Tudor Gheorghe

Să ne trăieşti maestre
Că ne-ai deschis ferestre
Cu muzică şi versuri
Spre alte universuri.

madrigal de David Boia (1 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea schismă

Trăind în alte Universuri
Deşi nu au o viaţă roză,
Epigramiştii râd în versuri
Iar scriitorii râd în proză!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grigore Leşe

Maestre şi frate Grigore,
Ne-ai dăruit hore sfinte
În interpretări majore,
Cu entuziasm fierbinte.

madrigal de David Boia (17 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

începutul şcolii

Începutul şcolii e poartă spre alte universuri.

definiţie aforistică de David Boia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam Emil Brumaru (Nu cred!)

Maestre Maestre Dulce Maestre
dai cu capu-n cer şi cresc ferestre
ca să-mi luminezi din cerul opalin
ultima tăcere pe care ţi-o închin

madrigal de Costel Zăgan (ianuarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele sunt dovada vie, că există alte lumi în universuri paralele.

aforism de David Boia (24 iunie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Stăpână peste universuri
Un brand de viaţă şi succes
Să o slăvim în mii de versuri
Să-i dăruim iubire mai ales!

madrigal de David Boia (8 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă maestrului Bulătan

Maestre,- n suflet ne-ai lăsat portretul
Unei stigmatizate suferinţi,
Iar azi în pribegie printre îngeri
Creezi portrete pentru PREA CINSTIŢI.

Maestre,-n suflet ne-ai lăsat mâhnire
Şi lumea noastră este mai săracă...
De ce-ai plecat şi nu ne-ai dat de ştire?
Câţi îngeri trec pe-a nesfârşirii apă?!

Din cer privesc cu capete plecate
Atâţia mari artişti... Tu eşti cu noi,
Îngenunchind spre lumea de cuvinte,
Tu eşti al pământenilor altoi!

Eşti candela firescului fiinţei,
Deşi în nefiinţă te ascunzi,
Îţi dăruim o lacrimă şi-o rază
Din ochii noştri-nlăcrimaţi şi blânzi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia deschide noi portaluri spre universuri paralele.

aforism de David Boia (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la geamul meu maestre

De la geamul meu maestre
Anulez în gând distanţa
După cum şi circumstanţa
Îmi tot ia mereu din zestre

Ce lumină de argint
Varsă luna peste plaur
Urmele de minotaur,
S-au pierdut în labirint

Plouă razele fecunde
Miozotis, violete
Sonuri grave, menuete
Grija care ne pătrunde

Şi rămân furat de vrajă
Împărţind la solitudini
De pe alte latitudini
Şi cu îngerii de strajă

Vine vremea să-ncheiem, maestre
Pe aceste ultime cuvinte
La care hai să luăm aminte
Şi să tragem storul la ferestre

poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găuri negre

Sunt un fel de pasarele
Spre universuri paralele.

distih de David Boia (12 aprilie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perspectivă

Ca să poţi potoli risipa
Şi manifestări de obidă
Deschide ferestre spre cer
Spre adevăruri ingenui
Cuvintele cu tâlcuri sacre
Transpuse cu înţelepciune
Tu să le îmbini relevant
Cu sintagme logice
Ia amendamente de rezervă
Ca să poţi compensa erorile
Produse în versuri sau în proză
Dezvoltă eseuri autentice
În scenarii de valoare
Intră în dialog cu patrimoniu
Despre reverii şi ascensiuni
Respiră libertăţi care te inspiră
Caută o scară de valori şi urcă
Intransigent la virtuţi serafice.

poezie de David Boia (24 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoria corzilor

Naivi noi de pretutindeni
Escamotând măşti hilare
Ludici noi de peste tot
Parafrazând cântări
Acei care am fost
În stare să tranşăm destinul
Acei care suntem
În stare să ne răstălmăcim
Fără stare pe meleagul uitării
Acei care eram sortiţi
Pe trecere interzisă
Acei care ne găsim
Excluşi din edenul timpuriu
De la Adam încoace
Căutători ipotetici de modele
Ne transpunem idilic
La coarda sensibilă
Din universuri paralele
În universuri alternate
Spre universuri infime
Vibrând instantaneu
Prin teoria corzilor.

poezie de David Boia (10 martie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tren primordial

Venea un tren aşa cu zel,
Noi îl priveam din caldarâm
Un univers ducea în el
Pe ritm acut de tâgâdâm

Dintr-un timp primordial
Trecea cu vuiet ca furtuna
În ritm alert şi bestial
Trecea şi huruia întruna

A apărut ca din neant
Şi a crescut accelerat
Devine tot mai relevant
Şi mai ales aglomerat

Căra cu sine în vagoane
Un univers fenomenal
În taină provocă frisoane
Creşte la orişice semnal

Crescu intens fără oprire
Cuprinse universul vast
Ţintea pe sus la nemurire
Si tot creştea entuziast

Suia acolo printre stele
Mai debordant ca ori şi când
Prin universuri paralele
Cât cu viteza unui gând

Căra atâtea universuri
În drumul lui spre alt tărâm
Cât nu pot evoca în versuri
Numai pe ritm de tâgâdâm.

poezie de David Boia (3 mai 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străini

Străini suntem la noi în ţară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini şi pe afară
Ca într-un cântec de baladă

Străini suntem şi între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar şi nostimi

Străini suntem debusolaţi
Pe drumul vieţii pe trasee
Suntem străini şi printre fraţi
Aicea prin Calea Lactee

Străini suntem din tată-n fiu
Căci aşa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Şi foarte schimbători cu firea

Străini suntem de când ne ştim
Aici şi-n alte universuri
Suntem străini şi când iubim
În rime albe sau în versuri.

poezie de David Boia (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ne-ai adus

Tu ne-ai adus iertarea.
Ne-ai dat Salvarea-n dar.
Ne-ai scos din închisoarea
păcatului murdar.
Ne-ai dat o nouă fire
şi un veştmînt curat.
Dar noi, ca mulţumire,
Isuse, ce ţi-am dat?

Tu ne-ai adus putere,
scîntei din focul tău,
o sfîntă-nvăpăiere
ce mistuie ce-i rău.

Spre veşnica cetate
o cale ne-ai tăiat.
Dar, pentru-acestea toate,
Isuse, ce ţi-am dat?

Tu tot ce-aveai în lume
şi-n cer ne-ai dăruit:
şi inimă, şi nume,
şi Duh nemărginit.

Şi-n zarea albăstruie
Tu ce-ai luat şi cît?
... Doar patru răni de cuie
şi-o rană-n piept. Atît...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Din adn-ul tău ne-ai zămislit, Maestre,
Cu aripi de oţel să aţintim spre creste
Dar valea tristă ne-a fost mai aproape.
Trişti epigonii ´nfrânţi în vise tot mai şchioape.

Cu pleoapa ignoranţei ce pân' la ceruri creşte
Plumbul uscat în vene perfect se potriveşte.
O pijama îmbracă toţi neuronii acum
Cuprinşi de încântare în cântec mut, postum.

Un fulger mai aşteaptă să resuscite visul
Mai repede ca totul să caute abisul.
Mai scrie-ne odată în inimi codul tău,
Maestre, tu Luceafăr, mai dă-ne câte-un semn!

poezie de Titus Guşă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O veche poveste la ceai

Erau mereu nedezlipiţi în lumea lor caldă,
Se impartaseau unul cu altul la masa iubirii
Şi deschideau zilnic ferestre spre fericire.

O fereastră s-a deschis spre lumea noastră rece
Şi pasiunea se risipi cu aburii ceştilor de ceai.
Ochii li s-au deschis şi se priveau nedumeriţi,

Buzele se dezlipeau cuminţi din sărut.
Li s-au descâlcit mîinile una din alta
Şi s-au retras timide sub masa tăcerii.

S-a răcit ceaiul, a spus ea cu glas răguşit,
Închide toate ferestrele, e atât de frig
Că mi-au dat lacrimile! Şi el a închis.

poezie de David Daniel Adam (2 iulie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia e un univers care deschide universuri.

aforism de David Boia (26 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La nord de steaua Antares şi de τ din constelaţia Scorpionului se află steaua ρ din Ofiucus. Un astronom american a fotografiat împrejurimile acestei stele, cari se află în plină Cale a Laptelui. Reproducţia acelei fotografii e o adevărată poemă cerească, sori peste sori, sute, mii, zeci de mii, îngrămădiţi la un loc, ca boabele de nisip, nebuloase luminoase şi un fel de găuri întunecate, înc ari nu se vede nici o stea; adevărate ferestre ale universului nostru, pe unde am putea să vedem dincolo, în spaţiul cel gol de astre, dar unde, la depărtări fără de margini, trebuie să existe alte universuri, cu alte de milioane de stele-sori – un întreg univers, părându-ni-se însă un simplu nor luminos. Vom ajunge probabil să cunoaştem multe enigme ale universului nostru, dar niciodată nu vom putea să dezlegăm misterele altor universuri.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestre

Dai cu capu-n zid şi cresc ferestre

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (3 februarie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!