Arde mocnit
cărțile zburau ca niște păsări
luate de un vânt al nimănui
funingine cădeau cuvintele din cer
căutând să se-așeze numai
pe flori de ochiul-boului
s-acopere privirea pământului
cu ochelarii orbilor
în jurul focului imens
ei alergau ca prinși de nebunie
și nu vedeau că sus nu mai e cer
jos nu mai e pământ
doar o negură
în care arde mocnit
ultima carte
poezie de Viorel Ploeșteanu din Elegiile întoarcerii (8 septembrie 2016)
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.