Foc nestins
Dincolo de nori și ceață
Arde-un foc fără de fum
Și mă cheamă pe un drum
Fără visuri și speranță.
Pare-un vânt necruțător,
Ce mă-npinge spre pustiu,
Dar rămâne încă viu
Un izvor, de vis și dor.
poezie de Ștefan Ciuculescu din Cuget nemuritor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Foc nestins
Dincolo de nori și ceață
Arde-un foc fără de fum
Și mă cheamă pe un drum,
Fără visuri și speranță.
Pare-un vânt necruțător,
Ce mă-mpinge spre pustiu,
Dar rămâne încă viu,
Un izvor de vis și dor.
poezie de Ștefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O ceață
Dincolo de cuvinte e o ceață
în care uneori mă cufund.
Acolo, doar cu mine mă-n frunt,
cu muntele meu ursuz, călător, de ceață.
Ca niște păsări pierdute în nori,
cuvintele zboară uneori departe de mine.
E o toamnă, atunci, câd soarele-i singur cu mine,
și aștept marii, negrii tăi nori.
Întinde doar mâna, și mă găsești.
Întinde doar mâna, fără cuvinte.
Pe cărări ce înca n-au început să se zvânte,
dincolo, la rădăcina cuvintelor mă găsești.
poezie clasică de Mihu Dragomir din Dor (1969)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentimente
Te iubesc mare
cu a ta undă ce mă porți în necunoscut,
te iubesc vânt
ce-mi aduci șoapte și vis de dor neînceput,
va iubesc ochi
pierduți, ca două mari corăbii fără cârmă,
vă iubesc sfioase
mâini pline de dorinți, de dor fără urmă.
Te iubesc toamnă
cu nostalgia zilelor ce vara mi-o cheamă,
te iubesc mamă
cea chinuită, rătăcită și fără de întoarceri,
te iubesc viață
cu ploi, vânt, ceață deasă, sălcii pe maluri,
te iubesc ființă
cu a ta credință, plina de iubire și doruri.
Te iubesc cuvânt
ce-mi lași liber spre tine, al meu tainic gând.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustiu de vânt
Azi un pustiu de vânt răzbate
Un vultur dinspre miazănoapte,
E frig, plouă mărunt și des.
Toamna și frunzele mi-a șters...
Și mi-au rămas copacii goi.
De-o vreme, s-a mutat în noi.
Bruma în suflet mi-a căzut,
Eu plâng cu ploaia, plâng tăcut...
Plouă cu frunze arămii
Și drumurile-mi sunt pustii,
Un foc îmi arde-n suflet iar
O toamnă fără de hotar...
Și bate-n mine-un vânt pustiu...
Ce sunt și ce am vrut să fiu?!
O toamnă fără de hotar,
Un vânt hoinar... un vânt hoinar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatros plăpând
Din cerul cel albastru a coborât spre mine
Un albatros cu aripi ca razele divine,
Părea să aibă-o țintă, un nevăzut catarg,
Dar a căzut deodată, în valuri ce se sparg.
A fost cândva o stea, un albatros plăpând,
Ce m-a lăsat cu visul neliniștit în gând,
Plutind spre cer, s-a ridicat spre soare,
Cu zborul ei, fără asemănare!
poezie de Ștefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CHIP RĂTĂCIT
M-am gândit la cineva
Primăvara imi zâmbea
-Te-amăgești, nu este ea...
-E cumva asemănare
Ochii mei mă-nșeală oare?
-Nu e ea.... e o chemare
Inspre altă zi speranță
Fără nori si fără ceață
Si cu soare-n dimineață!
Lunecând pe vechi poteci
Gândul meu pe unde treci
Chipul ei il rătăcești....
poezie de Doina Bonescu din Aripa timpului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină în pustiu
E toamnă, e ceață, iar frunzele mint
că-s picuri de aur din nori de argint;
E rece sub cerul închis, mohorât,
cu Timpul zbătându-se-n el, zăvorât;
Rafale de vânt, nevăzuți bidivii,
scurtează durerea din lungi agonii;
Pe-o ramură udă, -n tărâmul neviu,
o frunză vibrează a doină-n pustiu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
Cine îmi scurmă
Focul nestins,
În care-am închis,
Visul din urmă?
Năvalnic dor,
Vâslind în vânt,
Peste pământ,
Pornește-n zbor!
Părul mi-e nins,
Inima doare,
Dor ne-nvins!
Mă chemi tu, oare,
Spre paradis,
Stea căzătoare?
poezie de Ștefan Ciuculescu din Cuget nemuritor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
Cine îmi scurmă
Focul nestins
În care am închis
Visul din urmă?
Năvalnic dor,
Vâslind în vânt,
Peste pământ,
Pornește-n zbor!
Părul mi-e nins,
Inima doare,
Dor ne-nvins!
Mă chemi tu, oare,
Spre Paradis,
Stea căzătoare?
poezie de Ștefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Eu prezent, tu viitor
Eu un nor și tu un dor.
Eu un sunet surd în ceață,
Tu lumină și speranță.
Eu un spasm și-o încleștare,
Tu o muză ce-mi apare.
Eu un gând purtat de vânt,
Tu un înger pe pământ.
În raza ta eu simt iubire,
Tu ce atingi devine fericire.
Vino, și stinge al meu timp finit,
Și du-mă din prezent, în infinit!
Vom merge impreună pe cărări,
Fără timp, din zări în zări,
Vom fi munți, vom fi-nălțimi,
Vom fi drum spre alte lumi.
Vom deschide împrejur
Dimineți de aur și azur,
Și va ninge peste noi
Cu-albatroși, cu vremuri noi!
poezie de Gheorghe Alionte (14 martie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo...
Am plecat spre cer, căci digul s-a rupt
Și am sperat în visuri, chiar dincolo de credință,
Dincolo de zbor
Am creat valuri în ape tulburi
Am zâmbit pentru frumusețea libertății cuvântului
Am pierdut trenul vieții de două ori
Probabil că voi pierde tot ce nu mi-e de folos
Am să zbor cu visuri cu tot,
Dincolo de creaturile veacului 21.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără
Fără Dumnezeu și soare nu ai exista.
Fără apă nu ai exista.
Fără păduri nu ai exista.
Fără albine nu ai exista.
Fără hrană nu ai exista.
Fără animale nu ai exista.
Fără flori nu ai exista.
Fără culori nu ai exista.
Fără muzică nu ai exista.
Fără sunet nu ai exista.
Fără lumină nu ai exista.
Fără propriul corp nu ai exista.
Fără spiritualitate nu ai exista.
Fără forme de relief nu ai exista.
Fără plâns și râs nu ai exista.
Fără natură nu ai exista.
Fără sentiment nu ai exista.
Fără foc nu ai exista.
Fără aer nu ai exista.
Fără univers nu ai exista.
Fără armonie nu ai exista.
Fără întelepciune nu ai exista.
Fără simțuri nu ai exista.
Fără smerenie nu ai exista.
Fără geometrie nu ai exista.
Fără suflet nu ai exista.
Fără pământ nu ai exista.
Fără gând nu ai exista.
Fără iarbă nu ai exista.
poezie de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, Fără...
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plasa de vânt
Îți voi prinde gându-n plasa mea de vânt
Și-l voi duce-n visuri, mie să îmi fie
Gândul în oglindă, pe un alt Pământ,
Cu un Soare-albastru, Lună colilie,
Stele roșii toate, ceruri verzi veșmânt,
Iarbă de-o culoare roz-liliachie.
Gândul tău, acolo, răsfățat de ape
Fi-va susur dulce-al dragostei izvor,
Picur de iubire strecurat sub pleoape
Ce, în lumea-ceea, strălucind a dor,
Lunecă ferice, neputând să sape
Șanțuri pe obrazul veșnic zâmbitor.
Tu - captivă mie, eu captivul tău,
Ne vom fi dorință, ne vom fi cuvânt,
Ne vom fi și munte, ne vom fi și hău
Într-o altă lume, sub un cer mai sfânt,
Fără timp de-o viață, fără jugul său,
Prins și el în mreaja - plasa mea de vânt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum de amurg
drumul sublim îl are omul
drumul de piatră înroșită
de sângele lacom
căzut din umbrele oamenilor
ajunși aproape
de apusul cerului
drumul roșu de suferință
spre nelumină
spre nimeni
spre nimic
umblat în toate chipurile
în toate felurile
în toate sensurile
drum bătătorit de oameni
de fier
cu picioare de lut
un drum neobișnuit
fără zare
fără liman
fără întoarcere
drum de amurg
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacii fără vânt sunt triști
Nu cunosc unduirea
Și freamătul frunzei.
Pământul fără nori e sterp,
Nu gustă ploaia!
Orele fără secunde sunt vide,
Nu cunosc și nu văd clipa de miraj și durere.
Eu fără tine,
Sunt doar o formă care există!
Prezența ta lângă mine,
Îmi umple sufletul de dragoste și iubire,
Tu îmi dai viață!.
Te iubesc femeie!
Și-mi ești singura si ultima speranță,
În scurta mea călătorie, prin viață!
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânditorul
gândurile-s ape repezi,
spumegând la suprafață,
prăbușindu-se-n cascade,
se îneacă în nori de ceață.
păsări veșnic migratoare
din ce-a fost spre ce nu este,
în parade nupțiale
se cheamă și-și dau de veste.
saltimbanci făcând de toate,
giumbușlucuri, dând povețe,
și zâmbind pân la final
cu o clasică tristețe.
scânteieri încrucișate
în dueluri fără scop,
ce sfârșesc într-o lumină
palidă de cinescop.
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Rătăcire
Pășesc printre frunze fără să-mi pese,
Urmez o cărare fără sfârșit
Spre culmile goale și-atât de imense
Deșis de speranțe atât de-ncâlcit...
O ploaie măruntă se cerne din nori
Călcând în picioare părerea,
Un urlet de lupi îmi stârnește fiori
Și-mi cheamă din suflet durerea...
Geme pădurea trosnind de durere,
Strigoii pândesc din abis,
Mă cheamă mormântul plin de himere,
Adorm învelit în giulgiu de vis...
poezie de Crina Cosoabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu fără tine...
O carte fără file,
Călimară fără toc,
O gură fără vorbe,
O torță fără foc;
O noapte fără stele,
Dimineață fără soare,
O luntre fără vâsle,
Tablou fără culoare;
Moară fără apă,
Corabie fără vânt,
Arcuș fără vioară,
Mierlă fără cânt;
Un tren fără șine,
Copac fără ramuri
Un câmp fără coline
Și mare fără valuri.
Un cuib fără păsări
Drumeț fără cale
Un vultur fără zări
Un crin fără petale.
poezie de Sergiu Mănuș (iulie 2002)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pornit spre tine
numai pustiu în jur, un alb pustiu
și va porni să viscolească iar spre seară
și tot ce-i viu va nivela ca-ntr-un sicriu
din care iarăși va renaște primăvară
numai pustiu în jur, un alb pustiu
cu lupii pe fundal, urlând la soare
în limba lor, poemul încă viu
transpus pe intervaluri de ninsoare
numai pustiu în jur, un alb pustiu
imaculat pe întunericul din zare
pornit demult spre tine tot nu știu
din ce noian de vise vei apare...
poezie de Iurie Osoianu (17 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără cuvinte
Dincolo de cuvinte este iubirea.
Dincolo de cuvinte poate fi
Durerea și fericirea.
Dincolo de cuvinte este ceva sfânt,
Când sunt spuse de cineva
Cu suflet curat și blând.
Dincolo de cuvinte rămâne un gol imens,
Dacă sunt spuse fără rost și sens!
Dincolo de cuvinte sunt și lacrimi de amor
Când vin dintr-o inimă plină de dor.
Căci omul fără cuvinte nu lasă nimic!
Numai o umbră tristă pe acest pământ.
poezie de Vladimir Potlog (24 februarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!