Am plâns când m-am trezit

cearceaful era umed
în casă doar tăcerea vorbea
tu ai plecat pe alt meleag
nu, nu eram eu, cel drag
am plâns,
de dor, de dragul tău
femeie, cine eşti
e cerul în lacrimi
te caut nebun
la marginea zărilor
mă ard depărtările
ţipă cărările
azi triste şi pustii
timpul s-a îngustat
ca urmele paşilor pe nisip
demult te încolăceai sălbatic
pe trupul meu în noapte
ce noapte, ce delir
azi ziduri ne înconjoară
şi ceaţa deasă nu mă lasă
să urc, să urc la cer
tăcerile mângâie depărtările
tu unde eşti, eu cine sunt

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea

dacă voi plânge femeie în noapte
să ştii, să ştii
că am plecat departe
departe de lume, de toate
pe punţi de ape, păşesc mai departe, în noapte
punţi de tăcere, de lacrimi, durere
plânge cerul
e lacrimă toată
iubirea pierdută, uitată, ratată
femeie, cu buze de mure
uscate de gânduri
sărutul absent
trupul plânge în gene de sânge
s-a ofilit, nu s-a mai frânt în aprigă îmbrăţişare
pe cearceafuri fierbinţi
pe cărările sufletului curg azi amintiri
femeie, unde eşti
e noapte târzie
atât de neagră, opacă şi goală
doar umbre mai trec pe alei
pe cărările gândului şi lacrima dorului
azi pescăruşii au fugit
de tristeţe şi dor
plecând departe, pe mare
ducând cu ei
lacrima, iubirea, visarea
pe mare, valurile plâng
aşteaptă o femeie în zare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemări

într-o noapte
m-am întors în trupul tău
căutam seninul zărilor albastre
în ochii cruzi şi temători

mănunchiuri de tristeţi
le-am adunat în palmă
neagră e noaptea
e hău în jur, în noi

din vremuri triste, reci
pe drumuri, pe poteci
pe unde tu femeie
ai uitat să treci

gândul s-a frânt în trup
ţipă ecoul în veşnice tăceri
eternitatea zace
pe aripi rupte de înger

patima s-a stins
în cuvânt necuprins
şopteam chemări în noapte
tu nu ai auzit

pe mare
ţipau pescăruşii
a chemare, a visare
tu unde eşti, eu cine sunt

urla furtuna în mine
mă afundam între alge zălude
păşind pe ţărmuri de amor
în căutări ce ardeau în tainic dor

se întoarce iar valul din larg
mângâiat de alt val
sărută femeia, chipul, trupul şi sânii
ce joc ireal

pe aripi iubito
mă întorc, mă întorc la mal
femeie, candela iubirii
să mă aştepţi, să mă aştepţi în prag

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

stau şi ascult nemişcat ploaia
timpul se zbate în geamuri
plouă şi plouă
cu lacrimi, nu'i rouă
plouă în mine acum
casa e veche, pustie
cine azi mai ştie, cine
aici nu stă nimeni
doar tăcerea mai ţipă prin unghere
tăcere, durere
o noapte a venit
pe aici, pe undeva
o noapte a plecat
şi ce...
s-a intamplat ceva
un suflet a pierit
o ultimă petală a unui vis
privesc în jur
poet al nimănui
ce plânge pe o coală
dar cui să spui amarul
un cântec s-a stins
plouă şi plouă
casa'i pustie
doar vântul mai plânge în vie

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte

iubeşte-mă femeie într-o noapte
la sânul tău adorm
e tainic vis, e dulce amăgire
offf, Doamne, cine ştie...
iubeşte-mă femeie pe un ţărm de mare
şi mâine vom fi iarăşi înapoi
ce dulce legănare între curenţi marini
iubeşte-mă pe pajişti de munte
în labirintul vieţii să ne pierdem paşii
ne vom întâlni pe culmile visării
vor suspina ferigile pe drum
în crângul crud
unde într-o noapte am sărutat o fată întâia dată
cu lacrimi pe obrazi te pierzi în braţele iubirii
şi surădeai suspinului dintâi
eşti mare, eşti pădure,
eşti vraja clipelor ce vin
iubeşte-mă femeie, încă o dată, într-o noapte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cafea, o femeie, o soartă

am deschis o chemare
în astă clepsidră a lumii
cu a mea întrebare
sunt fiară rănită în noaptea polară
se sfâşie gânduri în mine,
mi'e sufletul lacrimă toată
ce caut, ce vreau
a câta întrebare, o pun, o mai cer
te vreau femeie în noapte
mi-e dor să te am pe câmpuri de stele
caut în lume, un trup, o femeie
sunt romanticul care în zbuciumul antic
se pierde în arcuri de timp
o cafea, o femeie, un vis şi un dor
mă rechemi în altă visare, a câta oare
dau de pereţi cu viaţa, cu toate
unde eşti femeie, în noapte
rătăcit în telurice întrebări, căutări
o noapte, o femeie şi o singură soartă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delir

unde te-ai dus
femeie sau duh
doar un cuvânt am spus
şi totul a apus
nu a rămas nimic de spus
în soaptă m-am rugat
la cer, la stele
să asculte visele, dorurile mele
unde ai plecat când eu rosteam
o vorbă lină
o chemare
o şoaptă pură de iubire
valul te-a luat
şi ai plecat, acolo sus
departe, la apus
să luminezi în noapte calea
îndrăgostiţilor ce vin
dar fără tine noaptea e pustie
şi viaţa asta, nu e vie
acum doar ţip
oftez în tăcere
lacrimi, durere
delir pustiu sau doar un chin
în mine plânge durerea unui om
ce a iubit odată, doar odată, o fată
ce viaţă, ce destin
să plâng din zori în noapte, zi de zi
să mor puţin câte puţin,
în fiecare zi
în aşteptări ce nu mai vin...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua

dacă frâng în braţe timpul ca pe-o stea
oare cine, cine oare, te-ar avea
dacă paşii tăi în noapte s-ar scurge pe pământ
atunci cine, cine oare, eu mai sunt

dacă astăzi te ascunzi într-un tainic suspin
lung e drumul către al meu destin
pe masă a rămas doar un pahar cu vin
cum pot acum să spulber al meu chin

s-a scurs iarăşi promoroaca în sat
mi-e frig şi mă plâng în iarba ce-a plecat
iubirea plecase să moară
iar pe drum nici-o moară

mai macină timpul ultimul ceas
rămas doar sărutul de tainic pripas
ce trist că mai suntem, noi, amândoi
doar triste amintiri dintre doi

te întrebasem într-o doară, în şoapte tăcute
de ce-ai plecat atunci, printre sălcii mute
tu surâdeai, erai tainic descânt
eu am rămas, pribeag să mai cânt

şi te chemam femeie într-o noapte
tot sărutând a tale şoapte
mă întorceam mereu în depărtarea mea
tot căutând prin valuri doar o stea

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectacolul

răsfirat în cenuşa lumii
croiam castele de nisip pe ţărmul sufletului
rătăcisem sensul, găsisem nonsensul
pierdut în nefirescul cotidian
aşezasem pe genunchii timpului trupul
zăcea, sfâşiat de întrebări
apoi am plâns privind lumina ce se scurgea
pe geamul fisurat al lumii
sufletul se târăşte spre înălţimi
pe picioare strâmbe de lut
adun depărtările să nu audă
ţipătul sângelui în venele gândului
sunt străinul rătăcit între voi
dezamăgit, de viaţă, de lume, de toate
strâng tăcerile în mine
plâng pe valva mitrală obturată de nămolul din jur
azi nu mai aud, tic-tac
doar plâng, apoi tac
e ultimul act, spectatorii au plecat
viaţa asta, ce spectacol ratat

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul iubirii

femeie, îngerul iubirii
te scalzi în bolţi cereşti
şi roua zorilor îţi mângâie în zori obrajii
mă ard cuvintele tale
şi ţip în noapte dorul meu
te caut printre lacrimi şi suspine
şi te găsesc în lacrima din noi
te voi învăţa femeie într-o noapte
sărutul
ce odată într-o gară ne-a unit pe noi
sunt rug aprins în zorii zilei noi
în ochii tăi se oglindeşte marea
păşesc pe drumul dintre doi
doi tineri visători şi goi ce au visat odată
azi mângâi lacrima ce curge şi plânge
o alint cu un sărut
caut un suflet, să îţi dăruiesc o mare
dau de pământ cu legi, cu toate, cu păcate
lasă poarta iar deschisă
să pătrund la noapte în gând
să sărut un trup, o floare
femeie, demon, înger, pe pământ

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima dorului

arunc flori de iasomnie pe fereastra ta
eşti rază pură, eşti lumină vie
şăgalnică ca apa de izvor
eu întunericul din nord
te caut mereu, te caut în noapte
off ce soartă, off ce soartă
de ce te iubesc femeie, nici azi nu ştiu
de ce destinul meu e despărţirea
eu asta nu pot să înţeleg
cum ne iubeam odată prin parcul de castani
nu pot uita sărutul nostru pe alei
nu pot a nu te mai iubi
nu ştiu de ce nu îmi mai răspunzi
off, ce viaţă, ce soartă
nu în biserici ne-am unit
sub cerul liber ne-am iubit
atunci am făcut acel legâmânt
azi sunt purtat de dor
dar dorul a plecat, e crud şi trecător
de ce din toate fetele din sat
eu te-am ales pe tine
de ce bat la porţi în noapte
şi îmi răspunde doar vântul şi pământul
ce viaţă, ce destin, ce chin
de ce, de ce, iubire...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

dacă tu n-ai mai fi, eu nu aş fi
decât o adieră tristă pe pământ
dimineţile vor fi tăcute şi pustii
nu mă întreba vântule azi nimic
voi rătăci în gol pe ţărmul tragic al unui suflet
ce a văzut odată, doar o dată
o fată dezbrăcată în poiană
poiana dorului, tărâmul norilor
jucai, dansai în jocul firii
eu te priveam, visam, trăiam
pierdut sunt acum
nu am cale, nu am drum
tu ai plecat pe alt meleag
azi nu mai strâng la piept privirea
nu mă vei mai aştepta iubito în prag
în mine a rămas durerea
risipită în petale de gânduri
pe aici, pe undeva, prin triste rânduri
călcând prin dureri, sufletul meu arde
mă apasă
tu cine eşti
eu nu sunt eu
dacă tu n-ai mai fi
aş fi o frunză moartă într-o glastră spartă
te-aş căuta în paşii dorului târziu
prin crângul blestemat al sorţii
păşind la pas pustiu cu morţii
am astupat ochii cu un munte
să nu plângă
am strâns în braţe marea
să nu curgă
căutam să ajung la tine
tu ai plecat
să aprinzi pe boltă stele
ce rece e noaptea şi crud e destinul
tu mori la ţărmul mării
mi-e atâta dor de tine
eu, barcă sfărâmată
legănată spre cer de tragice valuri
soarele a apus obosit pe pământ
în mine acum niciun cânt
erai steaua iubirii, a visării, a trăirii
te voi aştepta pe ţărm în fiecare noapte
să-ţi simt atingerea divină pe strunele durerii
cuvântul mi-e lacrimă, blestem
dacă tu ai pleca, aş fi nălucă în cer
învăluit în ceaţă
privesc valurile ce ţipă
cascade de gânduri
cad, se izbesc de mine
în ultima suflare a timpului rămas
strig, urlu, plâng
în obsesia unui vis ucis
dar nu mă aude decât umbra
plec la o întâlnire
ce nu va avea loc
în faţă o usă
ce nu există
e doar o părere
atunci de ce mă aştepţi dincolo...
răscolit de gânduri
te caut caut femeie în noapte
noaptea tăcerilor în lacrima durerilor
dacă tu ai pleca
zările vor fi moarte şi pustii
iar cerul se va stinge în mare
dar marea va mai fi vreodată o mare
tu unde eşti, eu cine azi mai sunt
în ziua în care vei legăna luceferi
mă voi aşeza în palma ta
să simt atingerea luminii
visând la caii mei sălbatici
aici, în cer, nu pe pământ...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi în noapte

aprind în astă seară
lumânări de ceară
să ard, să ard în ultima privire
a doi nebuni
ce au crezut odată în iubire
anotimpurile mor
timpul prezent, timpul trecut
azi noaptea e zi
dacă tu...
pe drumul drept către cer
ce tristă-i viaţa către moarte
mai scriu un vers în astă noapte
că timpul astăzi ne cheamă înapoi
mă aşez pe ţărm pe crucile de lemn
tăceri în jur, tăceri în mine
unde eşti tu, eu nu mai sunt
decât o adiere tristă în vânt
ninge femeie în noaptea dintre ani
era atât de frig în noi
mă întorceam din nou acasă
dar ce mai esta casa fără noi
păşeam printre ani şi era frig
m-am ghemuit la sânul tău şi m-ai primit
mă alintai cu un cuvânt
treceai apoi pe aleile iubirii
eu am rămas să ascund tăcerea
ningea în noapte iar afară
plecai la cer şi lacrima plângea
vorbeam de despărţiri uitând că ieri nu a fost ieri
ştiam că ai să pleci
eram nebun şi nu înţelegeam
poate ăsta e destinul meu
să plâng după cei dragi mereu
ştiam că te-am pierdut
din clipa aceea de demult
când înfiorat am strâns în braţe
doar o dată, o fată preacurată
offf, cum priveam atunci
în sala ultimului bal
cum tu pluteai în valsul ireal
de ce mă doare azi plecarea dintre noi
de ce noi azi nu mai suntem doi
de ce, de ce...
ştii, eram atunci doar doi copii
nu te-am crezut când ai plecat
iubirea noastră unde este, unde suntem noi
mă ninge iar durerea
povestea noastră s-a sfârşit
dar ce este femeie azi sfârşitul
decât lumina noului început

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe, departe...

mă cheamă tăcerea clipelor ce mor
de drag, de dor
pe triste versuri plânge o melodie
doar o melodie
adie pe corzi rupte
cheamă depărtările
ce lungi, pustii, sunt zările
privesc înainte păşind peste ape
mi-e sufletul oglindă în valuri înspumate
pe o stâncă golaşă, pitică
o rândunică plăpândă şi mică
clipeşte din aripi
să zboare pe mare, în dulce visare
ce reverie
barca alunecă pe ape
în cale, în zare
sirenele cântă, mă cheamă
ce suavă chemare
vâslesc între ape
cu mâna cufundată în gânduri
pe ţărmuri de suflet uitate
păşesc mai departe pe ape
departe de lume, departe de toate

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă...

dacă tu n-ai mai fi, eu nu aş fi
decât o adieră tristă în vânt
dimineţile vor fi tăcute şi pustii
nu mă întreba femeie azi nimic
voi rătăci în gol pe ţărmul tragic al unui suflet
ce a văzut odată, doar odată
o ielă dezbrăcată în poiană
poiana dorului, tărâmul norilor
jucai, dansai în jocul firii
eu te priveam, visam, trăiam
pierdut sunt acum
nu am cale, nu am drum
tu ai plecat, ai trecut
azi nu mai strâng la piept privirea
în mine a rămas durerea
risipită în petale de gânduri
pe aici, pe undeva, prin triste rânduri
călcând prin tristeţi, sufletul meu arde
mă apasă
tu azi eşti tu
eu nu sunt eu
dacă tu n-ai mai fi
aş fi o frunză moartă într-o glastră spartă
te-aş căuta în paşii dorului târziu
prin crângul blestemat al sorţii
am astupat ochii cu un munte
să nu plângă
am strâns în braţe marea
să nu curgă
căutam să ajung la tine
tu ai plecat
să aprinzi pe boltă stele
ce rece e noaptea şi crud e destinul
eu mor la ţărmul mării
mi-e atâta dor de tine
eu, barcă sfărâmată
legănată spre cer, de tragice valuri
soarele a apus obosit pe pământ
în mine acum niciun cânt
tu eşti steaua iubirii, a visării, a trăirii
te voi aştepta pe ţărm în fiecare noapte
să-ţi simt atingerea divină pe strunele durerii
cuvântul e lacrimă, e blestem
dacă tu ai pleca, aş fi nălucă în cer
învăluit în ceaţă
privesc valurile ce ţipă
cascade de gânduri
cad, se izbesc de mine
în ultima suflare a timpului rămas
strig, plâng
în obsesia unui vis ucis
plec la o întâlnire
ce nu va avea loc
în faţă o usă
ce nu există
e doar o părere
atunci de ce mă aştepţi dincolo...
răscolit de gânduri
te caut caut femeie în noapte
noaptea tăcerilor în lacrima durerilor
dacă tu ai pleca
zările vor fi moarte şi pustii
iar cerul se va stinge în mare
dar marea va mai fi vreodată mare
tu unde eşti, eu cine azi mai sunt
în ziua în care vei legăna luceferi
mă voi aşeza în palma ta
să simt atingerea luminii
visând la caii mei sălbatici
aici, în cer, nu pe pământ

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

tăcerea asta mă înfioară
mai port în gând povara ultimului veac
nu mai foşnesc pădurile de fag
sălciile au apus pe mal în sus
am sărutat femeia şi am trăit o viaţă printre zei
azi am plecat, puţin câte puţin spre al tărâm
lăsând în urmă zările şi marea
ardeam şi nu puteam uita în veci iubirea
se oglindesc în ape repezi gânduri
pe coji decojite de suflet
adie lin în suflet tainice viori
se aştern flori albe în cerdac
mi-e sufletul de viscol plin
mă cheamă timpul să mă odihnesc în pace
să ascult viorile cântând în cer
mai ţipă timpul prin amintiri globale
viaţa a adormit lângă un şanţ
mai trec hoinar pe acest meleag
tot rătăcind printre crengi despuiate de speranţă
lovindu-mă la fiecare pas de timpul rămas
sunt doar un vânt pribeag ce a pierit demult în vânt
ce întinsă este nesfârşirea
adun în privire albul polar
strângând la piept arborii goi
să sting şuvoiul de gânduri ce curge
mai rătăcesc desculţ de gânduri prin zăpadă
mângâi coapsele copacilor uitate goale între ape
se frâng şi zările în mare
mai cerne cerul stele în ochii tăi
sărută-mă femeie în astă noapte
să bem cupa iubirii în altar
sărută femeie buzele flămânde
în taina mâinilor împletite într-o poveste de amor
în zori voi culege albi trandafiri
să îi aşez uşor pe sânii tăi
haotică e viaţa asta
se frânge mugind sălbatic între stânci
trecut-au ani, azi stau, mă întreb
eu cine sunt, decât un străin ce a iubit odată, o fată minunată
strig nebun, mai strig pe ţărm
sărută-mă femeie pentru ultima dată

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul (1)

sunt străinul aprig rătăcit în vers
nu am masă, casă, alt drum am ales
cel dintâi plecat rătăcind pe drum
sprijineam o cruce, un gând, un nebun

se scurgea privirea vremurilor tulburi
şi bătând la poartă, nu se deschidea
pentru cei de sus, un proscris era
unui biet poet, îi zicea stăpânul
literelor goale, moartea le gasea

aruncau o pâine şi-o speranţă chioară
dar cine eşti tu... am venit degeaba
călcând pe cuvinte nu eram ca ei
au plecat prin ţară cu o geantă goală

doar poetul à rămas de veghe
zidind amintiri sub paşii tociţi
sub copacul ars mi-au pus ieri o cruce
sus pe deal, agăţat de-un cui

a rămas cuvântul, plătisem păcatul
am crezut în ei, miroseam vecia
cerul era liber, ei... nişte derbedei
mai scriam un vers, cine să citească
un străin la masa celor ce sunt sus

mi-era dor de acasă, dor de ţara arsă
la final o cruce unde mă vor duce...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi

te-ai îmbrăcat în foşnet de alge
se sfarmă şi clipa
prelung se stinge'n şoaptă
un val, un gând, un ideal
coboară lin petale albe de crin
frunza măsoară timpul rămas
vuieşte iar pădurea
tresar copacii sub lovitura morţii
pe umeri roi de stele
mi-e trupul rană şi lacrima destin
eu am rămas să mângâi paşii
tu ai plecat în noapte şi totuşi unde eşti
femeie fără chip
din tainice poveşti

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ţărm

seara, păşeam pe ţărmul umed
de lacrimi, gânduri şi păcate
întrebam destinul nostru mut
despre ceva ce a fost demult
în depărtarea agoniei priveam prin cuiburile tăcerii
visam cu vise nevisate
vocea vieţii sta ascunsă
trăiam între căderi de ape
între valuri şi nori
nevăzut de nimeni, de voi
mergeam pierdut în noapte
eram copilul care nu mai sunt
doar amintiri şi tăceri împletite
de-a lungul unei vieţi uitate
căutam un suflet pentru un suflet
ascultam cum plânge în noapte, marea
mă înţepam în tăceri
anii dispăreau, stele cădeau în palma vieţii, azi
de ieri, doar amintiri, toate târzii
ardeam mereu, pe rugul lumii, în triste singurătăţi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemările nopţii

te-am aşteptat
tu n-ai venit
ploua
şi era trist
număram paşii
o zi ca cea de ieri
dar ieri, tu m-ai uitat, te-ai dus
şi timpul a apus
departe eşti, eu cine sunt
tu, un plus în plus
eu, un absent sau nu's
am pierdut un an
amurgea
eu iubeam
nu-mi aduc aminte
sânii tăi
mâna mea
paşi printre săruturi
genele coboară
iar o primăvară
unde'i gândul, unde'i trupul
dezbrăcaţi de frunze
era frumos
iar ca înainte
mi-era dor de tine
tremurai în tindă
goală şi suavă
a venit şi noaptea, stelele coboară
te ating şi strig...
şi îţi scriu femeie, cu dor, cât galaxia
iubeam
dar ce vroiam
o noapte şi...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii sufletului

soarele a căzut pe pământ
cântecul ploii a tăcut
o lacrimă s-a scurs în palma mea
şi a plâns
iarba se târa agonic la vale
coboară tăceri din văi
din mână în mână
hăuleşte un dor, mai latră dulăul
răsună o stâncă în stâncă
eu am rămas să scriu în nisip
povestea unui om rătăcit într-o noapte
aleargă turmele din munţi
cu copitele despicând amurgul
torentele se rostogolesc în cale
se topeşte amurgul
sunt singur pe ţărm
sufletul, o poartă spre casă
mă apasă tăcerea şi clipa e dusă
încotro prin casă
caut un torent de lumină
coboară o stea
în marea de flăcări
caut un drum către casă
afară e noapte
şi noapte este în mine
ochiul tăcut
pulberi de gânduri
păsări de lut şi oameni de piatră
în palme, lacrima pură
plăsmuieşte-mă Doamne, din roua Ta
să fiu fiorul unui gând surâzând în zare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!