Nevăzutul oftat

oftatul
mi-l apropii de buze,
între patru vânturi nu mai știu ce cale să aleg
pe pământ,

suspinul zilelor care s-au petrecut
îmi șuieră prin tâmple,
porți întunecate
se deschid undeva spre o cetate de umbre,
tăceri ce nu le pot pătrunde
se ascund într-un clopot,
mereu se desprinde pe undeva o lespede de piatră
din cer,
căzând cu sunet de criptă
spre nevăzutul,
ultimul
oftat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Față în față cu nimeni

îmi privesc propria înstrăinare
într-o oglindă măritoare,
parcă aș fi un prieten bun pierdut în copilărie,
alteori un dușman,
mă tracasează în interiorul pânzei mele
de păianjen
zgomotul unei societăți conflictuale
aflate în ruină,
într-un perpetuu delirium tremens,

semenii se grăbesc undeva
spre o ratare existențială
implacabilă,

generațiile se izolează
de ele însele într-un
labirint de tăceri,
mirajul vieții glisează spre trecut,
inutilitatea capătă sensuri bizare,
vorbesc tot mai des
cu o oglindă care nu mă mai
recunoaște,
față în față
cu nimeni.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Destinație bizară

aș pleca chiar azi
cu un tren oarecare
spre o destinație necunoscută
bagajul mi-ar fi doar
sufletul gol
și buzunarul plin de iluzii

aș pleca cu fantasma
unui accelerat de noapte
ca un fugar speriat de propria viață
spre orizontul unei regăsiri

mi-ar crea senzația unei finalități
destinul paralel
al liniilor de tren
care par să se întâlnească bizar
într-un punct
ca doi străini
undeva
într-un nesfârșit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așteaptă-mă că sunt bătrân

așteaptă-mă că sunt bătrân
când doi copaci ne mai rămân
și păsările s-au ascuns
să le-mpărțim într-un apus
sau doar în gând

s-aștepți când toamna e în toi
când plouă-n lumea de apoi
iar eu te chem în visul meu
dar nu știu cum, te pierd mereu
prin norii goi

așteaptă-mă într-un pustiu
mereu ajung, dar prea târziu
când nimeni nu mai e în prag
și pleci cu tot ce mi-e mai drag
și nu mai vii

așteaptă-mă că plec curând
trec inorogii pe pământ
mă poartă spre un alt tărâm
așteaptă-mă că sunt bătrân
sunt prea bătrân

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amurg de salcâm

spuneai că înfloresc târziu,
ca un salcâm alb
pe nisipuri mișcătoare,
că spinii mei suportă
capriciile tale
și anotimpurile secetoase
din lăuntrul oamenilor,
că uneori
pot crește frunze
în lumina altor ochi
pe pământ,
că ploile nu-mi pot pătrunde
lemnul galben de piatră.

spuneai că florile-mi
înnebunesc,
că primăvara s-ar pustii fără
de albine,
că iezii nu ar mai avea
umbre înalte
și porți albastre
la care să se închine.

spuneai că nu mă poți atinge
pe buze
decât în april,
când abia începe să-mi crească
coroana de spini,
de suspine,
că fără de floare,
n-ai putea veni la mine
să-mi veghezi amurgul
arid.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultimul tren

ultimul tren îl aștept în gară
lumea se înghesuie pe peronul îngust
am în valiză emoții de vară
și în buzunare poeme cu gust.

ultimul tren mă duce spre succes
cu fiecare gând mă apropii de cer
am în suflet carduri de acces
deschid porți solare cu armuri de fier.

undeva în lumină este visul meu
vreau să ajung la el cu ultimul tren
voi străbate timpul chiar dacă mi-e greu
mi-e voința mare - tonus de refren.

aștept trenul meu în bătrâna gară
îmi țin companie acorduri de chitară.

sonet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Niciodată ca un mister

ai niște pretenții bizare
mai ieri nu știai cum să mă atingi
pe buze cu o mireasmă
de salcâm
pe umerii albi îți așezam
umbrele destinului cu mâna

ești schimbătoare
ca și vara aceasta nelămurită
care nu-și mai ține promisiunile
și tainele de sidef

adorai lucrurile primitive

în vremea mierii de tei
trăiam viața ta

undeva
cerul era o poartă albastră
spre ceva ce nu avea
să se mai întâmple
niciodată
ca un mister

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Încruntare

trecutul e doar o încruntare,
fantasma unui ideal în ruină
se profilează pe dune
de nisip,

jumătate de plumb,
jumătate deșert
este Luna,

undeva motoarele lumii se sting,
lumea și-a pierdut esența
cândva,
între Adam și Eva,
într-o vale a plângerii,
între două potopuri,
într-o cetate eternă,
în ziua a șaptea,
când Dumnezeu a vrut să se odihnească
puțin,
să se încrunte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mâine voi fi nimic

mâine voi fi nimic,
poate o părere de rău,
poate un zvâcnet de aer în frig,
nici nu știu când am început cu adevărat,
nu știu când m-am sfârșit,
am vrut cândva să mă ridic
în turnul de nori,
nisipuri de cenușă m-au risipit
ca un oftat de clepsidră
între două agonii,

am fost o variabilă a timpului
suspendată între două
probabilități,
țintuită pentru o scurtă veșnicie
pe o cruce ireală de aripi,

mâine voi fi nimic,
mâine voi fi o uitare,
o piatră,
mâine voi fi
eu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Undeva, în interiorul meu, există o persoană miloasă, iertătoare. Undeva, există o fată care încearcă să înțeleagă prin ce trec oamenii, care e conștientă că oamenii fac fapte rele, și că disperarea îi mână spre locuri mai întunecate decât și-au imaginat vreodată.

în Divergent (25 aprilie 2011)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Carve the Mark" de Veronica Roth este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -95.00- 37.99 lei.

Clopot de toamnă

nu știu dacă-i rău sau e bine că sunt
un amurg scufundat cu fruntea-n pământ
să mai pot simți din miezul țărânii
gustul curat al ierbii și al pâinii

poate sunt o umbră-n apus de copac
când frunzele-n bufnițe se mai prefac
și sângeră-n pene prea sus fâlfâind
un clopot de toamnă în păsări vuind

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cocorii nu se mai întorc

rândunelele nu se vor mai întoarce.
se vor fi înfipt cu aripile lor
ascuțite într-o avalanșă de iubire,
undeva prin Sudul îndepărtat.

cocorii nu se mai întorc,
am auzit.
se vor fi pierdut printre dafini și
alte mirodenii înmiresmate,
pe undeva,
pe unde destinele nu apun
niciodată.

nici oamenii nu se vor mai întoarce.
am auzit că vor mai pribegi mult timp
în căutarea unui cuib,
rătăcind
de la o depărtare
la alta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Halouri

eu locuiesc într-un semn
al întrebării
și când mai moare câte o zi
în chinuri
mă enervez și devin eu
cu picioarele pe pământ

și îți mai trimit câte o mirare
sensibilă pe hârtie
și atunci tu te enervezi
sub pretextul că scrisorile sunt desuete
și te prefaci că zâmbești
înrămată sofisticat
într-o poză alb-negru
ca o după-amiază pătrată
fără cuvinte
temându-te să nu regret și eu
dintr-un halou cenușiu
spânzurat
pe undeva prin casă,
chiar toată nebunia
pe care am împărțit-o
cândva
ca pe un codru de pâine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniștea deasupra copacilor

liniștea o găsești undeva deasupra copacilor
acolo plutește și eternul dor
acolo asculți în tihnă cântecul izvoarelor
veșnicia de bronz a clopotelor
și mai auzi uneori cuvintele de rămas bun
ale părinților care nu te mai așteaptă
de o vreme în pridvor

deasupra copacilor înverziți
se adună visurile oamenilor
care nu mai au lacrimi să-și crească copiii
care nu mai au sânge să moară pentru țară
care nu mai au țărână să-și învie strămoșii
și să-și îngroape morții

doar infinitul mai poartă pe aripi
absolute
stigmatul nemuririi lor

liniștea este atât de aproape
de ziduri
este undeva deasupra copacilor
a vremurilor
freamătă doar în piatra vechilor fântâni
în oasele caselor
în porți de mănăstiri

câteodată coboară pe ape în suspine
și se preface în umbre de sfinți
în șoapte de mamă
și în dor
de părinți

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anotimpurile singurătății

nu mai e nimic de făcut,
anotimpurile trăiesc în concubinaj,
s-au estompat undeva, cândva,
într-o zi fără soare
laolaltă cu toate visurile
unei generații,

aspirațiile au devenit utopii,

chiar vocea îmi sună ca doaga
unui butoi beat de singurătatea
antichității,
ca o veche placă de vinil rotindu-se ciudat,
repetându-se,
pe un pick-up bolnav
de Alzheimer,

nervii mi s-au tocit ca șinele
tramvaielor de periferie,
care deraiază mereu de la subiectul
istoriei,

iubirea zace prăfuită între paginile
cărților din anticariate,
ultima poveste de dragoste
am scris-o
într-o sticlă de șampanie pe care
am aruncat-o cu mâinile tale
în valuri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frunzele sumbre

nu-i nimic, nu-mi răspunzi
mi-este bine și așa
două tăceri
ca două tăișuri
infinite

nu-i nimic mi-e bine oricum
și ție îți este
poate aceeași nostalgie ucisă
în surdină

se mai aud și acum
ecouri de gând
de la tine spre mine
nemărginite pe aripi
ca de la nord la sud
păsări fără țintă
căzând odată cu ploaia
peste morminte de fluturi
peste noi în neștire
ori poate-s doar frunzele sumbre
târziu în noiembrie
nici nu mai știu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Semne prin aer

încerc să te caut,
ești undeva prin lume,
îmi trec multe gânduri prin minte,
mă întreb dacă am să găsesc semnele lăsate
de tine prin aer,
mai demult îți desenam pe copaci
constelații
și drumul pe care te voi pierde cândva
printre comete,

tu îmi citeai un descântec
pe o cărare străveche,

mai credeai în ursită,
pe atunci
creșteau încă leacuri neștiute
și pietrele se lăsau rotunjite
de trecerea oamenilor prin vreme,

- uite o pasăre,
îmi arătai coapsele
alergând împrejurul cerului meu
de foc,
cât crezi că va mai zbura
cu brațele deschise spre tine,
dacă nu o cauți
prin lume
să te cuprindă?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chiar și în cele mai întunecate nopți știu sigur că undeva după nori se află luna. Dacă urci în avion și te apropii destul de mult, treci de nori și o vezi. La fel e și cu oamenii, uneori răutatea unora nu este decât o mască după care își ascund fragilitatea. Cei care trec zidul pus de ei, ajung să cunoască omul adevărat.

(2012)
Adăugat de Natalia PopusoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Frustrări

nu te mai gândi nici tu
este o pierdere de vreme
poate cândva vei simți altfel
aerul serilor târzii

deocamdată
orice am face lucrurile vor rămâne
îngropate undeva departe
în zgura de fier a timpului
într-un genunchi

ca ochii mei îngropați
în urmele tale pe nisip
ca parfumul trupului tău
în creierii mei
ca o încordare a nervilor
din piane

ca zilele acestea întunecate
ca niște pietre abrupte
care se rostogolesc fără oprire
pe un povârniș rudimentar

ca o uitare atât de adâncă
încât nici nu mai știu
dacă e într-adevăr o pierdere de timp
dacă e bătrânețea
dacă e o însingurare
sau o înfrigurare
sau o frustrare
sau o vindecare
sau o veșnicie
sau o înserare
soră cu moartea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rotație de pământ

drumul meu s-a cam rătăcit
undeva prin prejma nemărginirii
l-am văzut ieri descheindu-se la șireturi
pregătindu-se
să se odihnească la cea mai
apropiată intersecție a gândurilor

drumul meu are haina prăfuită
pe umerii existenței
s-a oprit o rotație de pământ
să vadă
dacă e destul loc de iluzii
la orizont
sau a venit timpul
să cadă în genunchi cu demnitate
printre alte drumuri abandonate
în jurul unor vise tot mai îndepărtate
și mai obositoare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poate tu

Poate tu ai știut
De la bun început,
Ai știut cum va fi
De-ai să pleci într-o zi.

Ai plecat mai spre sud,
Unde păsări se-aud,
Unde pleacă cocori,
Continent de splendori.

Aș fi vrut ca să știu,
Măcar într-un târziu,
Să nu te mai aștept,
Într-un secol abject.

Când te-ntorci, să m-anunți
Să nu mor printre munți,
Într-un trist anotimp,
Într-un loc fără timp...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook