Vinul acesta agonic

Storc viaţa ca pe un ciorchine,
O strâng aplecată în vine
Cu mâinile cele curate,
Taninul se scurge pe coate

Şi doare căderea-n nămol
A picăturilor roşului gol,
Le-aş strânge în cupe pe toate,
Să nu se prelingă-n păcate

Şi toate le-aş pune deoparte,
Din naştere până în moarte;
E tulbure vinul cu gustul de fier
Care m-a luat să îi fiu prizonier,

Vinul acesta agonic de sânge,
O omenirea îl bea şi îl plânge,
O omenire-ngropată în farduri,
Ce merge apoi sprijinită de garduri...

Storc viaţa de sevă, de gustul ei sec,
Îmi torn în potire să mă înec,
Cu gândul la dulcele acela profund,
La toţi înecaţii, acestui pământ.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai sta în dreapta mea...

te iubesc şi vreau să-mi stai în palme,
să te feresc de frig şi nor,
să îţi şoptesc în sunete pe game,
un cântec minunat, al florilor

de-ai sta în dreapta mea, în zi, în noapte,
de-ai sta mereu de mâna mea,
aş răscoli prin flori uscate,
le-aş pune apă şi le-aş învia

aş lua din flori apoi frumoasele petale,
doar cele cad pe jos ca un covor,
şi ţi le-aş aşeza pe patul moale,
să te îmbeţi în dor de al meu dor

n-aş rupe florile să-ţi pun în vază,
mă doare dacă viaţa le-o omor,
ţi-aş dărui doar flori în glastră,
să te iubească ziua şi în noaptea lor

de te-ai cuprinde tresărind în mine,
de-ai inspira iubirea ce îţi port,
ţi-aş face toate zilele senine,
să ne zâmbească florile de busuioc

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu sonat

De la cai morţi, potcoave de-aş găsi
n-aş mai umbla prin lume, teleleu,
să zică, toţi, că-s vai de capul meu
şi că mai bine-ar fi de n-aş mai fi.

Le-aş pune pe o funie, şirag,
şi le-aş purta la gât, să am noroc,
iar uneori le-aş scoate să mă joc,
şi chiar le-aş bate, că-s de fier, de drag.

Iar când m-oi sătura, coroană-mi fac,
mai grea decât atârnă capul meu,
şi n-am s-o port ca un nebun, mereu,
că lăcomia-i boală făr' de leac.

Cum caii morţi, să fiu cinstit, nu-mi plac,
trec la castele. Am nisip... un sac.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai venit în viaţa mea, erai ca vinul şi ca mierea, iar gustul tău m-a ars cu dulceaţa sa.

citat din Amy Lowell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puzzle

Eu sunt un puzzle imperfect,
Bucăţi din mine, colorate,
Compun întregul meu afect
De piese mici, neregulate,

De poezii cu rimă suflet,
De poezii cu ritm trăire,
Trapeze ascuţite-n urlet,
Fără triunghiuri de iubire,

Sunt poezii cu ritm surdină,
Prin piesele-mi se scurge sânge,
Se-ncuie bezna în lumină,
Se luminează ce îmi plânge,

Ce să nu scriu, ce să ascund,
Bucata inimă stelată,
Piesa privire, gândul gând,
Speranţă mea necenzurată?

Odată mi-am pierdut trăirea
Rotundă ca un răsărit,
Şi aşteptând reîntregirea,
Străini m-au asamblat greşit,

Bucăţi din mine să le pier
Şi pentru ce şi pentru unde?
Astăzi sunt puzzle-ul de fier,
Sudat să nu mă poţi pătrunde.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ador

Iubesc acest pământ de vise şi durere
Şi nu-l lovesc,

Iubesc această viaţă de chin şi renunţare
Şi n-o rănesc.

O flacără e viaţa,
Tu un flutur
Şi flacăra te-ademeneşte
Şi zbori, visând, crezând în ea,
Dar focul ei te mistuieşte,

Un fum e viaţa,
Se ridică spre cer, apoi se pierde-n efemer,

Parfum e viata,
Se naşte din floare, cerşeşte vis şi moare,

Un vis e viaţa,
Se naşte- n noapte şi piere- n ale zorii şoapte,

Un cer e viaţa,
Plin de nopţi şi nori dar şi de zori,

Un fulger este viaţa,
Lucind aprins, pe care auzul îl percepe doar după ce demult s-a stins,

O ploaie-i viaţa,
Ce-ţi mângaie cărările de bucurie
Şi nu se hotărăste să îţi dea,
Iubire, fericire, pe vecie,

Iubesc această ploaie
Pe care poţi s-o stăpâneşti visând-o,
Trăiesc această viaţă
Ce poti s-o 'ngenunchezi iubind-o.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o dată

(teiului lui Eminescu)

Oare
Este soare
Peste floare
De cicoare?
Oare doare
Când mai moare?

Şi din boare
De răcoare,
Şi rumoare,
Şi splendoare,
Şi candoare,

Iese-un flutur
Şi mi-l scutur
Peste-un ţurţur
Din pridvorul casei mele,
Părăsit de rândunele.

Oare-n aur
De balaur
Şade-un faur
Cât un graur,
Pe tezaur?

Oare vine,
Cu mâini pline,
Pentru mâine
Şi poimâine,
O mireasmă,
O fantasmă,
O idee,
O femeie,
O atee –
Alizee,

Pentru iarnă,
Să mă cearnă
Printr-o sită
Găurită,

Ce îmi scurge
Ochi ce plânge?

Şi din sânge,
Se restrânge,
Se răsfrânge,
Apoi unge
Şi înfrânge

Toţi copiii,
Morţii, viii,
Poate fiii
Coliliii,

Care-mi cer
Bani de fier,
Pentru fluier –
Cânt de şuier,
Din păcate
Fermecate,
Terminate,
Îngropate,
Stând pe spate,
Aşteptând
Un mormânt
De pământ?

Poate cânt,
Poate-i vânt,

Poate-n mine toate sunt!

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet susurat...

Astăzi, Simm, tu plânsu-mi-ai în sânge,
Plânset fin, sfielnic – murmur tremurat,
Şi-ntr-un ritm tremolo, trupu-ţi parfumat
Îmi părea, Simmone, că şi el plânge...

Lacrimile-ţi verzi, eu, tainic, ţi le-aş strânge,
Simm, în versu-mi clar şi dulce-nsingurat,
Şi,-apoi, le-aş prelinge-n şoaptele-mi nătânge,
Doamne, le-aş prelinge, cristic... susurat.

Plânsu-ţi diafan şi stins, alungând narcisismul,
Ce-mi tronează-n sângele-mi albăstriu şi-amar
Mă îndeamnă să-ţi salut, solemn, eroismul,

Căci, poezia din lacrimi este, desigur, un dar,
Unul, care-mi stimulează, de-a pururi, lirismul...
Orice altceva, are un rol efemer, secundar!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie de dragoste

Setea-mi mare de iubire n-o s-o stingă niciodată
Nici chiar Dunărea, să-ncerce, dac-ar fi, cu apa-i toată.
Glorie, averi, putere, aspiraţii, mântuirea,
Le-aş da toate, le-aş da toate, numai să-ţi câştig iubirea.

poezie de George Budoi din Dicţionarul dragostei (23 ianuarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul vechi

Mi-ajung, din Europa, la urechi,
De la acei ce educat-au gustul,
Superlative despre vinul vechi;
La noi, abia se învecheşte mustul...

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2014)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

gustul puterii

Gustul puterii este un amestec de sânge, bani, agentură străină, făgăduieli neonorate şi peste toate zâmbet şi explicaţii.

definiţie aforistică de Vasile Ghinea
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele cinci culori formează omul, cele cinci sunete îl delectează. Cele cinci gusturi îi suprasolicită gustul. Întrecerea şi vânătoarea îi tulbură mult inima. Goana după bogăţie îi vatămă adesea sănătatea. Prin urmare înţeleptul trebuie să se preocupe de viaţa sa interioară esenţială şi nu de simţuri. El părăseşte pe acesta şi se îndreaptă spre acela care cu adevărat o merită.

Lao Tse în Tao Te King, 12
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunde

Tată, schimbă o secundă a ta cu o secundă a mea,
Aşa te voi strânge o secundă la piept,
Voi trăi veşnicia pe care-o aştept,
Voi redeveni fiică a ta
Pentru secunda aceea care-ar conta,

Tată, întoarce albastrul spre mine zâmbind,
O singură clipă din infinit
Întoarce-te unde-ai pierit,
În noapte, în boală, oricând,
Întoarce-te iar pe pământ,

Eu simplă singurătate,
In lumea atât de străină,
Te iubesc ca o lipsă de vină,
Cu durerea lumilor toate,
Cu gândurile ei nevinovate,

Azi eşti sfântul la care mă-nchin
În genunchii lumilor mele,
Spre biserica miilor stele
În umbra enormului chin,
Cu cugetul stins în deplin,

Schimb o secundă din infinit
Cu preţul de-a nu mai cunoaşte, a scrie,
Nicicând pe lume o poezie,
Cu clipa în care nu vei fi murit,
Cu clipa în care te ştiu fericit.

Dar ştiu că nu poţi veni către mine,
Mai ştiu ca în versuri mi-ai dat
Tot ceea ce viaţa mi-a luat
Cu preţul enormului bine
Şi al lumilor fără de tine.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dac-aş fi un ram cu frunze

Dac-aş fi un ram cu frunze şi-ar cânta toamna în mine,
Nu m-aş scutura de toate, le-aş lăsa când iarna vine
Cu zăpada viscolită, să îmi ţină de urât,
Ca să uit că-s singurică, eu c-un suflet zăvorât...

Nu m-aş desfrunzi nici dacă mi-ar promite nemurire,
Nici dacă m-ar duce-n iaduri, peste flăcări, biciuire,
Ci le-aş ţine lângă mine şi le-aş legăna uşor,
De mai pică câte una mă voi tângui sonor.

Dac-aş fi un ram cu frunze botezate în aramă,
Eu le-aş înveli în noapte, cum o face orice mamă,
Şi le-aş săruta fiorul, spaimele din nopţi adânci,
Şi de vrea Muma Pădurii să le fure, i-aş da brânci.

Nu m-aş desfrunzi nici dacă mi-ar promite tinereţea,
Le-aş păstra că-s pruncii mei, vreau să le transmit nobleţea...

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina cea mare

Sublimă această bună vestire,
Că viaţa mai are deplină iubire
De dăruit;
În muguri, câte un infinit
Izbucneşte cu-aceeaşi putere,
Ca răspuns la propria-i durere

Şi fiece fir ce răsare
Pe câmpuri de iarbă, nu-i întâmplare,
Sunt fire puternice şi fire firave,
Vivace şi crude sunt fire bolnave
Pe toate le naşte spre vindecare
Puterea luminii din Lumina Cea Mare.

Sublimă această iubire de viaţă,
Răbdarea aceasta de-ai face faţă
Menirii...
Miracolul acesta pur al iubirii
Te poate renaşte din noapte şi ger,
Speră făptură! Cum însămi eu sper,
Că eşti la rându-ţi o primăvară,
Chiar dacă viaţa sublimă povară
Îţi pare,
Fără-nflorire şi fără scăpare.

Dar totuşi atâta frumos
Cade toamna tandru pe jos,
Ca un dar, ca zălog
Că şi cel care-i falnic şi acela olog
Merinde-or avea pentru gerul cumplit,
Care revine la infinit.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa câteodată îşi cere iertare

Viaţa câteodată îşi cere iertare,
Îţi dăruieşte uneori în compensare
Ca într-un falanster, cât ai avea nevoie,
Nicicum cât meriţi, mitralieră-n foc de voie,

Fără de ţintă şi uneori fără de glonţ,
Pe un perete alb dintr-un fragil gablonţ,
Pe care tu deja, cu trupul conturat,
Ai inima ţintită de glonţul neratat;

Nu curge sânge însă iar începe ploaia,
Şterge visarea, se pogoară din nou droaia
De suferinţe, pe un cuget fără şansă,
Ce n-are cum să ştie c-o ne-nţeleasă ansă

Îl trage din pustie pe un pământ de dor,
Îl ţine să răsufle până ce alţii mor
Şi nu mai ştie unde, în alba sa predare,
Să regăsească poarta spre veşnica uitare.

Da, viaţa îşi cere uneori iertare,
Într-o complicitate uluitoare,
Sacrificând pe tine întru iertarea mea,
Sacrificând ce vine, pe ce a fost deja,

Balanţă descentrată ce are doar dreptate
Şi greutăţile în impoderabilitate
Şi numai tu în fond, legat la ochi priveşti,
Cum gânduri şi speranţe în van mai iroseşti,

Îngăduinţă, toleranţă, neputinţă,
Imagine princiară fără de umilinţă,
Da viaţa o eroică şi asumată dezertare,
Eşti singurul ce poate a-i dărui iertare.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar permite-i minţii să rămână complet suspendată în nemişcarea, neclintirea care veşnic este şi astfel toate constructele ei iluzorii cu tot cu ea se vor nărui. Nu trebuie să faci nimic pentru a fi liber, nici măcar nu e necesar să atingi vreun gând. Permite gândurilor să circule libere ca maşinilor pe o autostradă foarte aglomerată, indiferent dacă încărcătura lor e o bombă atomică sau porumbei ai păcii. Odată liber de gândire, eşti liber implicit de naştere şi moarte, etern nenăscut, tu eşti viaţa liberă de toate formele care se scaldă în ea. Oceanul nu spune: "Corpul acestui delfin muribund sunt eu!" După cum viaţa nu spune: "Acest corp de femeie tânără ce urmează să moară sunt eu!" Doar gândul crede că posedă totul, implicit viaţa. Viaţa însă e complet liberă chiar şi de gândul "Dumnezeu" care apare în ea.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa omului se poate scurge pe pământ şi ca o apă liniştită, împlinindu-se simplu în moarte, care vine ca o soluţie a unei probleme insolubile: ce să facă fiinţa umană după ce a asistat la un număr de douăzeci sau treizeci de mii de răsărituri şi apusuri de soare şi a lăsat în urma lui înlocuitori? Dar viaţa lui se poate scurge şi într-o permanentă dezordine, ca o revoltă împotriva soluţiilor invariabile ale acestei existenţe, atacând sălbatic pe toţi cei care o acceptă astfel, adică pe majoritatea oamenilor.

Marin Preda în Marele singuratic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atac

Toamna descărnată scurmă-n puşcării.

Tulbure pe suflet burniţa se cerne
pieptul îşi aprinde stinsele caverne.

Petele de sânge în infirmerii
parc-ar pune frunze ruginite-n perne,
parcă, pe cearşafuri, trandafiri târzii.

Poate chiar la noapte, fraţii mei pustii,
când afară vinul suferă-n taverne,
vom porni lunateci pe poteci eterne
să ciocnim cu sfinţii cupe străvezii.

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plânge vinul din pahar

pe melodii cu vers posac,
mă arde vinul în stomac,
pe melodii cu dor şi haz,
mă unge vinul pe grumaz.

când traiu-n cântec este greu,
îmi toarnă vinul Dumnezeu,
când te doresc, fără ocol,
îmi toarnă vinul dracul gol.

pe melodii cu ritmuri noi,
ajungem, împreună, goi,
când n-am în casă musafiri,
îmi curge vinu-n amintiri.

pe melodii cu ritmuri vechi,
mi-ajung trei sfaturi la urechi,
să bei, să cânţi, să te distrezi,
că viaţa-i scurtă. nu mă crezi?

pe melodii de la nuntiri,
mă cheamă vinul de te miri,
pe repertoriul funerar,
îmi plânge vinul din pahar.

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (17 iunie 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consecinţa de scrum

Toate faptele au o consecinţă,
Toate actele au,
Consecinţă de rău,
Consecinţă de bine.

Focul are consecinţă de cald,
De scrum,
De lumină,

Apa are consecinţă
De viaţă, de curăţenie,
De depărtare,

Aerul are consecinţă
De zbor,
De prăbuşire,
De orizont,

Pământul are consecinţă
De hrană, de spirit,
De moarte

Iar tu
Ai consecinţele toate,
De cald, de scrum de lumină,
De viaţă, curăţenie, depărtare,
De zbor, de prăbuşire de orizont,
De hrană, de spirit, de moarte,

Al cincilea element
Iubire,
Chintesenţă
Cu consecinţă
De mine, de tine
De noi.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!