* * *

destul gol
de întuneric până la cuvânt.
neîntâmplător îmi adun genunchii
la gură
cu fiecare foşnet al umbrelor
până la hotar
întotdeauna aceeaşi mână
peste timpanul
tăcerii
prefăcută doar clipa
cu ochii îngropaţi în pământ
înainte de semn...
semnul din urmă

poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafărul aprins
de un nor
între nuferi,
până la urmă
învinsă de tăcere.

gogyohka de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

luceafărul aprins
de un nor
între nuferi,
până la urmă
învinsă de tăcere.

gogyohka de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină în convalescenţă

Mult stimată primăvară
până când o iarnă-amară
Până când boală şi vânt
şi pe-afară şi-n cuvânt
Până când doar întrebări
peste nouă mări şi ţări
Unde-i oare Făt-Frumos
l-ai trimis în iad pe jos
Ne-ai lăsat ai nimănui
patrie gust amărui
Rai în gură dar pe limbă
dracul garda iar îşi schimbă
Gura dau ca s-o deschid
dar pe buze creşte-un zid
Doamne şi cu cât vorbesc
mă arde un dor ceresc
Şi genunchii prind a spune
Doamne înc-o rugăciune

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la ran[ (martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină în convalescenţă

Mult stimată primăvară
până când o iarnă-amară
Până când boală şi vânt
şi pe-afară şi-n cuvânt
Până când doar întrebări
peste nouă mări şi ţări
Unde-i oare Făt-Frumos
l-ai trimis în iad pe jos
Ne-ai lăsat ai nimănui
patrie gust amărui
Rai în gură dar pe limbă
dracul garda iar îşi schimbă
Gura dau ca s-o deschid
dar pe buze creşte-un zid
Doamne şi cu cât vorbesc
mă arde un dor ceresc
Şi genunchii prind a spune
Doamne înc-o rugăciune

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

nu pot să trec
cu vederea
umbre împrejur
clatină clipa
peste pod

gogyohka de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la urmă

până la urmă
moartea s-a decis
să-şi facă de petrecanie

în mijlocul drumului
leşinată
pe dâra fumului
pe buza tunului

un soldat
a găsit-o zăcând

se răscolea într-însa
şi poate şi-n el

pe braţe
a dus-o până dincolo
de întuneric

pe drumul lui
moartea-şi dădea duhul
până la urmă...

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însetat

Azi mi-am ros tot piciorul
până la mers
şi mână până la şters
şi ochiul până la ceafă
şi ceafa până la vers...
Şi limba până la mână
Şi urechea până la...
Până la ce mă?
Până la ce?
Până la fântână...
Până la fântână!
Însetatule!
Însetaţilor!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

foşnet de frunze –
în căuşul palmelor
un origami

haiku de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Simt genunchii grei în univers,
Ochii au podoabe de cristale,
Pe pământ însămânţez cuvinte
Lipite pe-a statuilor petale.

Miroase noaptea a ţărână crudă,
Ziua abureşte-n Dumnezeu,
Simt genunchii grei de nemurire
Şi mă închid profund în crezul meu.

Până când voi răstigni în vene
Greierii uitaţi pe flori de sânge,
Până ce lapte cald din sân
Pe crucea mântuirilor va curge,

Până atunci voi scruta universul
Cu ochii răsăriţi din noi izvoare,
Pe-o rază de Luceafăr poezia
O voi purta în univers nemuritoare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ultimul foşnet –
licuricii din carte
fără lumină

haiku de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ultimul foşnet -
licuricii din carte
fără lumină

haiku de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A şaptea culoare

din ochii tăi lipseşte o culoare
vinovat cerul şi-a tatuat cicatricea
cu albastru violet

(gest în care începusem să cred)

acum e linişte o linişte lungă
din care aştept să ieşi
chiar dacă rămâne un gol
vino pe genunchii visului
o singură noapte să fim doar noi
aceeaşi culoare pentru fiecare zi

tot ce ai putea să tulburi
e doar o curiozitate cu
foarte multe imagini
dar asta nu înseamnă
că nu pot să îţi explic
despre experimentele genetice
sau despre ceasul care
măsoară golul dintre noi

întotdeauna egal până
la cea dintâi atingere

încearcă să înţelegi

albastrul lipit de cer
nu-i întotdeauna o culoare

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

uşor
m-am lăsat
peste o linie întreruptă
de cuvânt
floare de piatră

gogyohka de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nu aveam de unde
să ştiu
cum umbra încolţeşte.
cuprinsă de foşnet
lumina.

gogyohka de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât

Stigmatizaţi de timpul pelegrin
Atât trecut avem de tras din urmă
Cât intuiţia dindărăt retorică
Şi-l târâm brutal zgândărindu-i zelul
Peste sincope cu aceeaşi nedumerire
Peste creneluri introvertite în clipe
Până când cade prezentul în trombă
Compresat în punctul de provenienţă
Atâta viitor împingem năprasnici
Până la meleagul intuiţiei cu tâlcuri
Cât ne apucă pe semne previziunile
Progresiv cu exponentul anticipaţiei
Cât suie fiorul inopinat printre goluri
Atâta trăim cu nedumerirea în sânge
Cât spectru luminilor complementare
Până la limita prezentului expectativ
Atât prezent mai ducem per pedes
Până la semnul piruetelor metafizice
Atât cât mesajul unor percepţii sacre.

poezie de David Boia (7 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am iubit...

Fluturii mi s-au uscat în mână
Am ajuns cu gleznele-n pământ,
Tulburata apă din fântână
Se ridica-n palele de vânt.
Cumpăna deasupra-i se apleacă
Mâna prăbuşită peste ea-
Poruncit-ai norilor sa treacă
Şi m-ai despărţit de viaţa mea.

Astfel m-ai chemat să vin aproape
Dintre ape, stele, bolovani,
M-ai chemat şi mi-ai aprins în pleoape
Lumânări din floare de castani.

Te-am privit o clipa tremurândă
Dintre arbori Te-am privit amar
Am rămas cu stelele la pânda
Când mi-ai pus Iubirea la hotar.

Şi-ai lăsat ca frunzele s-o poarte
În pământ o urmă a rămas,
Semnul Tău de dincolo de moarte
Ce mi-a dezmierdat întâiul pas.

Fluturii s-au înălţat din mână
Gleznele mi-au înflorit mai sus
Şi privind la apa din fântână
Te-am văzut Şi Te-am iubit ISUS...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi-e teamă de câinii umbrelor
unul dintre ei şi-a înfipt colţii intenţionat
în pulpa copilăriei

înainte să mă trezesc

nu toate glumele se citesc cu voce tare
în faţa unui vis -
nu-i place să fie comparat cu cel de ieri
trag draperiile

când nu mă uit la ceas
e sărbătoare

poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

semnul din carte -
primii muguri sub toate
adierile

haiku de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn

Dacă mai văd până la stele
Şi mai aud până la cuc
E semn că trebuie s-apuc
Şi zile bune, după rele.

Dacă mai vezi până la cer
Şi mai auzi până la nori
E semn că vei mai fi stingher
Cât vei trăi, dar n-ai să mori.

Dacă mai vezi până la mine
Şi mai auzi până la cine
E semn că veşnic te-a făcut;
N-ai auzit şi n-ai crezut.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima zi de dragoste cu umbra

umbră, haide să ne iubim
până la întuneric
înainte ca visele să ne
acapareze dorinţele
ştii tu cum
aşa cum ne iubeam
în paradis
înainte să ne ispitească
acel cuvânt interzis de la care
au pornit toate păcatele
iubeşte-mă, umbră
aşterne-ţi pe buzele mele
tăcerea ta ca un sărut abisal
răscoleşte-mă tot
cu muţenia ta sfântă
fă-mă să ard
până la cenuşa sângelui
înainte ca genele
să mă vândă morţilor
pentru o ultimă
iluzie

poezie de Ionuţ Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!