Greierele şi furnica

Cri, cri, cri, sunt necăjit
Stau aici şi mă gândesc,
Frigul iernii a venit
Şi cred că mă prăpădesc.

- Vai de tine greieraş
Milă îmi este de tine,
Eşti plăpând şi copilaş
Şi nemiloasa iarnă vine.

- Cine eşti, de mi-ai vorbit?
Eu sunt greierele mic,
Frigul m-a înţepenit
Nu pot mă misca, nici pic!

- Uită-te aici în jos
Eu sunt micuţa furnică,
Iar tu, greiere frumos
Nu vrei, să vii la "mămica"?

- Nu te văd, cine-mi vorbeşte?
Unde-mi eşti, "mămico"?
Cald şi vară nu mai este...
Aha, te-am văzut... furnico!

- M-ai văzut, dar nu sunt mare
Sunt mai mică decât tine,
Vino, să îţi dau mâncare;
Vino-n casa mea la mine...?

- Mulţumesc dragă furnică
O, ce bine-i la căldură,
Eşti harnica mea "mămică";
Dă-mi ceva să bag în gură...?

- Ia de-aici, te ospătează
Am mâncare, am ce vrei,
Uită-te şi vizitează
Şi provizie să-ţi iei.

- Mulţumesc "mămica" mea
Aş vrea să rămân la tine,
Afară e iarnă grea
Şi la tine-n casă-i bine...?

- Dragul meu, nu prea se poate
Trebuie... să ne gândim!
Furnicuţe, suntem toate:
Le adun, ne sfătuim...

- Mulţumesc, dragă furnică
Vă rămân foarte dator,
Afară, fără păpica
Într-o zi, sau două, mor.

- Noi, furnicile, ne-am strâns
Greierele-l judecăm,
Căci, de mila lui am plâns;
Ce ziceţi, afară-l dăm?

- Nu vă rog, fie-vă milă
Este tare frig afară,
Pot spune a mea idilă
Cântându-vă, la chitară...?

- Cântă-ne, acum, cu foc
Fericite noi să fim,
Şi-obosite de-atât joc
Toată iarna, să dormim.

- Eu vă cânt, vă cânt, vă cânt
Eu vă cânt neîncetat,
Afară e ger şi vânt
Şi pe loc aş fi-ngheţat.

- Greiere, rămâi la noi
Şi te-nfruptă din bucate,
Am făcut un muşuroi
De ger să fim apărate.

- Mulţumesc, aici iernez
Este cald, este mâncare,
Cu chitara vă distrez
Fără de-ncetare!

- Greiere, îţi mulţumim
Odihneşte-te, de vrei,
Fericite ne simţim
Chitara, tu, când ţi-o iei.

- Mulţumesc, m-am odihnit-
Toată vara pe pământ;
Eram de foame lihnit
Şi acum vreau să vă cânt!

- Cântă-ne atunci, cânt vrei
Noi poate vom adormi;
Mă duc, la copii mei:
Născuţi, ce vor fi.

- Mulţumesc, încă odată
Nu ştiam că eşti regină,
Eşti "mămică", minunată
Şi de dragoste eşti plină.

- Dragostea e lucru sfânt
Dragostea-nseamnă copii,
Fără dragoste,-n pământ
Nu poţi pe pământ să fii.

- Într-adevăr, îţi dau dreptate
Dragostea e lucru sfânt,
Strângi, aduni, şi ai de toate
Adunate, sub pământ.

Da, toată vara au muncit
Au muncit cu drag şi spor,
Gândindu-se, la iubit:
Eu, regina, să nu mor!

- Eşti plină de-nţelepciune
Mulţumesc, la nesfârşit!
Sunteţi furnicuţe bune
Şi-n căsuţă, m-aţi primit.

- Vai de greierii ce n-au...
N-au căldură, n-au mâncare,
Şi-ngheţaţi afară stau:
În stare, de hibernare.

- Furnicuţo, este greu
Aşa cred că ne-am născut,
Ştie, numai, Dumnezeu
Ce păcate-am mai făcut.

- Noi, nu cred c-avem păcate
La rele nu ne gândim,
Suntem, suflete curate
Fericite, ne iubim.

- Furnicuţo, ai dreptate
Ne iubim, cântăm frumos,
În lume, avem de toate
Dacă le strângem de jos.

- Da, avem hrana la picioare
Dar nu vrem deloc să fim,
O furnică, strângătoare
Hrană să agonisim?

- Ai dreptate, vara stăm
Avem de mâncare,
Mâncăm bine şi cântăm
Lenevind la soare.

- Greierilor, să le spui
La vară, să se gândească,
Să-şi mai pună pofta-n cui:
Iubind – să muncească!

- Furnicuţo, le voi spune
Să se lase de cântare,
Şi-n cămări ca să adune...
De mâncare!

Numai că... va fi cam greu
Darul nostru-i să cântăm,
Să cântăm, vara, mereu
Iar de tine, să... ui-tăm.

fabulă de Paul Preda Păvălache (12 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lizuca şi grădina fermecată

Lizuca s-a făcut mică, şi sare-n grădină,
Întâlneşte o furnică, drăguţă şi fină;
- Ziua bună, ziua bună, am sărit la voi
Unde furnica adună, hrană din gunoi?
- Cine eşti, nu eşti furnică, nu te cunoştem,
Ai şi tu a ta mămică, te gonim de vrem?
- Sunt Lizuca, şi-am venit, ca să vă privesc
În grădină am sărit, ca să vă vorbesc.
- Geaba vrei să ne vorbeşti, suntem prăpădite
Rămâi şi doar ne priveşti, căci suntem grăbite.
- Atunci mă duc pe la flori, iute mă avânt
Dau şi peste mâţişori, căzuţi la pământ...
- Ia piciorul de pe mine, sunt un mâţişor!
Nu mă vezi că sunt sub tine, şi toate mă dor?
- Am călcat fără să vreau, căci nu te-am văzut
Florile-n picioare stau, şi tu n-ai putut?
- Eu sunt mâţişor plăcut, şi sunt scuturat
Rămân pe pământ căzut, şi sunt supărat.
- Mai bine mă fac iar mare, şi te pun în apă
Eşti căzut pe o cărare, călcat: te îngroapă!
- Cine eşti, nu eşti o floare, nu eşti nici furnică
Ai picioare mişcătoare, şi mie mi-e frică!
- Te rog nu te speria, Lizuca eu mă numesc
Acum te voi ajuta, pentru că, iar, mă măresc.

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (22 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bebe ştrumf

Bebe ştrumf, micuţ, modest
Am să-ţi spun de ce zâmbesc
Căci vreau s-auzi tot ce gândesc,
Când pe tine te privesc.
N-am să mint, îţi spun de bine...

Da, drag ştrumf, e despre tine.
Ştiu că acum citeşti atent,

Chiar dacă eu sunt absent.

Tu mă-nţelegi, nu eşti oricine,
Eşti un ştrumf, iar tu ştii bine,

Tot ce-i scris e de la mine,
Din inimă pentru tine.
Întâi de toate, îţi mulţumesc,

Iar acum eu nu glumesc. 

Îţi mulţumesc că ştii s-ajuţi,

Mulţumesc că mă asculţi.
E greu, când spun ce simt cuiva,

Devin nesigur, şi nu aş vrea,

Dar vreau să ştii de ce zâmbesc,

Vreau să ştii tot ce gândesc.
Te admir că mă-nţelegi,

N-am crezut că vrei să-ncerci,

Sunt dificil, ciudat în toate,

Dar tu mi-ai spus că nu se poate.
Mi-ai zis direct că sunt special, 

Nu ciudat, şi nici normal,

Aveai dreptate, ai zis bine,

... special, căci te cunosc pe tine.
Din nou, repet: îţi mulţumesc,

M-ai învaţat ceva firesc,

Mi-ai amintit ce am uitat:

Că eşti un ştrumf adevărat.
Ţi-am scris ce simt, nu am minţit,

M-am deschis, m-am străduit,

Am vrut să ştii de ce zâmbesc,

Am vrut să ştii tot ce gândesc.
Si să ştii destul de bine,
C-am scris numai pentru tine.
Iar ca mesaj de încheiere,
Hai pa-pa, la revedere.

poezie satirică de Dacian Nemeş
Adăugat de Dacian Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune la aniversare

DOAMNE, din adâncul sufletului,
Cu profunda recunoştinţă
Îţi mulţumesc ca viaţa Tu mi-ai dat
Şi ca în viaţa încă m-ai păstrat,
Cu harurile-Ti m-ai coplesit
Cu bunatatea-Ti m-ai fericit
M-ai ajutat sa-ti înţeleg Cuvintele
Sa-ti respect şi Legile
Totuşi, de-atatea ori eu Ti-am greşit
Şi lângă Calea - Ţi am păşit...

Te rog fierbinte sa mă ierţi
Şi spre poteci mai blânde sa mă îndrepţi
Îţi mulţumesc ca sunt,
Îţi mulţumesc ca sunt cine sunt, dar
Mi-as dori sa fiu cine ai vrut
Şi vrei sa fiu
Îţi mulţumesc ca eşti cu mine
Îţi mulţumesc ca eşti lângă mine
Îţi mulţumesc ca eşti şi în mine!
As vrea sa fiu, DOAMNE, cu Tine
Şi acum
Dar şi în Viaţa de Apoi!
MULŢUMESC, IARTA-MA, TE IUBESC!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mamei

E ziua ta, mămică,
Şi tare te iubesc,
Căci tu vrei să cresc mare,
Cuminte şi-ndrăzneţ.

Te-ai necăjit cu mine,
Pân' ce m-ai făcut mare,
Şi recunosc, mămică,
Că nu te-ai plâns prea tare.

Ai vrut să faci din mine,
Un copil bun, cinstit,
Şi, cred, mămică dragă,
Că tu ai reuşit.

Acum, eu doar îţi mulţumesc,
Dar, când voi fi mai mare,
Eu îţi făgăduiesc,
Să fii mândră de mine,
Pe ori unde m-oi duce,
Şi-atuncea vei vedea,
Că munca ta mămico
Răsplata-ţi va aduce.

Spun poezia şi nu mă uit la tine,
Eu ştiu, mămică dragă,
Că plângi, nu de ruşine,
De dragul meu, mămică!
De ceea ce-ai crescut,
Eşti mândră, că-s cuminte,
Copilul tău iubit.

Şi când vei fi bătrână,
Eu mâna ţi-o sărut,
Drept mulţumire ţie,
La tot ce te-ai zbătut,
Şi lacrima fierbinte,
Din ochii tăi, cândva,
Nepoţii ţi-o vor şterge,
Să ştii, mămica mea.

poezie de Valeria Mahok (7 martie 1991)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Am să-ţi spun de ce zâmbesc,
Că vreau s-auzi tot ce gândesc,
N-am să mint, îţi spun de bine...
Da, drag prieten, e despre tine.

Ştiu că acum citeşti atent,
Chiar dacă sunt absent,
Căci mă-nţelegi, nu eşti oricine,
Iar tot ce-i scris e scris de mine.

Întâi de toate, îţi mulţumesc,
Am mâncat, deci nu glumesc,
Îţi mulţumesc că ştii s-ajuţi,
Mulţumesc că mă asculţi.

E greu, când spun ce simt cuiva,
Devin nesigur, şi nu aş vrea,
Dar vreau să ştii de ce zâmbesc,
Vreau să ştii tot ce gândesc.

Te admir că mă-nţelegi,
N-am crezut că vrei să-ncerci,
Sunt dificil, ciudat în toate
Dar tu mi-ai spus că nu se poate.

Mi-ai zis direct că sunt special...
Nu ciudat, şi nici normal,
Aveai dreptate, ai zis bine,
... special, căci te cunosc pe tine.

Din nou, repet: îţi mulţumesc,
M-ai învaţat ceva firesc,
Mi-ai amintit ce am uitat:
Că am un prieten adevărat.

Ţi-am scris ce simt, nu am minţit,
M-am deschis, m-am străduit,
Am vrut să ştii de ce zâmbesc,
Am vrut să ştii tot ce gândesc.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorul obosit şi însetat

Ce toamnă ar fi, timpul frunze de-ar avea;
Prin frunze că ne-am iubi: şi din pom frunze-ar cădea,
Dar timpul are primăvară, cu flori frumos mirositoare
Să tot îţi pierzi vremea pe-afară, ţopa ţop, din floare-n floare.

Bate-un vânt călduţ de vară, şi eu văd un călător
Se grăbeşte, este seară, este scumpul cititor,
Pare obosit, agale, dar păşeşte mai departe
A parcurs o lungă cale, citindu-mi această carte.

Acum bate la portiţă, a văzut lumină-n casă
A văzut că am guriţă, şi am vocea foarte groasă;
-Aşadar, este bărbat, este-n casă, nu greşesc
Şi mai tare am să bat, să iasă, să îi vorbesc.

-Cine bate, cine bate, cine bate-n poartă tare,
Intră, că am descuiate, şi-ncuiate şi se pare?
-Nu vă supăraţi, sunt eu, sunt un simplu călător
Sunt trimis de Dumnezeu, sunt bolnav, şi simt că mor.

-Atunci intră, să vedem, să vedem ce boală ai
Şi apoi, dacă putem, şi cu inima, cum stai?
-Păi stau bine, mulţumesc, bate mai încetinit
Şi-aş dori, ca să citesc, altă carte de citit?

-Apăi, dacă vrei o carte, nu prea ştiu ce să îţi zic
Sui pe cal, mergi mai departe, şi te mai opreşti un pic.
-Da, dar ştiţi, că nu am cal, şi sunt tare obosit
Am un singur papagal, şi care m-a însoţit.

-Atunci, pune papagalul, să vorbească pentru tine
Şi să îţi aducă... calul, din ogradă de la mine.
-Mulţumesc, dar să vedeţi, papagalul nu vorbeşte
Şi vă rog, să mă credeţi, toată ziua – leneveşte!

-Va să zică... e bolnav, şi nu ştie să vorbească,
Leneveşte, e trândav; ştie vorba păsărească?
-Nnu... prea ştie, sau nu ştiu, poate ştie... mititelu,
Mă priveşte, este viu, şi latră... precum căţelu.

-Aha-ha, am înţeles, a trăit printre căţei
Şi acum, el, a purces, să-mi fure... căluţii mei?
-Vă-nşelaţi, nu suntem hoţi, n-am venit să vă furăm
Am venit, de vrei, şi poţi, să ne laşi să înserăm...?

-Intr-atunci, în a mea casă, îţi aprind o lumânare
Pune-te uşor la masă, să îţi pregătesc mâncare.
-Vai ce suflet mare-aveţi, aşa om, n-am mai văzut
Poate-mi spuneţi, ce sunteţi, şi de unde-aţi apărut?

-Păi de unde să apar, eu aici stau, locuiesc
Îmi duc viaţa cu amar, pentru voi: că vă iubesc!
-Vai ce suflet mare-aveţi, meritaţi o casă – vilă,
Lăutari şi cântăreţi, şi nu o casă... umilă...?

...
-N-am nevoie, de o casă, casă mare, balamuc;
Am nevoie, doar de-o masă, şi de scris să mă apuc.
-Aha, sunteţi scriitor, am ştiut noi ce sunteţi,
Vreţi... să fiţi nemuritor, şi toată ziua scrieţi?...

-Te înşeli, mai am grădină, mai am multe animale,
Dacă vrei... am şi pişcină, pentru obosita-ţi cale?
-O piscină?... nu se poate, nu o văd, şi mă minţiţi:
Eu vă văd... un rupte coate, şi tare sărac... trăiţi.

-Uită-te puţin mai bine, sau întreabă... papagalul
Care te-a-nsoţit la mine, sau de nu: întreabă calul?
-Domnule, cine sunteţi? Văd că sunteţi suflet bun
Şi cal, văd, că nu aveţi, şi păreţi, a fi...

-Nebun, cred c-ai vrut a spune, şi cred că te-ai ruşinat
Iată, a-nceput să tune, şi afară, a plouat!
-Domnule, afară-i soare, soarele-i la asfinţit
Este o căldură mare, şi iar cred că... m-aţi minţit?...

-Nu te mint, vedere n-ai, eu trăiesc în viitor
Am pişcină, am şi cai, şi muncesc pentru popor.
-Domnule, nu te-nţeleg, am crezut că eşti om viu
Răguşit, glasul îmi dreg, şi îţi spun... că eşti diliu!

-Ha, ha, ha, ce glumă bună, unde vrei să mi te duci,
Căci afară, plouă, tună, şi tu esti, doar în papuci?...
-Ai dreptate, plouă tare, şi cred... "c-ai", avut dreptate
Mai pune-mi, ceva mâncare: ai şi cal, ai şi de toate!

-Am de toate, că muncesc! Ce credeai... că sunt diliu?
Pentru voi mă străduiesc, zi şi noapte să vă scriu;
Dacă vrei, să mă citeşti, te rog să nu fii zgârcit:
Domnului, să-i mulţumeşti, că ţi-a dat, cărţi, de citit!

poezie de Paul Preda Păvălache (7 aprilie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru toate, Doamne, vreau să-Ţi mulţumesc

Pentru toate, Doamne, vreau să-Ţi mulţumesc
Căci port în mine, chipul Tău frumos
Pentru că pe pământul Tău, Isus, trăiesc
Şi în ochii Tăi sunt, Doamne, preţios.

Îţi mulţumesc căci m-ai păzit în viaţă
Tu ai fost cu mine la bine şi la rău
Mă strângi cu gingăşie în orice dimineaţă
În braţul Tău Preasfânt de Dumnezeu.

Mi-ai fost alin în clipele durerii
Prieten credincios la vremea de necaz
M-ai mângâiat Isuse în ceasul încercării
Şi lacrima cu drag mi-ai şters de pe obraz.

Îţi mulţumesc că ai fost mereu cu mine
Speranţă, Doamne, îmi eşti pe al vieţii drum
Ne-ai binecuvântat să avem pe masă pâine
Şi eşti aşa de răbdător cu noi, milos şi bun.

Îţi simt prezenţa Ta, Isus, la orice pas
Tu mă ocroteşti cu mâna-Ţi iubitoare
De Golgota şi visul veşniciei sunt atras
De chipul Tău frumos, de a Ta splendoare.

Tu eşti în orice loc, în foşnetul naturii
În roua dimineţii şi în sunet de cântări
Îţi mulţumesc, Isus, de dragostea Iubirii
De anii dăruiţi cu binecuvântări.

poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti ce sunt eu pentru tine

Şi iar s-aprinde în brad o stea
Şi iar sunt îngerii cu mine
Şi-ţi mulţumesc, iubita mea,
Că eşti ce sunt eu pentru tine!

Şi iar îmi vine să mă scutur
Ca un cireş de floare nins.
Să stau îmi vine, ca şi flutur,
În părul tău de flori cuprins!

Şi iar sunt galbenă petală
În parul tau de catifea,
Şi iar mă porţi cu-atâta fală
Ca o năframă sfântă, aşa!

În tine însăţi eu sunt eu
Şi stau smerit, cum se cuvine,
Şi iar mă leagă Dumnezeu
Cu un ştergar pe veci, de tine!

Şi iar ne naştem din nefiinţă
Şi într-un galben labirint
Eu sunt o spadă de voinţă
Şi tu eşti scutul de argint!

Şi iarăşi eu trăiesc prin tine
Eşti foc şi apă şi pământ
Şi chiar la Denii simt cum vine
Trimis de tine Duhul Sfânt!

Şi iar s-aprinde în brad o stea
Şi iar vin îngeri de la tine
Şi-ţi mulţumesc, iubita mea,
Că sunt: ce eşti tu pentru mine!

poezie de Nicolae Rolea (5 iulie 2011)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă mulţumesc!

Mulţumesc Dragoste că nu mă uiţi
mulţumesc Doamne
Mulţumesc Prieteni că existaţi
mulţumesc Doamne
Muţumesc Iubito că eşti aşa de frumoasă
mulţumesc Doamne
Mulţumesc Poezie că-mi dai voie să-ţi fiu mire
mulţumesc Doamne
Mulţumesc Duşmanilor că sunteţi alături de mine
mulţumesc Doamne
În fine
muţumesc tuturor fetelor şi femeilor
că fac suportabile viaţa şi moartea
în egală măsură
mulţumesc Doamne
Mulţumesc lume şi nelume
că sunteţi de neînlocuit
mulţumesc Doamne
Azi şi-ntotdeauna
Mulţumesc Doamne
ps
Mulţumesc şi lui Costel Zăgan că-mi permite să-i folosesc numele
drept
pseudonimul meu cel de toate zilele
VĂ MULŢUMESC TUTUROR
celor văzuţi şi nevăzuţi
de aici şi de pretutindeni
Îţi mulţumesc MULŢUMESC!

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (8 ianuarie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumesc

Mulţumesc pentru toate,
Pentru că exişti,
Că eşti alături de mine,
Că ai grijă de sufletul meu,
Că îţi pasă,
Că nu eşti indiferent....

Mulţumesc pentru
Acele clipe minunate
Petrecute împreună,
Pentru acel trandafir,
Pentru lanţul de la tine,
Ce la gât îl port mereu,
Pentru acele cuvinte
Şoptite cu atâta dragoste
În gară, la plecare....

Mulţumesc pentru că
Mă accepţi aşa cum sunt,
Pentru că mă asculţi
Şi eşti atent,
Pentru că nu eşti un vis.

Mulţumesc pentru visele
Ce noapte de noapte le am,
Pentru speranţe care nu pier,
Pentru bucuria ce mi-o aduci,
Pentru că îmi ştergi lacrimile
Si faci ca durerea să plece....

Eşti un înger venit să mă păzească,
Că îmi alină suferinţa
Si îmi aduce numai bucurii,
Zâmbete şi soare
Si mă face să uit
Prin câte am trecut.
De aceea îţi mulţumesc!

poezie de Andreea Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greieraşul

Cri, Cri, Cri, furnică Cri,
Greieraşul iar veni
La furnică să cerşească
Şi mâncare să-i gătească.
Cri, Cri, Cri, furnică Cri,
Vara mâine o veni.
N-am sa mai cerşesc la tine,
Am să cânt de azi pe mâine.
S-asculţi cântecelul meu
Furnicuţă nu-ţi e greu:
Cri, Cri, Cri, furnică Cri!
Ţi-oi cânta pân-oi muri.

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi de lumină

Pe-ale Tale mâini preasfinte
Vreau Isus să m-odihnesc
Şi în dragostea-ţi fierbinte
Numele să-ţi proslăvesc

Să îţi dau Isuse viaţa
Şi fiinţa mea acum
Tu să-mi scalzi în Tine faţa
Să-mi fii soare să-mi fii drum

Vreau Isus să-ţi dăruiesc
Şi fiinţa şi destinul
Pentru veci să te iubesc
Căci Isuse Tu-mi eşti drumul

Şi îmi eşti pe veci comoară
Îmi eşti stâncă şi izvor
Vino dar aici coboară
Isus Domn al domnilor

Numai Tu o Doamne-mi dai
Şi lumina şi Adevărul
Îmi eşti stâncă şi-mi eşti Rai
Pentru veci şi îmi eşti ţelul

Numai Tu îmi eşti menire
Stâncă vie şi adăpost
De aceea a mea iubire
Ţi-o dau Ţie să-mi fii rost

Pune-mi dar mâna pe frunte
Şi mă fă aşa cum vrei
Fiinţa mea să te asculte
Jos în lumea celor răi

Fă-mă Doamne un izvor
De iubire pentru Tine
O Preascump Mântuitor
Prinţ al dragostei Divine

Ca să-ţi cânt a Ta iubire
Al Tău har nestăvilit
Căci Doamne la mântuire
Şi pe mine m-ai primit

Să-ţi cânt Doamne biruinţa
Harul Tău nespus de mare
C-ai pus în mine credinţa
Să am parte de salvare

Căci doar Tu Isus ne eşti
Adăpost şi călăuză
Tu pe braţe ne primeşti
Duhul Tău să ne pătrunză

Şi pe palme azi ne ţii
Să-ţi fim Doamne slujitori
Să-ţi cântăm în veşnicii
Pe veci că-ţi suntem datori

În lumina Ta cea sfântă
Numai Tu azi ne zideşti
Chiar şi soarele-n noi cântă
Căci la sân Tu ne primeşti

Tu ne-ai dat a Ta lumină
Duhul Tău Isus Cel Sfânt
Să trăim fără de vină
Viaţa nouă pe pământ

Şi cu sângele Tău Sfânt
Tu Isuse ne-ai spălat
Ne-ai hrănit cu-al Tău Cuvânt
S-avem sufletul curat

Numai Tu ne dăruieşti
O Isus a Ta lumină
Şi în dragoste ne creşti
Să trăim fără de vină

Pe-ale Tale palme sfinte
Adesea aici ne iai
Şi prin dragostea-ţi fierbinte
Fapte bune Tu ne dai

Să-mpletim lumina sfântă
Cu Adevărul Tău Isus
Şi azi îngerii de cântă
Căci la sânul Tău ne-ai pus

Ne-ai făcut să-ţi fim cântare
De slavă — să-ţi lăudăm
Al Tău Nume Doamne mare
Mire ca să te avem

Paşii noştri de lumină
Adesea Tu i-ai făcut
Dragostea ca să ne ţină
Tu să fii al nost" avut

Ţie dar Isus onoare
Ţi-aducem cu bucurie
Ne eşti viaţă şi salvare
Numele slăvit să-ţi fie

Că-n lumina mântuirii
Cu drag Isus ne-ai zidit
Ne-ai scăpat de jugul firii
Mire drag Mire iubit

Vânturi rele aici când bat
Tu ne eşti un adăpost
Ne ţii sufletul curat
Şi ne eşti Isuse rost

Tu ne dai azi biruinţă
Ca pe palme dar ne ţii
Să-ţi cântăm azi prin credinţă
Onorat Isus să fii
02-12-2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua animalelor

- Ziua noastră a venit,
Mi-au dat drumul dintr-o cuşcă,
Ies voios... şi-am mârâit
La un om, care mă muşcă?

- Uuăă! De unde-ai scăpat?
Stai să vezi ce te ochiesc;
Am o piatră – aruncat:
Şi să muşti te potolesc!

- Ai milă, că nu sunt rău,
Sunt un simplu căţeluş,
Nu sunt un mare dulău
Şi sunt tare jucăuş...?

- Ia de-aici – puţină pâine
Văd că eşti înfometat;
Mai văd pe maidan un câine:
De unde voi aţi scăpat?

- Aş vrea să îţi mulţumesc,
Nu eşti rău cum te credeam;
Latru şi eu când vorbesc
Şi din codiţă-ţi dădeam...?

- Eşti un căţeluş cuminte,
De te prind, te iau acasă;
Latri în loc de cuvinte
Şi te-am prins... la mine-n plasă.

- O să-ţi latru foarte tare,
Am fost prins şi chinuit;
Rău este făr' de mâncare
Şi-i bine: c-am mârâit.

poezie de Paul Preda Păvălache (4 octombrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninotchka: Tu eşti ceva ce noi nu avem în Rusia.
Leon: Mulţumesc.
Ninotchka: De aceea cred în viitorul ţării mele.
Leon: Da. Am început şi eu să cred asta de când te-am cunoscut. Încă nu-mi dau seama despre ce e vorba, de fapt, sunt confuz, speriat. Fascinat. Ninotchka, mă placi măcar un pic?
Ninotchka: În mare, aşa, nu arăţi chiar rău.
Leon: Mulţumesc.
Ninotchka: Pupilele tale sunt suficient de albe. Corneea e într-o stare excelentă.
Leon: Corneea ta e de-a dreptul remarcabilă. Ninotchka, dacă tot eşti aşa expertă, spune-mi, e posibil să mă îndrăgostesc de tine?
Ninotchka: De ce trebuie mereu să aduci vorba de false valori? Dragostea e o denumire romantică pentru cel mai simplu proces biologic, sau mai bine zis chimic. Se vorbeşte şi se scrie foarte mult aiurea despre asta.
Leon: Ah, înţeleg. Şi cum ai spune altfel?
Ninotchka: Sunt conştientă de existenţa unui impuls natural valabil pentru toată lumea.
Leon: Şi ce aş putea eu să fac pentru a încuraja un astfel de impuls dinspre tine?
Ninotchka: Nu trebuie să faci absolut nimic. Din punct de vedere chimic suntem deja compatibili.
Leon: Eşti incredibilă! Ninotchka. Ninotchka.
Ninotchka: Vezi că te repeţi.
Leon: Da, aş vrea s-o spun de mii de ori. Te rog să mă ierţi dacă sunt un pic demodat. În esenţă, rămân totuşi un biet burghez.
Ninotchka: Nu e niciodată prea târziu să te schimbi. Şi eu am aparţinut odată micii burghezii.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Închin un pahar
pentru tine,
Scriu un vers pentru
Soare
Să-i mulţumesc
c-a făcut lumină,
A răsărit,
şi te-am văzut.
Mai scriu un vers
pentru Lună,
Maica noastră
Nocturnă.
Ea m-a făcut să simt
Atingerea ta;
Şi mai scriu
O mie de versuri
În care te cânt pe tine:
Tu îmi eşti mântuire
Tu îmi eşti păcat,
Cu tine mă-nalţ
şi cobor
spre stele- din stele,
Din cer- înspre cer.
Ca albatroşii
Zburăm,
Şi lacrima se face
mică, dispare,
se transformă în rouă,
se face floare,
Buze purpurii-
Îmi vii
Mănuşă
Pe mâna înfrigurată
Vibraţie-n suflet
Răsuflare în piept
Apă
În gura uscată!
Şi ploaie îmi eşti,
De păcate mă cureţi,
Mireasmă de briză
Şi murmur
De şoapte;
Te cânt,
Şi îţi cânt
Ca să dormi,
Şi dormi
Că e noapte.

poezie de Daniela Achim Harabagiu din Din lumea trecerii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu totdeauna, Doamne, eşti cu mine

Tu totdeauna, Doamne, eşti cu mine
şi nici o clipă singur nu mă laşi.
Puterea Ta e taina ce mă ţine
din cei dintâi la cei din urmă paşi.
Tu nu laşi, nici nu mă uiţi vreodată.
Străbat cu Tine munţi înalţi şi lunci.
Eu n-am să văd nici moartea niciodată,
ci eu voi fi ascuns în Tine-atunci.

Cu Tine-n rând străbat în zori cărarea,
cu Tine-n rând veghez în ceas târziu,
când Tu mă mustri, simt în piept mustrarea
şi când Te bucuri, totdeauna ştiu.

Nu sunt decât un abur ce se-nalţă,
un fir pe praf îndrăgostit de-o stea.
Dar tu mi-ai pus în suflet o speranţă
ce nimeni altul nu mi-o poate da.

Au fost odată şiruri de păcate,
dar sângele salvării a spus: "NU".
Oricâte-au fost, eu le-am uitat pe toate,
şi bine ştiu că le-ai uitat şi Tu.

Sunt fericit, chiar dacă vrei să sufăr,
când valuri vin şi vânturi grele bat.
Plutesc pe ape ca un fir de nufăr
pe care Tu-l păstrezi mereu curat.

Îţi mulţumesc că eşti cu mine-n lume,
Îţi mulţumesc că mă iubeşti mereu,
Îţi mulţumesc că Tu mi-ai dat un nume,
că sunt al Tău... şi Tu eşti Dumnezeu.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatălui meu

tatălui meu, cu dragoste

M-ai dus pe umeri, m-ai cărat în spate,
M-ai ajutat să aflu ce-mi doresc,
Mi-ai dat iubire, dragoste de carte,
Tăticule, eu, azi, îţi mulţumesc!

M-ai îndrumat în viaţă, tatăl meu,
M-ai învăţat ca lumea s-o iubesc,
Să nu renunţ atunci când este greu.
Tăticul meu, acum, îţi mulţumesc!

Crâmpei de suflet tu mi-ai dat, din tine,
Şi-n suflet te păstrez şi dăruiesc
Şi eu, copiilor, crâmpei din mine
Şi pentru asta, tată-ţi mulţumesc!

Mă rog să-ţi fie bine, zi de zi
Şi vreau de orice rău să te feresc
Şi, Doamne, tânăr iar aş vrea să fii...
La mulţi ani, Tati!!!! Şi îţi mulţumesc!

Anii-au zburat în ritm ameţitor
Şi timpu-n în loc aş vrea să îl opresc.
Sunt zile care râd şi zile care dor,
Dar nu sunt zile fără "TE IUBESC!"

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Doamne,
Îţi mulţumesc pur şi simplu
pentru că exişti,
pentru că eşti mai mare decât capul nostru – prea logic,
pentru ca eşti mai subtil decât inima noastră – prea nervoasă,
pentru că eşti atât de aproape şi atât de departe şi în toate – altul,
pentru că ai fost zămislit şi eşti încă necunoscut,
pentru că fugind departe de Tine – noi fugim înspre Tine,
pentru că nu facem nimic pentru Tine, ci facem totul prin Tine,
pentru că lucrul pe care nu-l putem apuca nu este iluzie.
Îţi mulţumesc, Doamne, că eşti tăcut.
Numai noi – erudiţii analfabeţi –
fără încetare pălăvrăgim.

rugăciune de Jan Twardowski, traducere de Dan Verona
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de scump Isuse

Cât de scump Isuse eşti
Cât de scump şi minunat
Căci în slăvile cereşti
Tu Isuse ne primeşti
Ne-ai plătit al nost" păcat

Cât de gingaş Isus eşti
Cât de gingaş şi frumos
Când Isus ne dăruieşti
Comorile îngereşti
Mire drag şi glorios

Nimeni Doamne nu-i ca Tine
Nici în cer nici pe pământ
Tatăl Sfânt din slăvi senine
A ascuns totul în Tine
Căci Tu eşti al Lui Cuvânt

Cât Isus de minunat
Eşti Doamne în veşnicie
Căci lumina Ta ne-ai dat
Şi un suflet nou curat
Ai Tăi să fim pe vecie

Tu ne eşti Isus comoară
Har nespus jos pe pământ
Vin" te rog la noi coboară
Şi ne ia în a Ta ţară
Să-ţi cântăm o Mire Sfânt

Ia-ne Tu pe-a Tale mâini
Şi ne fă să te ascultăm
Să-ţi dăm dragostea dintâi
Cu noi veşnic să rămâi
Căci pe Tine doar te avem

Cât de scump ne eşti Isus
Cât de scump şi plin de milă
Căci viaţă ne-ai adus
Şi în dragostea-ţi ne-ai pus
Viaţa s-o avem deplină
06-02-2023 Mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil fără copilărie

- Prunc fără copilărie,
Spune tu, ce îţi doreşti?
Bomboane, o jucărie?
Lângă alţi copii să creşti?

Să te joci şi să te bucuri?
Să faci năzbâtii ca ei?
Prostioare, giumbuşlucuri?
Privirea-ţi spune că vrei...

Spune tu, cine te pune,
Să munceşţi ca un adult?
Cine-ţi sunt părinţi pe lume?
Tare-aş vrea să îi ascult.

Purtarea lor n-are scuză!
Te revolţi, chiar de eşti orb,
Iar petele de pe bluză,
Arată că le eşti rob.

Încălţările sunt roase,
Cârpite par, iar şi iar,
Eşti numai piele şi oase,
Se vede că mănânci rar.

- Sărut-mâna, mă grăbesc!
Duc plastic la reciclare,
Părinţii să-mi mulţumesc,
Astăzi s-avem de mâncare.

Poate sunt un copilandru,
Abia am făcut opt ani,
Dar tăticu', deloc tandru,
Mă trimite s-aduc bani...

Trag după mine saci grei,
Foamea, setea mă apasă,
Dar fără acei cinci lei,
N-am ce căuta acasă.

Odată am îndrăznit,
Să-mi cumpăr o ciocolată,
În stradă m-au azvârlit,
N-aş mai face-o niciodată...

Şi-acum simt frigul în mine,
De lacrimi, ploaie udat,
Nu-s fericit şi nu mi-e bine,
Dar dacă zic asta, mă bat...

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!