Lui Eminescu

Din adn-ul tău ne-ai zămislit, Maestre,
Cu aripi de oţel să aţintim spre creste
Dar valea tristă ne-a fost mai aproape.
Trişti epigonii ´nfrânţi în vise tot mai şchioape.

Cu pleoapa ignoranţei ce pân' la ceruri creşte
Plumbul uscat în vene perfect se potriveşte.
O pijama îmbracă toţi neuronii acum
Cuprinşi de încântare în cântec mut, postum.

Un fulger mai aşteaptă să resuscite visul
Mai repede ca totul să caute abisul.
Mai scrie-ne odată în inimi codul tău,
Maestre, tu Luceafăr, mai dă-ne câte-un semn!

poezie de Titus Guşă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi (iritat): Maestre, maestre, maestre! Aţi înnebunit? Chiar nu mai vrea nimeni să-mi spună Costache?

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam Emil Brumaru (Nu cred!)

Maestre Maestre Dulce Maestre
dai cu capu-n cer şi cresc ferestre
ca să-mi luminezi din cerul opalin
ultima tăcere pe care ţi-o închin

madrigal de Costel Zăgan (ianuarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă maestrului Bulătan

Maestre,- n suflet ne-ai lăsat portretul
Unei stigmatizate suferinţi,
Iar azi în pribegie printre îngeri
Creezi portrete pentru PREA CINSTIŢI.

Maestre,-n suflet ne-ai lăsat mâhnire
Şi lumea noastră este mai săracă...
De ce-ai plecat şi nu ne-ai dat de ştire?
Câţi îngeri trec pe-a nesfârşirii apă?!

Din cer privesc cu capete plecate
Atâţia mari artişti... Tu eşti cu noi,
Îngenunchind spre lumea de cuvinte,
Tu eşti al pământenilor altoi!

Eşti candela firescului fiinţei,
Deşi în nefiinţă te ascunzi,
Îţi dăruim o lacrimă şi-o rază
Din ochii noştri-nlăcrimaţi şi blânzi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tudor Gheorghe

Să ne trăieşti maestre
Că ne-ai deschis ferestre
Cu muzică şi versuri
Spre alte universuri.

madrigal de David Boia (1 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M.Ar. Dan, pe când era directorul fabricii de tutun, ne-a invitat să ne citească epigrame originale

Maestre, dovedind talent,
Ne-ai dat havane parfumate.
Tutunul este excelent,
Dar epigramele-s fumate.

epigramă de Pavel Bellu din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestre Bulătan

De sus din cer, cu stelele-mprejur,
De vrei să ne mai faci câte-un contur,
Aruncă-ţi ochii tăi iscoditori
Sub vraja insuliţelor de nori
Şi vezi-ne la şase săptămâni
Cum fără tine suntem mai bătrâni,
Mai trişti, mai slabi, cu lacrima căzândă
Peste hârtia ce se vrea flămândă
De relatări, cu care greu te-mpaci
Plecând, maestre, ne-ai lăsat săraci!
Te-ai căţărat, mergând printre luceferi,
De nici-unul nu mai suntem teferi
La gândul că pierdurăm un artist
Modest, cuminte, vesel, dar şi trist,
Ce creiona în umbre şi lumini
Ghivece cu muşcate şi cu crini
Şi chipuri minunat împodobite
De cel mai mare pictor zugravite
Şi ni le ofereai ca talisman
Sub semnătura clară: Bulătan!
Le-am pus, mai toţi, în rame, pe pereţi
Şi-n deşteptarea multor dimineţi
Ne mângâiau privirea la trezire,
Astfel că tu trăieşti în nemurire
Şi ne-om ruga în proză şi în vers
Să stai doar printre aştrii-n univers
De unde cu priviri dumnezeieşti
Şi alte frumuseţi să zugrăveşti,
Iar noi, în cimitir, adeseori
Îţi vom aduce lumânări şi flori,
Prinzând pe criptă în amurg de seară
Prinos de plâns şi lacrime de ceară!

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Cel ce ne-a făcut

Din stihuri şi din versuri, din dragoste de lume
Din aluaturi moi şi tot soiul de hume
Ne-ai încropit din univers, ne-ai zămislit din mare
O viaţă dulce Tu ne-ai dat, c-o singură suflare.

Din poezie şi iubire, din dor de om şi duh
Din norii albi, din Lună plină, din soare şi văzduh
Te-ai coborât în fiecare, cu glas smerit şi blând
Cu sfânta-Ţi adiere pură golul din noi umplând.

Şi am uitat de noi şi am uitat de Tine
Ne-am îmbătat cu patimi, cu lacrimi şi suspine
Ne-am smuls din inimi, din gânduri şi din suflet
Un murmur preaînalt, cel mai gingaş răsunet.

Pierduţi, târâţi în jos, cu totul lepădaţi
De sinele din noi şi de căderi trădaţi
Ne-ntoarcem, în sfârşit, mereu la început
Ca să-L putem pricepe pe Cel ce ne-a făcut.

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Cincinat Pavelescu

Maestre, în activitate,
Te-au plagiat doar nechemaţii,
Postum, dar cu fidelitate,
Te plagiază şi confraţii!

epigramă de Carmen Mihuţescu din Palatul de Justiţie (2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga pentru neam

Doamne, Dumnezeul nostru,
Dă-ne nouă iarăşi rostul,
Dă-ne linişte şi milă,
Duh în trupul de argilă.

Dă-ne ţara iar în ţară,
Dă-ne dreptul să ne doară,
Dă-ne mamă, dă-ne tată,
Că ni s-au furat odată.

Dă-ne frate, dă-ne soră,
Ce din lanţuri Te imploră
Şi, într-o blîndeţe nouă,
Viaţa noastră dă-ne-o nouă.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul creşte odată cu noi

Vântul sapă prin nea ca o javră,
Dâră de sânge scursă-n pământ,
Miroase a fum peste iarnă,
Gerul se ascunde-n cuvânt.

Tremur în speranţa de veghe,
Sufletul se face cruce în deal,
Aleargă spre tine în noapte
Un fluture cu trupul de cal.

Tu râzi într-o floare din geam,
Luna atârnă în coşul de fum,
O mână se-ntinde s-o fure,
Visul meu o sparge în drum.

Bucăţi, cum e trenul, se-ntind
Pe calea aşteptării finale,
Intru în casă şi tu îmi arăţi
Rotundul din lună în poale.

Lasă visul pe umeri, mi-ai zis,
Destinul e rece-n zăpadă,
În pleoapa somnului meu
Învârţi a timpului roată.

Vântul sapă adânc şi grăbit,
Eu construiesc focul în doi,
O fi sau n-o fi paradisul –
Visul creşte odată cu noi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la geamul meu maestre

De la geamul meu maestre
Anulez în gând distanţa
După cum şi circumstanţa
Îmi tot ia mereu din zestre

Ce lumină de argint
Varsă luna peste plaur
Urmele de minotaur,
S-au pierdut în labirint

Plouă razele fecunde
Miozotis, violete
Sonuri grave, menuete
Grija care ne pătrunde

Şi rămân furat de vrajă
Împărţind la solitudini
De pe alte latitudini
Şi cu îngerii de strajă

Vine vremea să-ncheiem, maestre
Pe aceste ultime cuvinte
La care hai să luăm aminte
Şi să tragem storul la ferestre

poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog

- Maestre, am un subiect
De dramă, ce mai... e un vis!
- Oh, ai dreptate, e perfect,
Păcat să fie compromis.

epigramă de Traian Gărduş din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului Eugen Deutsch, autorul volumului "Codul epigramelor"

Pentru ca-n cercuri terestre
Să nu se producă drame,
Bine-ai procedat, maestre,
Punând... cod la epigrame!

epigramă de Constantin L. Moldovan din Concursul "Alo... Păstorel", Iaşi (octombrie 2011)
Adăugat de Constantin L. Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Grigore Vieru

Dragă Maestre,
Rostesc cu durere această veste:
Loc pentru noi nu mai este
Nici acasă şi nici prin străini.
Se strigă prin cârciumi,
Se dansează-orgii.
Cine are nevoie de Limbă şi Poezii?
Dar Dumneata nu te întrista:
Ştii cum sunt necuminţii.
Cunoşti istoria bine.
Eşti lângă Dumnezeu şi le vezi pe toate.
Chiar daca până la el "te mănâncă sfinţii".
Te rog, Maestre, mă iartă,
Că am fost şi eu o dată
De ziua Limbii Române
Prin cârciumi străine.
Ştii, părinte, noi suntem c-am creduli
Şi sperăm că lumea e bună.
Pe urmă plângem în pumni
Că totul se vinde:
Şi suflet, şi ţară,
Suntem făcuţi de ocară
Prin fapte şi prin cuvinte.
Totul se vinde:
Floarea din coroană,
Ţărâna de pe morminte -
Totul se vinde!
Nedreptatea susură
... şi, totul se cumpără...

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grigore Leşe

Maestre şi frate Grigore,
Ne-ai dăruit hore sfinte
În interpretări majore,
Cu entuziasm fierbinte.

madrigal de David Boia (17 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am ataşat de Tine

Ne-am ataşat de Tine înţelegând Cuvântul
Când ne-am desprins de lumea eternelor pierzări
Am aruncat "cadouri" ce ni le-a dat pământul
Şi am pornit pe drumul spre necuprinse zări.

Primindu-ne în ceata ce merge spre Cetate
Ne-ai explicat lucrarea ce n-o înţelegeam
Şi ne-am putut convinge că doar prin puritate
Acces avem, deplin, în neamul lui Avraam

Am vrut să Te cunoaştem mai bine... şi mai bine
Şi-ai împlinit dorinţa ce-n suflet s-a născut
Şi-am mers unde te-ai dus: prin văi şi pe coline
Şi-atâtea vise, împreună, am ţesut.

Regrete nu au fost şi nu vor fi vreodată
Că Ţi-am urmat povaţa, c-am fost ascultători
Ne-ai scos, cu duioşie, din starea complicată
C-ai vrut, întotdeauna, să fim învingători.

Ne-am ataşat de Tine înţelegând chemarea
La slujba aprobată de Duhul vieţii noi
C-aşa e sigură, în Paradis, intrarea
Alături de acei ce-au devenit eroi.

Cu Tine vom parcurge cărarea-ntortocheată
Să evităm capcane plasate de vrăjmaşi
Ca să privim spre Slavă, spre veşnica răsplată
Ca vrednici credincioşi şi devotaţi urmaşi.

Ne este dragă ora sublimei alianţe
Când ne-ai scăpat fiinţa din mersul spre nimic
Şi-n inimi facem loc divinelor speranţe
Ca mult să se-nmulţească recolta ce-i în spic

În vale împreună, în ceruri împreună
Acesta este traiul cu har înmiresmat
C-aşa doar împliniri, în fiinţe, se adună
Semn c-am spus "DA" la tot ce Tu ne-ai dat.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 iunie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafăr în ceruri, luceafăr pe pământ

Din Ipoteşti s-a ridicat
până dincolo de nori,
cel de Dumnezeu creat,
să strălucească în zori.
Cu voia Celui de sus,
un loc de cinste i s-a dat.
Luceafăr - nume i s-a pus
şi ceru-întreg a luminat.
De multă vreme el veghează
întreg cerul şi pământul.
Omenirii-i luminează
şi calea, dar şi cuvântul.
Luceafăr în ceruri,
luceafăr pe pământ.
Mihai Eminescu,
luceafăr cu nume sfânt.
Ambasador al poeziei româneşti
în cultura mondială,
mereu să străluceşti.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset

Spunea poetul obosit
-Voi nu aţi inţeles nimic
O poezie vrea să fie
Cea mai inaltă terapie
O formă de comunicare
De la valoare la valoare

-E greu a digera maestre
Nu pot fi toţi vulturi pe creste
Există jos grădina plină
De flori iubire si lumină
Din bucurii mici fac buchet
Si-l inserez intr-un verset

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel postum

Camarade, un rondel postum
Îţi scriu acum la pomenire;
Parte să ai de liniştire,
Că viaţa-i flacără cu fum.

Tu ne eşti veşnic în simţire,
Ne vom revedea cândva în drum;
Camarade, un rondel postum
Îţi scriu acum la pomenire.

Plecarea ta a fost un "bum",
Este un an de despărţire
Şi nu ne revenim în fire
Camarade, nici măcar acum

Când îţi scriu acest rondel postum.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aducea soldaţi

de plumb în valea plângerii
pregătiţi să tragă cu puştile lor
ţinute la subţioară
îi alinia într-un careu
sub zborul păsărilor de fier
care scuipau foc
un fel de dragoni asiatici
teleghidaţi într-o simplă
credinţă că apără valea de plumbul
soldaţilor deşiraţi de spaima
topirii timpurii în cântec

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!