Profund fericită

M-ai întrebat de ce sunt fericită,
Cum pot în lumea asta smintită;
Pentru ca moartea n-a fost nicicând o opţiune
Apă sfinţită pe negru tăciune,
Rugă-n genunchii impusei tăceri,
În eternul priveghi al zilei de ieri,

Pentru că sunt câteva minuni esenţiale
În zbuciumul gândurilor existenţiale
Ce trec prin mine precum o undă,
În zbaterea lor nemuribundă,
A stării pe loc ca dovadă de-o zi,
Pe marginea sfărâmată a prăpastiei de-a fi,

Îndrăzneala ca boală nevindecată
Îmi îndreaptă privirea spre cer înc-o dată
Şi privesc în ochii lui Dumnezeu,
Miracolul facerii iubirii din greu,
Din gri, din singur, din moarte explicită,
Îţi răspund, atunci mă găsesc profund fericită.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troc de tăciune

Un răsărit pe un apus-
Cine mi se încumetă?
Ce va veni, pe ce s-a dus,
Ce-i ars, pe ce mai fumegă;
Iluzie pe un cert mister,
Ce-am dat, pe ceea ce mai cer,
Dau două aripi albe-n zbor
Pentru alintul după dor,
Apă vernil cu valuri,
Pentru trei calde şaluri
În iarna depărtării,
Să-i fie cald uitării,
Dau somn curat lângă izvor,
Pentru un singur porumbel necălător,

Iubirea ta, pe viaţa mea,
Am şi plătit-o undeva candva;
Cruci negre mari din aspru lemn,
Pentru acel înălţator îndemn,
De a trăi oricât, oricât,
Cu lanţul ferecat, greu atârnând la gât,

Toţi ochii negri de tăciune
Pentru o clipă de înţelepciune,
Tot timpul de la facere încoace,
Pentru acel "încolo", clocotind a pace,

Dau tot nimicul din pământ
Pentru a-mi ţine legământ

Însă "nimicul" nu-i al meu,
Nimic nu- mi aparţine,
Trocul acesta neiertat de greu,
Mă vrea în schimb pe mine.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia de zbor

La marginea prăpastiei priveşti pierdut în jos,
Simţi tot ce te atinge cât este de frumos,
Cu braţele deschise, asemeni unor fluturi,
Sorbi viaţa şi frumosul din ale vieţii ciuturi,

În picături de pace, în picături de bine,
Memorii neculese din fostele destine
Şi cauti metrica iubirii spre a-ţi putea rima,
Dilema poeziei din însăşi viaţa ta.

Aruncă-te în poezie şi lasă-te să cazi uşor,
Gânduri în al tău suflet se nasc, trăiesc şi mor,
Aruncă-te ca-ntr-o iubire, fără de teama de-a cădea,
Aşa şi doar atunci, tu vei putea zbura.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martorul visător

Ai atâta ploaie-n tine,
Trec visările-n obsesii,
Ca o dimineaţă-n sine,
Dinspre-a nopţilor regresii,

N-am aflat de mă iubeşti,
Tu iubire ireală,
Fug de tine prin poveşti,
Pari un personaj de smoală,

Nu o zâna, ci o pală,
Într-o toamnă greu ploioasă,
O nevindecată boală
Dintr-o lume nefrumoasă

Care te doreşte mult,
Mult mai mult decât poţi duce,
Numai ţipete ascult,
Schimb acele legi caduce

Spre un bine iluzoriu
Întru care n-am habar
De acel premonitoriu
Al trăirii în zadar,

Nu te mai feri de mine,
Vom muri oricum cândva,
Răul trece înspre sine,
Eu rămân să fiu a ta,

Fiindcă te iubesc şi parcă,
În destinul ce-l petrec,
Zeci vapoare-aş da pe-o barcă,
Înspre tine doar să trec,

N-am profil de dezertor,
Nu sunt multe a mă frânge,
Sunt un martor visător
Dintr-o crimă fără sânge.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea

Sunt fericită.
sunt fericită şi spun asta cu voce tare,
din ce în ce mai tare,
ca să mă conving;
vârcolacului i-au căzut dinţii
în palma mea mică,
mie
mi s-au ivit din nou rădăcinile negre
de sub vopseaua roşie,
sub care m-am ascuns, când credeam că
asta va însemna resetare şi nu a fost,

sunt fericită de parcă
aş fi pe tratament, totuşi sunt lucidă
şi e ciudat
când în jur toţi parcă
stau în cerc
cu mutre posomorâte
ca la funeralii,

dar
eu sunt fericită
şi fluier
şi ţopăi
prin păduri radioactive şi cartiere industriale,
printre reziduuri comuniste,
prin foste gări
imperialiste
şi tu eşti fericit
ca un ţânc care a dat de o acadea uriaşă,
multicoloră,
hipnotizantă.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mulţumesc, prietene

Nu sunt supărată pe Tine pentru că,
acum, nu mă mai poţi iubi!
Sunt fericită fiindcă, atunci,
m-ai iubit!
Nu sunt mâhnită, pentru că
nu mai poţi să-mi dai!
Sunt fericită că, atunci,
mi-ai dat!

Prietene, îţi mulţumesc

poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericită

sunt fericită
pentru că încă mai sunt
pentru că tu îmi spui o poveste
în care mai cred
sunt fericită pentru inima mea obosită
ce cântă cu inima ta
într-un tandem neştiut
de cei ce aplaudă la scenă deschisă
saltul mortal fără de plasă
al felinelor supuse voinţelor noastre

sunt fericită pentru că eşti
pentru că sunt un cumul
al placentelor ce ne omoară
în singura poveste pe care o ştim

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunde

Tată, schimbă o secundă a ta cu o secundă a mea,
Aşa te voi strânge o secundă la piept,
Voi trăi veşnicia pe care-o aştept,
Voi redeveni fiică a ta
Pentru secunda aceea care-ar conta,

Tată, întoarce albastrul spre mine zâmbind,
O singură clipă din infinit
Întoarce-te unde-ai pierit,
În noapte, în boală, oricând,
Întoarce-te iar pe pământ,

Eu simplă singurătate,
In lumea atât de străină,
Te iubesc ca o lipsă de vină,
Cu durerea lumilor toate,
Cu gândurile ei nevinovate,

Azi eşti sfântul la care mă-nchin
În genunchii lumilor mele,
Spre biserica miilor stele
În umbra enormului chin,
Cu cugetul stins în deplin,

Schimb o secundă din infinit
Cu preţul de-a nu mai cunoaşte, a scrie,
Nicicând pe lume o poezie,
Cu clipa în care nu vei fi murit,
Cu clipa în care te ştiu fericit.

Dar ştiu că nu poţi veni către mine,
Mai ştiu ca în versuri mi-ai dat
Tot ceea ce viaţa mi-a luat
Cu preţul enormului bine
Şi al lumilor fără de tine.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferestre spre marginea lumii

Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul şi din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo

în fiecare dimineaţă
scormonesc prin memorie
am senzaţia că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuţinat trupul
şi de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
şi-mi zgâlţâie privirea
sunt înghesuit într-un colţ
de întuneric şi lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea îşi leagănă tăcută umbra
şi din când în când
îmi ciuguleşte din suflet
trupul mi- a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalţă ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese

la singura poartă din zid
mi s-a aşezat umbra şi cerşeşte
puţină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu

poezie de Teodor Dume din Ferestre spre capătul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferestre spre marginea lumii

Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul şi din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineaţă
scormonesc prin memorie
am senzaţia că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuţinat trupul
şi de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
şi-mi zgâlţâie privirea
sunt înghesuit într-un colţ
de întuneric şi lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea îşi leagănă tăcută umbra
şi din când în când
îmi ciuguleşte din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de pelerinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalţă ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a aşezat umbra şi cerşeşte
puţină libertate
doar atât cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu

poezie de Teodor Dume din Volum: Ferestre spre marginea lumii. Editura: Pim/Iaşi, (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferestre spre marginea lumii

fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul şi din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo

în fiecare dimineaţă
scormonesc prin memorie
am senzaţia că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuţinat trupul
şi de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
şi-mi zgâlţâie privirea
sunt înghesuit într-un colţ
de întuneric şi lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea îşi leagănă tăcută umbra
şi din când în când
îmi ciuguleşte din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalţă ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese

la singura poartă din zid
mi s-a aşezat umbra şi cerşeşte
puţină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adjudecat

Transformă clipa în amintire, căci altfel o vei pierde
Striga spre mine,

Sobri, pe jilţuri,
Stau ceilalţi,

"O transform eu în umbră!"
Strigă cel negru de el

"O transform eu în neclar!"
Strigă cel gri de tot şi de toţi,

O transform eu într-o uitare
Ce mi-o voi aminti
Strig eu,
Sunt amintirile mele,
Strig eu,

Tranform-o o dată,
Spuse fericirea
Transform-o de două ori,
Transform-o de trei ori,

Adjudecat...

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de minunat este să-l poţi admira pe cel pe care-l iubeşti! În plină lumină a zilei, cu totală luciditate. Aşa cum priveşti soarele. Aşa că voi veni să te văd dimineaţa şi din felul în care te voi privi vei şti că te iubesc, că sunt tulburată de vocea ta, de ochii tăi, de zâmbetul tău strălucitor şi de sunetul paşilor tăi. Te voi vedea şi sunt fericită, înspăimântător de fericită, pentru că sunt aproape de tine.

Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea din noi

Câta linişte e în noaptea din mine,
Şi câta iubire e în ziua din tine,
Sunt fericită, că avem de acum,
Şi zi şi noapte, doar un singur drum.

Am rătăcit străini prin lume...
Dar nimeni n-a ştiut să dea un nume
Şi pe la fel de fel de uşi am fost,
Însa iubirea noastră, are acum un rost.

Îmi mângâi pletele si asta ma-nfioară
Si gura mi-o săruţi, a câta oară?
Sunt împlinită că am fost şi suntem doi,
Şi fericită c-avem liniştea în noi!

poezie de Lusiana Drăguşin (14 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silv-Ana

Pe mine cine mă zideşte?
Unde eşti Manole,
Alo!
Alo!
Iţi voi da un grad de siguranţă în plus,
Sunt seisme destule,
Nu-ţi va prisosi,

S. O. S. Manole!
Am nevoie de protecţie,
De siguranţă,
Te conjur,
Închide-mă,
Desparte lumea aceasta de mine,
Printr-un zid.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a iubi

Privesc iubirea ca într-o oglindă
De cristal
Cu siguranţa că voi fi iubită,

Oglindă către un alt univers,
Din ea se scurg poveşti
Ca dintr-un izvor
Cu apă moartă,

Am decis sa iubesc doar eu,
Cu disperarea cu care pe stânci
Strângi muşchiul în căderea ta
Spre ceea ce pare a fi
O margine nedefinita de necunoscut
Gravitaţional defavorabilă;

Precum întoarcerea în timp,
Stă în puterea mea,
Forţa de a mă întoarce
La buza prăpastiei,
La pajiştea dinaintea ei,

Ma pot întoarce oricând
La cartea rămasă deschisă,
Din care citeam poezii...

Înainte de a iubi.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dragostei

sunt fericită să te am iubite
am strâns anii noştri în sublim şirag
faguri de iubire... fericiri împlinite
le simt şi acum la braţul tău drag.

timpul împreună sub bolte arcuite
a ajuns în noi precum un mag
sunt fericită să te am iubite
provocările vieţii trec al casei prag.

clipe de deznădejde au fost lecuite
de îngerii noştri, în cer ne atrag.
negrele tristeţi au fost biruite
timpul se reazemă de sfântul toiag.

sunt fericită să te am iubite
am strâns anii noştri în sublim şirag

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatălui meu

Ai fost un simbol în viaţa asta pentru mine
M-ai apărat de rău, mi-ai arătat ce-i bine
Mi-ai fost exemplul cel mai bun în toate
Ai fost o pildă de moralitate

M-ai educat să îi respect pe oamenii adevăraţi
Să mă-nconjor de prieteni ca de fraţi
Tu mi-ai vorbit pentru întâia oară
Despre iubirea noastră pentru ţară

De multe ori tot mi-ai povestit
Despre eroii ce pentru ţară au murit
Cu ochii în lacrimi mi-ai vorbit de multe ori
De generaţia ce s-a stins în închisori

Tu mi-ai predat întâia lecţie de onestitate
Şi mi-ai vorbit cu elocinţă de dreptate
M-ai tot rugat să nu fiu sclav pe bani
Să nu-i urăsc pe cei ce-mi sunt duşmani

Să preţuiesc valorile umane
Să am respect pentru femeile ce-s mame
Să îi ajut pe cei ce sunt în sărăcie
Să dau dovadă în viaţă de omenie
 
Şi mi-ai vorbit şi despre fericire,
Ai spus că ea se-ntruchipează în iubire
M-ai învăţat să îl iubesc pe Cel de Sus
Să mă închin de-a pururi la Isus

În clipele în care-ţi scriu aceste rânduri
Te am pe veci în suflet şi în gânduri
Aş vrea să te mai văd măcar o dată
Să te întreb ca altădată... Ce faci, tată... 

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucas: Haley, prietena cea mai bună, a plecat de curând din oraş. Şi... mi-a fost foarte greu. Până acum am fost mereu noi doi împotriva tuturor. Am crescut împreună şi... acum pur şi simplu a plecat. Eu... Eu înţeleg partea cu plecatul. Doar că aş fi vrut ca ea să mă fi sunat înainte de-a pleca. Să fi vorbit cu ea despre asta. Adică, nu s-o fac să se răzgândească... sau să-i zic ce să facă, doar... să-i spun că o iubesc.... şi că mi-e dor de ea. Să-i spun la revedere. Fratele meu trece printr-o perioadă dificilă. Vreau să-l pot ajuta mai mult. Faptul că ne înţelegem bine e ceva nou pentru noi. Şi aş mai vrea să uşurez lucrurile pentru mama mea. Deşi a fost un an greu pentru noi, vreau, mai mult decât orice, să fie fericită. Dar asta nu schimbă faptul că trebuie să mă apropii de tata, pentru că numai aşa poate găsesc un mod de a-l învinge. De a-i elibera pe oamenii dragi, o dată pentru totdeauna. Sper doar să am puterea de a-l da jos pentru totdeauna.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limita durerii

.. Dar a apus încet şi blând
Şi nu voi şti nicicând
Ce ploaie mi te-a smuls din gând...

Se stinse-un cer curat
Şi n-oi afla vreodat',
Ce vânt mi te-a furat
Şi mi te-a luat

Iar eu, o frunză sunt,
Presus mai de cuvânt
Şi ferecată-n gând,
Visând,

Dar până când?

Până atunci când nu mai am putere,
Puterea de a cere,
Dreptul la înviere,
În falnică tăcere,
Un drept al propriului nicicând,
Cât nu pot a-nvăţa ceea ce sunt,
Căci simplă în micimea mea,
Caut să-mi aflu limita,
Puterii
Şi limita durerii
Şi ura şi iubirea,
Tristeţea, fericirea,

Dar fum sunt toate câte sunt
Iar eu, ţărână din pământ
Şi duh e totul ce respiră
Şi duh e ceea ce mă miră
Şi ţip în neputinţa mea
De a-mi cuprinde limita, durerii
Şi limita puterii
Şi-a tot ceea ce simt si sunt,
A umbrei mele pe pământ

Şi trec şi trec fugind
De umbrele ce mă cuprind,
De limita durerii
A urii şi puterii
Şi-mi pierd şi urma pe pământ,
Căci întrebare e ceea ce sunt
Şi n-am răspuns,
Sunt doar răpus,
De limita durerii,
A urii şi puterii.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Germinare

Închisa de voie-n pământul tăcerii
Îmi las gândul punte spre toţi cei ai mei,
În somn nedormit, amintirea durerii
De apa îmi pare, de viaţă, de zmei,

Memorii pierite mă strigă în noapte,
În liniştea curbă lumina e miopă,
Păşesc într-o lume a poamelor coapte
Ce propria sămânţă-n pământ o îngroapă

Doar astfel gândesc că vor rupe zăgazul,
Aşa nemurirea pe veci le e dată
Ridică-mi privirea, atinge-mi obrazul,
Sădeşte-mă cât încă sunt nevinovată,

Să cresc din pământuri asemenea lor,
În lumea în care adâncul vibrează,
Salvează-mă mult înainte să mor,
Sădeşte-mă cât încă sunt trează,

Căci azi încolţită-n speranţa ce zbate,
În lumea în care mai totul e zare,
Pe vânt fericirea din tot şi din toate,
În sufletu-mi verde, un germene pare.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!