Eminescu

La zidirea soarelui, se ştie,
Cerul a muncit o veşnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu...
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasăre măiastră
Domnul ce de nemurirea noastră.

Suntem în cuvânt şi-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.

Mi-l furară, Doamne, adineauri,
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Mă uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu ştiam că dor mi-era de dânsul,
Nu ştiam că doina mi-o furară
Cu străvechea şi frumoasa ţară.

Am şi eu pe lume parte:
Pot îmbrăţişa măiastra-ţi carte,
Ştiu că frate-mi eşti şi-mi eşti părinte,
Acum nimeni nu mă poate minte
Bine ai venit în casa nostră,
Neamule, tu, floarea mea albastră.

Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece!

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti Domnul suprem

Mă rog către Tine la ceasuri de noapte
În pleoapele-nchise mai stăruie somnul
Mă-nconjură îngeri şi tainice şoapte
Şi-n toate şi-n totul eşti Domnul.
Iubirea mea urcă spre Tine şi creşte
Îşi scutură frunzele veştede somnul
De cade o floare o alta-nfloreşte
Că-n totul şi toate eşti Domnul.

De trece o vară e alta ce vine
Şi iarna din stele de-şi scutură somnul
Eu ştiu că şi iarna e parte din Tine
Şi-n toate şi-n totul eşti Domnul.

poezie de Adriana Cristea (4 aprilie 204)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ştim ce e nemurirea

Noi nu suntem născuţi prin pustiuri,
pe noi nu ne puteţi amăgi.
Avem sufletele din munţi şi din râuri
şi inimi de foc. Suntem vii!

Ca vulturii ne-nălţăm pe creste şi stânci
şi nu avem frică de moarte.
Vorbele ne sunt profunde, adânci,
suntem însetaţi de dreptate.

De-o fi să plecăm din viaţă curând,
din asta nu ne pierdem cu firea.
Zamolxe ne trimite-napoi pe pământ.
Noi ştim ce e nemurirea.

poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuraţi-vă în toate, bucuraţi-vă mereu

Bucuraţi-vă în toate, bucuraţi-vă mereu
Căci în toate cu noi este prezent Domnul Dumnezeu.
În necaz, în strâmtorare ori în lipsuri şi nevoi,
Bucuraţi-vă că-n toate Dumnezeu este cu noi!

Bucuraţi-vă în toate şi nu stingeţi bucuria,
Nu întristaţi Duhul, că-n toate Dumnezeu ne E tăria!
Nu lăsaţi descurajarea sau vreun fel de întristare
Să vă tulbure inima; Domnul nostru-I bun şi mare!

El nu întârzie să vină cu-al Său har izbăvitor
Şi tot răul ni-l transformă într-un bine în viitor,
El ni-I Turnul de-adăpost, Dumnezeu tare şi Sfetnic
Care are în vedere tot binele nostru veşnic!

Păstraţi cugetul curat şi-o deplină bucurie
Căci în orice lupte, Domnul, ne E scut, ne E tărie!
Şi în toate avem parte de Puterea-I minunată
Şi nădejdea că El, Domnul, nu ne uită niciodată!

El S-a coborât din slavă să ne fie Mântuitor
Şi-n orice foc de încercare El cu noi este-n cuptor.
Bucuraţi-vă în toate căci avem sub zarea albastră
Siguranţa că El Însuşi poartă zilnic lupta noastră!

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Nuţu Covâză
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu, domnul nostru

m-am întâlnit cu domnul eminescu
în tinereţea mea
la umbra teiului în floare,
era în luna mai când natura nuntea fluturi,
nu ştiu dacă visam ceva
mi se părea că el ninge cu fulgi negri de zăpadă
era trist
că doina lui fusese interzisă
umbla cu nişte chei în mâna
să descuie lacătul limbii române
să dea drumul la cuvintele
strânse cu migala din cronici
să semene pe solul nostru
sămânţa poeziei precum venere şi madonă,
luceafărul, mai am un singur dor, călin,
iubind în taină, melancolie, craiasa din poveşti
şi alte petale rupte din inimă
atunci mi-a spus el că tată-i este shakespeare
şi mumă poesis,
uitase obârşia,
venea dintr-un infinit şi mergea în alt infinit
ca o pasăre cu aripi de aur,
dumnezeul geniului, zicea, îl sorbise din popor
precum soarbe soarele un nour de aur
din marea de amar.
dragostea lui venea din veselia lui decebal
şi se revărsase asupra veronicăi
căreia îi închinase toate palatele lumii
şi toate lacurile
şi toţi plopii
şi toate florile,
le rupsese petalele,
şi căzuseră confeti peste părul ei mătăsos

surparea lui în neunde
era lucru-atât de sfânt
căci din formele rotunde
scotea aur din cuvânt.

ce ochi mari şi trişti avea,
pletele de corb bătrân fluturau
în vântul primaverii,
iară fruntea ca un templu antic
arcuia peste sprâncenele lui dese.

sună cornul, bate vântul
eminescu e cuvântul
trece luna în alai
peste codrii lui mihai
urlă marea, se răzbună
peste glia lui străbună,
însetat doar de dreptate
arde gândurile toate
că-ntr-o zi neagră de vară
hoţii ne-au furat din ţară
şi străinii, bată-i vina,
ne-au luat din hambar făina
ne-au culcat ţara-ntr-o rână
şi-au furat limba română.

floarea teilor e-n toi
cânta paseri în dumbravă
eminescu pentru noi
cântă simfonia gravă.

iară eu, străin de el,
am rămas ca un proscris
cu o lacrimă în gene
între iad şi paradis

domnul nostru eminescu
a zburat în vânt de seară
pe un răsărit de lună
într-o lume milenară
eminescu, călătorul
ne-a lăsat doina şi dorul
din mantaua lui albastră
vine poezia noastră
ca să-ncunune vecia
peste toată românia.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (6 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România

Avem Carpaţi şi mare,
Podişuri şi câmpii:
O ţară minunată
Şi fluvii de prostii.

Aveam păduri pe coaste
Şi grâne pe ogor,
Acum avem doar cioturi
Şi iarbă pe răzor.

Aveam conducători
Ce drepţi stăteau în faţă,
Acum avem doar "lideri"
Ce râd pe sub mustaţă.

Aveam respect pe lume,
Respect pentru vecini,
Acum avem doar fiţe
Şi ne cam dăm "străini",

Străini ce-au fost afară
Şi nu mai ştiu română,
Că au lucrat departe
Un an sau chiar o lună.

Şi noi am fost odată
Ce nu mai suntem azi.
Atunci ce putem cere
De la nişte bieţi brazi?!

Al căror rol pe lume
Este să crească înalţi,
Pe când al nostru este
Să ne avem ca fraţi.

Căci fraţii nu se-njură,
Nu se lovesc în spate,
Ci merg mână în mână
'nainte spre dreptate.

poezie de Nadia-Cosmina Prigoană
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greierele şi furnica

Cri, cri, cri, sunt necăjit
Stau aici şi mă gândesc,
Frigul iernii a venit
Şi cred că mă prăpădesc.

- Vai de tine greieraş
Milă îmi este de tine,
Eşti plăpând şi copilaş
Şi nemiloasa iarnă vine.

- Cine eşti, de mi-ai vorbit?
Eu sunt greierele mic,
Frigul m-a înţepenit
Nu pot mă misca, nici pic!

- Uită-te aici în jos
Eu sunt micuţa furnică,
Iar tu, greiere frumos
Nu vrei, să vii la "mămica"?

- Nu te văd, cine-mi vorbeşte?
Unde-mi eşti, "mămico"?
Cald şi vară nu mai este...
Aha, te-am văzut... furnico!

- M-ai văzut, dar nu sunt mare
Sunt mai mică decât tine,
Vino, să îţi dau mâncare;
Vino-n casa mea la mine...?

- Mulţumesc dragă furnică
O, ce bine-i la căldură,
Eşti harnica mea "mămică";
Dă-mi ceva să bag în gură...?

- Ia de-aici, te ospătează
Am mâncare, am ce vrei,
Uită-te şi vizitează
Şi provizie să-ţi iei.

- Mulţumesc "mămica" mea
Aş vrea să rămân la tine,
Afară e iarnă grea
Şi la tine-n casă-i bine...?

- Dragul meu, nu prea se poate
Trebuie... să ne gândim!
Furnicuţe, suntem toate:
Le adun, ne sfătuim...

- Mulţumesc, dragă furnică
Vă rămân foarte dator,
Afară, fără păpica
Într-o zi, sau două, mor.

- Noi, furnicile, ne-am strâns
Greierele-l judecăm,
Căci, de mila lui am plâns;
Ce ziceţi, afară-l dăm?

- Nu vă rog, fie-vă milă
Este tare frig afară,
Pot spune a mea idilă
Cântându-vă, la chitară...?

- Cântă-ne, acum, cu foc
Fericite noi să fim,
Şi-obosite de-atât joc
Toată iarna, să dormim.

- Eu vă cânt, vă cânt, vă cânt
Eu vă cânt neîncetat,
Afară e ger şi vânt
Şi pe loc aş fi-ngheţat.

- Greiere, rămâi la noi
Şi te-nfruptă din bucate,
Am făcut un muşuroi
De ger să fim apărate.

- Mulţumesc, aici iernez
Este cald, este mâncare,
Cu chitara vă distrez
Fără de-ncetare!

- Greiere, îţi mulţumim
Odihneşte-te, de vrei,
Fericite ne simţim
Chitara, tu, când ţi-o iei.

- Mulţumesc, m-am odihnit-
Toată vara pe pământ;
Eram de foame lihnit
Şi acum vreau să vă cânt!

- Cântă-ne atunci, cânt vrei
Noi poate vom adormi;
Mă duc, la copii mei:
Născuţi, ce vor fi.

- Mulţumesc, încă odată
Nu ştiam că eşti regină,
Eşti "mămică", minunată
Şi de dragoste eşti plină.

- Dragostea e lucru sfânt
Dragostea-nseamnă copii,
Fără dragoste,-n pământ
Nu poţi pe pământ să fii.

- Într-adevăr, îţi dau dreptate
Dragostea e lucru sfânt,
Strângi, aduni, şi ai de toate
Adunate, sub pământ.

Da, toată vara au muncit
Au muncit cu drag şi spor,
Gândindu-se, la iubit:
Eu, regina, să nu mor!

- Eşti plină de-nţelepciune
Mulţumesc, la nesfârşit!
Sunteţi furnicuţe bune
Şi-n căsuţă, m-aţi primit.

- Vai de greierii ce n-au...
N-au căldură, n-au mâncare,
Şi-ngheţaţi afară stau:
În stare, de hibernare.

- Furnicuţo, este greu
Aşa cred că ne-am născut,
Ştie, numai, Dumnezeu
Ce păcate-am mai făcut.

- Noi, nu cred c-avem păcate
La rele nu ne gândim,
Suntem, suflete curate
Fericite, ne iubim.

- Furnicuţo, ai dreptate
Ne iubim, cântăm frumos,
În lume, avem de toate
Dacă le strângem de jos.

- Da, avem hrana la picioare
Dar nu vrem deloc să fim,
O furnică, strângătoare
Hrană să agonisim?

- Ai dreptate, vara stăm
Avem de mâncare,
Mâncăm bine şi cântăm
Lenevind la soare.

- Greierilor, să le spui
La vară, să se gândească,
Să-şi mai pună pofta-n cui:
Iubind – să muncească!

- Furnicuţo, le voi spune
Să se lase de cântare,
Şi-n cămări ca să adune...
De mâncare!

Numai că... va fi cam greu
Darul nostru-i să cântăm,
Să cântăm, vara, mereu
Iar de tine, să... ui-tăm.

fabulă de Paul Preda Păvălache (12 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne înarmăm cu Eminescu

Eminescu-i bomba noastră nucleară
versul o explozie în lanţ
mai avem un singur dor la ţară
nu mai vrem politică vrem danţ

Hora o explozie în lanţ
să jucăm deci hora cea străbună
a căzut maşina timpului în şanţ
dar-ar Domnul acolo să rămână

Să jucăm hai hora cea străbună
mai avem un singur dor la ţară
câtă-i România cea română
Eminescu-i bomba nostră nucleară

Poezia o explozie în lanţ
veacul ăsta face un sfanţ

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (15 iunie 1998)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem şi zile bune, avem şi zile rele

avem şi zile bune, avem şi zile rele,
azi suntem optimişti, iar mâine pesimişti,
avem şi zile-n care zburăm, iubind, spre stele,
avem şi zile-n care nu simţi că mai exişti.

aceste zile toate, nu trebuie minţite
de dragul unor inşi ce trec prin alte stări,
avem şi zile care se vor în cer sfinţite,
avem şi zile care evocă devastări.

avem şi zile bune, avem şi zile rele,
azi suntem vorbăreţi, iar mâine prea lucizi,
tu când te lupţi, aiurea, cu versurile mele,
pe cel ce este sincer, chiar vrei să îl ucizi?

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (22 iunie 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe pământ avem de toate

Timpul vieţii ni-i scurt
Hai sa-l facem curat
Trăiesc unii din furt
Alţi doar din ce au dat
Sunt săraci şi bogaţi
Laşi scuipă pe bravi
Voi ce-n lună zburaţi
Până la cer va urcaţi
Pe spinări de noi... sclavi.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi am putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stelei

Voi ce-n lună plecaţi
Cu ale noastre izbânzi
Nu uitaţi ca aveţi fraţi
Pe planetă flamanzi
Pâinea lor o mâncaţi
Printre stele zburând
Voi degeaba zburaţi
Când cei subdezvoltaţi
Se târăsc pe pământ

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi-a putea, şi nu se poate
Şi noroi si stele.

Lumea-i plina de răni
Şi de doctori docenţi
Şi de măşti şi de vămi
Şi de mari inocenţi.
Fiindcă naşteţi copii
Apăraţii luptând
Doborâţi monştrii vii,
Ce în veac de vecii
......... pe pământ.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi am putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele

Între cei care trag
Şi acei ce sunt traşi,
Nu e loc de vreun steag,
E o groapa de paşi.
Între ei sunt sudaţi,
Un strâmb ideal
Cum sunt bine legaţi
Condamnaţi un elan

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi am putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele

Fii ai munci aveţi
Năduşeala pe piept
Cum stă nurca
Pe-al madamelor piept.
Uni iau alţi fac
Uni dorm alţi sunt
Între înger si drac,
Trage omul sărac
Înhămat la pământ.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi am putea
Şi nu se poate
Şi ruina si cetate,
Genii mari si frunţi tembele,
Vânt ce sta şi vânt ce bate,
Şi martiri dar şi lichele,
Nedreptate şi dreptate
Si-a putea şi nu se poate
Şi noroi şi stele

cântec interpretat de Mircea Vintilă, muzica de Mircea Vintilă, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-l citiţi pe Eminescu

Dacă fruntea vi se-nchină
La pc-uri şi tablete
Şi nu-l citiţi pe Eminescu,
N-o s-aveţi nicicând regrete.

El are stele în sânge,
Are flori de tei în glas.
Asta e normalitatea
Viziunilor de azi?

Mai bine jocuri cu lupte,
Pokemoni, maimuţăreală
Decât versu-i ce te poartă
Într-o lume cerebrală.

Azi avem neologisme,
Suntem dârji europeni,
Ciugulim în limbi străine
Droguri de la buruieni.

Ştim ce e "căpşuniada",
Ştim ce-i munca fără bani,
Ştim ce-i darul social
Chiar dacă suntem sărmani...

Nu-l citiţi pe Eminescu,
Are puţine scrisori,
De istorie vorbeşte-n
Poruncire uneori.

N-a prezis ce fi-va mâine,
Nici de astăzi n-a vorbit,
Să-l citim, să ne aline
Sufletul descumpănit?

Nu-l citiţi pe Eminescu,
Nu vorbiţi de Floare-albastră,
Să uităm că România
Este mama, ţara noastră?

O, glumesc! Prin Eminescu,
Viaţa şi chiar Dumnezeu
Va-nflori-n sufletul lumii,
Să-l citiţi, vă rog, mereu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur Eminescu

Tu eşti cu noi la steaua răsărită,
În lacul codrilor şi-n flori de tei,
Tot legănându-te câte-o ispită
Şi înspre lume aruncând scântei.

Tu eşti cu noi... în nopţile tăcute,
Cu sute de catarge şi faclii,
Vin somnoroase păsări să asculte
Şoapta izvorului,.. făr-a o ştii.

Tu eşti cu noi... luceferi numărând,
Când trece lebăda uşor pe ape,
Mereu vei da lumina unui gând,
Din braţe tot lasându-l să îţi scape.

Tu eşti cu noi, deşi trecut-au anii,
Pe lânga plopii veşnic fără soţ,
Ce-ascund în umbra frunzelor, jelanii
Şi-amorul trist al nu ştiu cărui hoţ.

Tu eşti cu noi... pe-aceeaşi ulicioară,
Sărmanul Dionis... printre scrisori,
Mintea şi inima în prag de seară,
Sau rugăciunea unui dac... în zori.

Tu eşti cu noi pentru eternitate,
Sara pe deal... mereu am sa te chem,
Oricâte stele zburdă-n libertate,
Un singur Eminescu noi avem.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către guvernanţi

Din ţară, de ce ne alungaţi?
Ţara nu e numai a voastră.
Vrem să trăim alături de fraţi.
Aici este şi casa noastră.

De ce să muncim pentru alţii?
De ce să pribegim aiurea?
Vrem să lăsaţi mamele, taţii,
Aici să taie cu securea.

De ce vreţi voi ca să dispară
Frumoasa patrie română?
Avem o viaţă legendară,
Avem Carpaţi, mândră cunună.

De ce vreţi voi ca să ramână
Moşia noastră strămoşească
Fără de naţia română?
Vreţi, străinii s-o cotropească?

Aţi vândut totul din ţară.
Acum ne înstrăinaţi pe noi.
Nu e de-ajuns că ne omoară
Sărăcia? Multele nevoi?

De multă vreme-n ţara asta
Dreptate nu mai există.
Domneşte răul şi năpasta.
Mai rău ca-n era comunistă.

poezie de Dumitru Delcă (18 mai 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi suntem păcătoşi...

dacă ar fi după scriptură,
drumul nostru duce-n iad,
suntem păcătoşi din fire
şi păcate din noi cad

cad ca frunzele în toamnă
şi căzând cum ne împing,
spre regretele din iarnă
şi de frig cum ne încing

dacă ar fi după scriptură,
ce-am iubit a fost păcat,
am călcat darul de nuntă,
jurământul l-am călcat

cred că nimeni nu încearcă,
să mă contazică-n gând,
vine-un timp să se plătească,
vine iadul în curând

poate avem o scapre,
ştie Domnul de-o avem,
poate marea-i îndurare,
nu ne lasă în infern

suntem păcătoşi din fire,
de nu crezi, îţi dovedesc,
cum prin multele biserici,
păcătoşii se strivesc

te-am văzut, erai acolo,
mai aproape de altar,
eu eram cu-n rând în spate,
te rugai la Domnul, iar

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isus e izvorul

Din tristeţea cea mare,
Tu mergi pentru a recunoaşte,
Pe Isus cel etern, din care,
El învie şi viaţa din nou renaşte.

Noi spre infinit suntem nişte scântei,
Suntem dependenţi de ce este sfânt,
Isus e singur între dumnezei
Şi-nvie din morţi după al său cuvânt.

El este iubire şi nu este iad,
S-a chinuit pentru noi şi pentru cei ce mor
Şi ştie că e un chin pentru cei ce ard
Şi-un compromis pentru libertatea lor.

Omul e liber în viaţă s-aleagă,
Să spună tată celui ce merită,
Să judece şi să-nţeleagă,
Ca atitudinea să fie smerită.

Alege viaţa, alege drumul vieţii,
Nu poţi să fii etern, eşti doar ţărână,
Mai e un pic şi-n zorii dimineţii,
Cei ce-l iubesc pe Isus, or să rămână.

Acum alege viaţa, Isus e izvorul,
Să nu alegi păcatul şi blestemul
Şi ai să mori etern la domnul,
Soare şi flori să ai iubind pe domnul.

poezie de Eugenia Calancea (20 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu putere şi dreptate Psalm 93

Cu putere şi dreptate Domnu-mpărăţeşte
Şi ne-mbracă-n lumină să-I slujim ca fii
Nu se clatină pământul dacă El păzeşte
Domnul nostru-i Dumnezeul, Tatăl celor vii.
Timpurile nu pot spune câte sunt de toate
De când scaun de domnie Tu Ţi-ai aşezat
Anii să-i înşir la număr, Doamne, nu se poate,
Dumnezeul nostru marte, sfânt şi-adevărat.

Râurile, atâtea râuri s-au pornit deodată
Să vuiască şi să crească parc-ar încerca
Să ne mistuie în apă cum a fost odată,
Însă Dumnezeul nostru nu ne va lasă.

În adâncurile marii nu vom sta de pradă,
Dumnezeul nostru-n ceruri Tu împărăţeşti
Mărturiile-Ţi şi astăzi stau ca şi dovadă,
Pentru veşnicie, Doamne, Dumnezeu ne eşti...

poezie de Adriana Cristea (3 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mult decât un cuvânt

Chiar ai dreptate, nu frumoasă
Voi spune, în a te descrie,
Eşti ca o veşnică mireasă,
Ce-mi dă să sorb din apă vie

Privirea ta mă oglindeşte
Şi-n suflet intră nemurire,
Iar zâmbetul mă linişteşte,
Când gândul pleacă în neştire

Ne-am mai văzut, în altă lume,
Atinşi de dragostea divină,
Cu alte chipuri, alte nume,
Cerşind atingerea sublimă

Tu eşti mai mult decât îţi pare,
Nu ai uitat, încă o simţi,
Eşti o atingere de floare,
Ce-apasă buzele fierbinţi

Frumoasă nu-i deajuns a spune,
De-am să încerc să te descriu,
Eşti mai degrabă o minune,
Ce mă îndeamnă ca să scriu

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

10 Ianuarie 2016

Astăzi am aniversat
cincizeci şi şase de ani,
de când viaţa ne-am legat
şi am ajuns veterani.

Chiar de când ne-am întâlnit,
ne-am iubit ca şi acum.
Destinele ne-am unit
şi-am pornit pe-al vieţii drum.

Viaţa noastră n-a fost plină
de belşug şi de lumină.
Dar de anii mulţi, trăiţi,
ne declarăm mulţumiţi.

Au trecut anii. Împreună,
bucurii am împărţit.
Necazuri am lăsat în urmă
şi-n viaţă am reuşit.

Întâi am ridicat o casă,
să avem un adăpost.
Ne-am îngrijit s-avem pe masă
şi-n lume s-avem un rost.

Apoi, au venit copiii
pe care mult i-am dorit.
Mai frumoşi ca trandafirii,
lângă noi au înflorit

Ce-am dorit la tinereţe,
pe parcurs, am împlinit.
Acuma, la bătrâneţe,
avem un trai liniştit.

poezie de Dumitru Delcă (2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te lua la ceartă cu femeile. Nu le contrazice. Nu încerca niciodată să ai dreptate. A avea dreptate faţă de o femeie, asta nu foloseşte la nimic. Deoarece chiar dacă ai reuşit s-o convingi că n-are dreptate, ea are să spună totuşi (sau să gândească): "Eu n-am dreptate, dar tu eşti un prost!" Şi apoi te va urî iremediabil.

aforism clasic de Pitigrilli
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem toţi atât de limitaţi încât credem aproape întotdeauna că avem dreptate.

citat celebru din Goethe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară de haiduci

Noi încă mai avem păduri umbroase
Si munţi cu peşteri, ape cu bulbuci,
Avem şi furci si ascuţite coase
Dar vai, nu mai avem de mult haiduci.

Noi încă mai avem boieri în ţară
Cu cap de taur si cu minţi la fel,
Avem atâta lacrimă amară,
Numai haiduci nu mai avem defel.

Noi înc-avem pe cer apus de soare
Şi guvernanţi ce au în cap eclipsă,
Avem si legi călcate în picioare,
Doar de haiduci avem cumplită lipsă.

Avem si potere ce în cătuşe
Ar vrea să ţină un întreg popor
Avem vreo şase sute de căpuşe...
Nici umbră de haiduc la vreun izvor!

Dar încă mai avem de-un leu speranţă
Că nu o să sfârşim cu toţi pe cruci...
Ne vom trezi şi-n ultimă instanţă
Vom fi o ţară-ntreagă de haiduci.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!