,
atât de compătimită de partea stângă a corpului tău frumos.
Nu ai decât atâția ani și ți se pare că numai tu știi
că se circulă regulamentar pe partea dreaptă a trotuarului,
că se merge de mână pe trotuar
cu orice femeie care știe că în partea stângă este inima,
dar nu știe că sunt mai multe trotuare
și că pe unele tu nu poți merge decât singur,
nu poate merge decât dreapta corpului tău frumos,
egoistă și minunată,
încât asta mă face să cred că a te descurca singur în lumea ta egoistă
a fost visul atâtor sute dintre predecesorii tăi,
pe vremea când mergeau cu ochii închiși.
Și m-am gândit să pictez pe ochiul drept,
pe care odată îl țineai închis,
voiam să îți pictez o ramură de măslin pe pleoapa dreaptă
și apoi să te las în pace,
mă săturasem să îți sărut ochii și mâinile doar la modul fictiv,
mă simțeam ca o parte stângă cu întreg corpul,
de la un capăt la celălalt
și nu a fost nevoie decât ca tu să mă atingi pe creștet
ca să mă simt mică sau bolnavă, poate doar emoționată,
mă simțeam întreagă lângă partea ta stângă și partea ta dreaptă,
dar știam că doar una dintre ele mă știe lângă tine.
Și brusc nu am vrut să mai pictez ramura de măslin,
visam să fiu doar porumbelul ei,
cu ciocul în aripile dintre ramuri,
și doar ideea de a ma simți împăcată m-a făcut să plâng
atunci când tu erai cu ochii închiși
și mă rugam să îi deschizi doar pentru mine,
fără să mă vezi, să îi deschizi și să te simți întreg când eu dispar,
fericită că lipsa mea a redat stângii tale dreapta care i se cuvine,
de care avea atâta nevoie.
Și tu ești acum pe de-a-ntregul o jumătate stângă imensă de cer,
mereu seninul l-am găsit în partea stângă a cerului,
cea albastră și fără de obstacole.
Stau și te privesc de la fereastră,
mi-am ascuns aripile în măslin
și pacea mea este acum în admirația pentru reîntregirea ta sublimă
de ordinul stâng.
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre pace, poezii despre corp, poezii despre porumbei sau poezii despre pictură
Cutia pandorei
Mi-am scos inima
din cutia Pandorei,
am îmbrăcat-o în frac,
la gât i-am legat papion alb,
mâine am să-i cumpăr
ghetuțe de lac
marca Louis Vuitton
și, am să-i dau drumul
prin labirintul străzilor
să alerge hai-hui,
să fie liberă,
să fluiere,
să-și găsească,
o inimă
parteneră,
să danseze demențial,
prin intersecții,
în autobuze,
prin gări,
prin parcuri,
să sărute marea,
ringul acesta imensurabil de suflete
în ritmuri sincopatice
de albastru,
de verde,
de roz,
apoi să se disipeze
prin aburul străzilor,
în pași deliranți cu săruturi
până la ultima vertebră,
până la ultimul strop de sânge,
până la ultima clipire,
până la ultima bătaie
de tangou
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre ritm, poezii despre parcuri sau poezii despre libertate
În ochii tăi, pădure
Când am fost trist mi-ai înveselit inima cu tril de ciocârlii
când am fost batjocorit ai scos fiarele pădurii înaintea lor
și m-ai salvat
când îmi era amar în suflet mi-ai deschis cărarea spre izvorul uitării și al iertării
când îmi era dor de o îmbrățișare ai lăsat lucrările tale și mi-ai înconjurat delicat trupul cu liane de carne acoperite cu nuferi
când mi-a fost cald mi-ai acoperit bolta cu crengile tale înverzite și m-ai făcut să resimt oricând și oriunde răcoarea dimineții
când mi-a fost sete mi-ai dat lacrimile muntelui în izvoare
când erau buzele uscate de dor mi-ai trimis roua de pe petalele
aripilor tale pentru a le umezi
când, în miez de noapte, mă ocolea somnul mi-ai trimis sunet de greier și păsări și am adormit
când eram pe patul de boală ai cules cu ramurile tale cele lungi acele plante ascunse, vindecătoare
iar acum, că sunt fericit, te-am căutat să te aflu
și în ochii tăi, pădure,
am înțeles că eram în inima unei femei.
poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre uitare, poezii despre trup și suflet, poezii despre tristețe sau poezii despre sunet