* * *
Dorul nu doare...
arde mocnit, arzând fiecare celulă
vie, memorabilă...!
poezie de Elena Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Arde mocnit
cărțile zburau ca niște păsări
luate de un vânt al nimănui
funingine cădeau cuvintele din cer
căutând să se-așeze numai
pe flori de ochiul-boului
s-acopere privirea pământului
cu ochelarii orbilor
în jurul focului imens
ei alergau ca prinși de nebunie
și nu vedeau că sus nu mai e cer
jos nu mai e pământ
doar o negură
în care arde mocnit
ultima carte
poezie de Viorel Ploeșteanu din Elegiile întoarcerii (8 septembrie 2016)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
berze pe lunci...
fiecare clipă
are importanța ei
haiku de Elena Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te doare inima
Te doare inima
Așa cum pe mine mă doare în fiecare zi
Cuvântul, cu acel vânt puternic
Prin care mă secătuiești de iubire...
Dar cât o să te mai doară?
Dar cât vei continua cu această stare?
Eu, una nu mai pot rezista...
Mă doare, mă doare, mă doare!
Mă doare și pronumele pe care-l rostesc
La fiecare sfert al luminii de seară.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare celulă respectă de asemenea Legea dharma-ei. Fiecare celulă are datoria să-și descopere sursa, sinele superior; mai mult, ea trebuie să își servească suratele, pe celelalte celule și să-și manifeste talentele unice.
Deepak Chopra în Cele șapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor
O! voi pe care-amorul
Cu focu-i v'a muncit,
Voi singuri știți cum dorul
Te arde de cumplit.
Iubita e departe
De peptul meu aprins,
Și sufletul meu arde
De dor, de foc nestins.
Zadarnic peptu-mi plânge
Adânc suferitor,
Ah! Dorul nu se stinge
În lacrime de dor.
O! voi pe care-amorul
Cu focu-i v'a muncit,
Voi singuri știți cum dorul
Te arde de cumplit.
poezie celebră de Iacob Negruzzi
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Setea de iubire
Atinge-mă iubito, lacrimile-mi curg,
fie-n zi lumină, fie în amurg.
Setea de iubire, așa mi-o potolești.
Așa inima-mi saltă și simt că mă iubești.
Cu dorul ce mă arde, în veșnic foc mocnit,
setea de iubire cade, am suflet mulțumit.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Presimțire
Eu nu sunt decât o presimțire
A destrămărilor ce vor veni
Un implus
Între on și off...
Eu nu sunt decât tăcerea
Care îmboldește cuvintele.
Eu nu sunt decât dorul care bântuie carnea
Și carnea care subjugă dorul...
Eu nu sunt decât un zbucium, un gând care arde mocnit.
Cândva, cenușa mea va fecunda și alte arderi.
Eu nu sunt decât închipuirea din tinerețe a mamei mele.
Năzuința ei cea mai puternică.
Un freamăt.
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Povara unui suflet
Am să duc cu mine
Dorul de un umăr pe care
Să-mi plâng durerea.
Să curgă, de lacrimi, izvoare
Pe tâmplele mele
Despădurite de amar și durere.
Voi duce dorul unei strângeri de mână
Și a unei atingeri de încurajare...
Când inima doare,
Voi duce dorul pruncilor mei
Departe și ei.
Îmi va lipsi mirosul florilor
Și răsăritul,
Surâsul buzelor calde
Pe catafalcul ce arde
Sentimente și lacrimi,
Tăcere și patimi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul renașterii
anotimpul renașterii crează perspective
fiecare celulă se înnoiește în trup
în suflet se petrec reacții afective
mă agăț de iubire de tristețe mă rup.
bucuriile zilei sunt daruri emotive
în lumea fascinantă un loc frumos ocup
anotimpul renașterii crează perspective
fiecare celulă se înnoiește în trup.
raze mângâietoare-s zămisliri evolutive
preced extazul cu o foame de lup
rotunjesc prezentul cu stări creative
e freamăt în mine dulce ca în stup.
anotimpul renașterii crează perspective
fiecare celulă se înnoiește în trup.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Presimțire
Eu nu sunt decât o presimțire
A destrămărilor ce vor veni
Un implus
Între on și off...
Eu nu sunt decât tăcerea
Care îmboldește cuvintele
O carte uitată în colțul memoriei colective
O convulsie nemângâiată...
Eu nu sunt decât dorul care bântuie carnea
Și carnea care subjugă dorul...
Eu nu sunt decât un zbucium care arde mocnit.
Cândva, esența mea va fecunda și alte arderi.
Eu nu sunt decât un vis pe care l-a avut mama mea în tinerețe.
Năzuința ei cea mai puternică.
Un freamăt.
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan

Comentează! | Votează! | Copiază!

M-adun în urna cinerară
Cu fiecare zi ce trece
M-adun în urna cinerară
Sunt un tăciune care arde
Sortit de la-nceput să piară.
Chiar dacă ard mocnit, cândva
Arderea va fi completă
Și în scrum mă voi transforma...
Amintire desuetă!
Acum, că-s ars pe sferturi trei
Cu fiecare zi ce trece
M-apropii mult de ziua când
Voi sta tăcut sub piatra rece.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de zmeu
Mă doare dorul tău de dorul meu
Și plânsul mi se scurge în pârău..
Mi-e sufletul atins de nor și hău,
Abis vuind de ape, spasm de rău,
Te mângâi și te strâng la piept mereu,
Mă doare gândul tău în gândul meu,
Nălucă violetă, zbor de zmeu...
Scap frânghia din mână, sunt doar eu,
Mă doare gând de dor trimis voleu...
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare mamă și mă doare tată!
Pământule ce ascunzi în adâncimi
Oase și suflete de oameni buni,
Izvor ce ape line șerpuiești
Peste pustiul gliei strămoșești,
Voi porumbei cu albul vostru pur,
Spuneți-mi, cât mi-e dat să mai îndur?!
Cad maluri peste maluri de pământ,
În brazde nu mai sunt semințe, în grâu
S-au adunat înfometate larve
Și șobolanul lan de aur roade.
Voi cerșetori în haine zdrențuite,
Cât mai purtați dorințe înlănțuite,
Cu talpa ruginind de atâtea cuie,
Vă curg speranțe rupte din călcâie.
Din palme mirosind a bălegar,
Părinți ce ați făcut copiii mari,
Vă curg sudori amestecate-n jale
De munca fără plată și vă doare,
Vă sunt privirile în nopți închise
De deznădejdea visurilor plânse!
Mă doare bunule, mă doare bună,
Că s-au uscat copacii în rădăcină
Și nu mai sunt lăstari să înflorească,
Să împodobească glia strămoșească!
Mă doare mamă și mă doare tată
Că s-a surpat căsuța părintească,
Stingheri vă duceți zilele sărmane
Lipsiți de fii, cu inimile goale,
Bolnavi vă plângeți așteptări uitate
În pieptul încă plin de demnitate!
Să mă iertați, să ne iertați plecatul
Nu-i rostu acesta, nu acesta-i datul
Dar ne-a ajuns și jalea și oftatul
În care îmbrăcați în noapte patul!
Mă arde pân la Dumnezeu dorința
Să schimb în lama secerii velința,
Să mă ridic, să iau din cui toporul,
Să le prezint străbunilor onorul!
Mă doare mamă și mă doare tată
Dorul de voi, de țară și de casă
Și arde aprig jar aprins în mine
Dorul de libertate și de bine!
15.07.2020
poezie de Ileana Vlădușel (15 iulie 2020)
Adăugat de Ileana Vlădușel

Comentează! | Votează! | Copiază!
Phoenixul renaște din propria-i cenușă, dar mă gândesc că, totuși, îl doare fiecare moarte.
Ramona-Elena Chifan (26 octombrie 2008)
Adăugat de Ramona-Elena Chifan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigrama
Trei versuri lin coboară panta,
Arzând mocnit ca un fitil,
Spre-ncărcătura de trotil
Din care bubui-va poanta.
epigramă de Alexandru Clenciu (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare viața
Mă doare viața, destinul,
Mă doare zborul de fluturi,
Mă doare amarul, pelinul
Mă doare visul din gânduri,
Mă doare sufletul prădat
Mă doare timpul ce trece,
Mă doare cuvântul uitat
Mă doare privirea ta rece,
Mă doare tăcerea
Mă doare și visul...
Mă doare uitarea
Mă doare abisul...
poezie de Maria Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamă
Doare, încă, și mă arde
Vântul ce te-a secerat,
Spune-mi, mamă, de pe unde
Mi-ai strâns apa de-mbăiat?
Mamă, n-avea ursitoarea,
La ea, bine niciun pic
De-am rămas, curând, cu mine,
Rătăcită prin nimic?
Zorii gri, calea făcută
Să încapă pasul meu,
Prea devreme m-ai pus, mamă,
Să mă duc, de mână, eu.
Orizont de strâmbătate,
Rugi murite pe sub cer,
Mamă, n-am avut la cine
Mângâierea ta s-o cer.
Mers împins prin vremea dusă
Până-n crucea toamnei seci,
Sângeri, mamă,-n rana veche
Și în în golul palmei reci!
Înțelesuri fără noimă,
Dorul verde-n lemn uscat,
Mamă, doare și mă arde
Vântul ce te-a secerat...
poezie de Maria Trif
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dureri
Ne doare ura dintre frați,
Dar și când suntem agresați
Și dacă suntem amendați
De niște pungași birocrați
Ne doare dorul de sorginte,
Dar și aleanul de părinte
Mai doare patima fierbinte
Pentru cele ce sunt sfinte
În fiecare zi mai speri
Să scapi de doruri și dureri
Să uiți șicanele de ieri
Să scapi de răni și poveri
Ne doare că am fost seduși
Și că ne cotropesc intruși,
Când ne atacă trepăduși
Sau ne lovesc fără mănuși
Ne doare pizma dinte fii
Și că se nasc puțini copii
Și când ne tulbură stihii
Dar și câmpiile pustii
Ne doare ura dintre frați
Și dacă suntem rău famați
Peste măsură faultați,
Aici în țara din Carpați.
poezie de David Boia (15 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorința
Vreau să îți sărut pielea sufletului
pe fiecare părticică de viață,
pe acolo pe unde te doare
și pe unde nu te doare,
la pliul ploilor și la încheietura clipelor îmbătate de vise.
în baia timpului, în odăia anotimpurilor ieșite din matcă,
pe cursul firesc al soarelui răsare și al înnoptării,
la marea întâlnire a prefacerii întru mântuire!
Nu folosesc doar buzele calde, umede, pline ale gândului ce îți cutremură anii.
Te sărut incandescent cu mine însămi, poezie.
poezie de Iulia Dragomir (8 octombrie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Zori de primăvară -
te scriu pe suflet
cu licurici
haiku de Elena Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!