Ultim extaz

îmbrăţişez cu-ardoare florile, surorile
îmi fac ziua frumoasă şi plină de parfum
pentru fluturii suavi ele sunt comorile
fără de care viaţa ar fi nori de fum.

îmbrăţişez pământul ca pe-un prieten drag
el ne susţine viaţa cu energii supreme
e planeta iubirii şi poartă pur şirag
de munţi semeţi de râuri limpezi şi boeme.

îmbrăţişez oceanul cu valuri turcoaz
cu vaste resurse prielnice vieţii
se scaldă soarele în el se spală pe obraz
ascunde în corali consistenţa tristeţii.

îmbrăţişez iubirea într-un ultim extaz
se preling în versuri sudorile frunţii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să îmbrăţişez un vis

M-am înecat într-un pumn de gânduri,
am făcut baie în foc,
mă spăl în vântul lin,
şi mă sting în umbră.
Pentru tine am să îmbrăţişez un vis,
am să m-adăpostesc în întuneric,
ca o firimitură scufundată într-un pahar cu apă.
Goală, fără ruşine, voi ieşi din pahar
şi fără nici o frică, voi merge pe jos.
Cu ochii unui copil, am să iau înapoi aerul
pe care l-am ţinut în mine
şi dacă în genunchi am căzut,
o să-mi aduc aminte de lacrimile mele,
ce le voi face să strălucească
la răsăritul soarelui.
Mi-ar plăcea să te îmbrăţişez,
dar, eşti atât de departe de mine,
soarta a vrut aşa,
ca numai eu să te pot visa,
dar va fi un secret între noi, nu-i aşa?
Mi-e teamă că soarta se simte geloasă pe tine,
şi eu nici măcar nu mă voi deranja...
să mă gândesc la tine.

poezie de Eugenia Calancea (29 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte extremă

lumina de Luceafăr candidă expresivă
aduce în memorie amintiri din trecut
apariţie spontană în toate permisivă
căci eu în lumea dragostei am petrecut.

e triumful iubirii deasupra de abis
cerne peste mine vise reflexii boeme
poarta universului cu fiori mi-a deschis
lucind ca diamantul în oricare vreme.

trăiesc o presimţire voluptoasă boemă
melancolia mea atinge culmea de extaz
îmbrăţişez luceafărul cerească diademă
lacrimi de fericire curg şiroi pe obraz.

aspir la nemurire dar moartea-i o problemă
îmi dă târcoale iarăşi cu coasa de topaz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre gânduri hoinare

mă pierd în gânduri frenetice, hoinare
curioasă bat la poarta universului magic
mă scald în lumina din raze de soare
ridic în slavă timpul când nu este tragic.

zburd cu fluturii printre suave flori
natura îmi este aproape de suflet
îmbrăţişez cu drag prietenii arbori
un curcubeu de vrajă vibrează în sunet.

recunosc pretutindeni iubirea sublimă
în picuri de rouă se scaldă visul meu
îngerii bucuriei clipele îmi animă
primesc compasiune de la Dumnezeu.

o muzică divină pulsează în inimă
mă-nclin în faţa vieţii iubind-o mereu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingerea Cuvântului

Pe traseul iluzoriu înaintezi
prin vântul puternic,
abia respiri,
mergi şi mergi,
de nicăieri se-aud voci,
întinzi mâna, nu vezi nimic.
Un fir fragil între două puncte!
Prin sunetele împrăştiate peste tot,
lacrimile pier
ca aburii ceţii dense, compacte,
fără un punct de reper,
fără urme.
Un înger printre nori, în bucla de gânduri,
răspândind o lumină radiantă!
Cuvântul te frământă
- şi Cuvântul s-a făcut trup -,
în puterea lui
stau viaţa şi moartea.
Te îmbrăţişez frunză a copacului universal,
umanitatea din fiecare picătură
ce înmugureşte,
înveselind forma de viaţă!
Te îmbrăţişez copac al vieţii,
o uşă deschisă
spre a descoperi
imensa iubire divină!

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz sonor

trăiesc melancolii muzicale sonore
senzaţii de ameţitoare înălţime
dorinţe ardente să cuprind aurore
în muzica sufletului să se imprime.

îmbrăţişez viaţa cu dragoste mare
timpul se concentrează în expresii
şi cred că fiecare zi e sărbătoare
triumf şi desfătare, frumoase impresii.

cu viziune de extaz ajung la stele
supremul câştig pentru destinul meu
lumină de visare pentru cugetările mele
aspiraţii de-mplinire să resimt mereu.

izvorul fericirii curge pe sub piele
inima mea cântă-ntr-un fel de Ateneu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăirile boeme

ning fericirile din univers semantic
munţii se îmveşmântă cu alba zăpadă
eu transpun în slove scenariu romantic
cu izvorul iubirii ieşit din cascadă.

privesc steaua mea, lumina ei blândă
mă cheamă la visare plină de extaz
îmi veghează menirea, cu mirare crescândă
măsoară în noapte gândurile turcoaz.

aştept de la viaţă un strop de miracol
să-mi aline bătrâneţea plină cu probleme
în fiecare zi din magnificul secol
să ridic la ceruri sentimente supreme.

ating beatitudini fără nici un pericol
că vor cădea-n ridicol trăirile boeme.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe marea iubirii

pe marea iubirii vâslesc zi şi noapte
valuri entuziaste mă-mbrăţişează tandru
inima ascultă pure, curgătoare şoapte
lacrimi şi regrete nu au loc în cadru.

nu sunt piraţi să îmi fure comoara
de sentimente de emoţii senzuale
în voaluri de lumini coboară seara
cu vise cu seducţii ancestrale.

îmbrăţişez cu gândul stele căzătoare
lacrima lor se pierde-n univers
poate se întorc în umane izvoare
să aducă-n tristeţe magic revers.

iubirea lor rupe lanţuri şi zăvoare
cu spiritul liber să plămădească vers.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă îmbrăţişez cu tine pe mine

Oglindită în apă încerc
să-mi ating reflexia
scoţând apă din ea
şi obosesc, spre
oglindă mă grăbesc
poate o ating
dar o sparg şi cioburi
talpa o însângerez
de dorul să mă îmbrăţişez
cu tine pe mine
căci doar în ochii
tăi simt că trăiesc
în ceilalţi în care m-am privit
mi-au lăsat apă
şi cioburi de nimic...

Mamă către fiică

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galactice seninătăţi

fermecate răsărituri, vaste seninătăţi
bucurii câştigate în lupta cu timpul
dezrădăcinez din temelii prejudecăţi
pulsaţia luminii înveseleşte chipul.

clarităţi de raze îmi mângâie obrazul
viaţa în lumina mă umple de sevă
viziuni mirabile fecundează extazul
la şcoala timpului visele se relevă.

sunt momente ce deschid drumurile fiinţei
şi-au transformat tristeţile în rapsodii
fluidităţi transparente curg în faţa căinţei
mă înfruptez cu foame în câmpul cu rodii.

îmbrăţişez infinitul cu vise ardente
avântul meu albastru străbate continente.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc să îmbrăţişez o pădure sau pe cine ascunde să mănânce libertatea cu mure...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te îmbrăţişez cu drag de Acasă, de acolo, care este Veşnicul Aici, de unde nu putem pleca niciodată!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

închisă-n casă -
îmbrăţişez cu gândul
copacii-n floare

haiku de Daniela Zglibutiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua îndrăgostiţilor

De ziua iubirii te îmbrăţişez
Îţi dăruiesc o năframă ţesută cu razele soarelui,
Scăldată în vechile pietre ale morilor
De unde cuvântul se ridică din apă la cer.
De ziua iubirii aş vrea să mă aştepţi cu sufletu-n palme
Să-mi fii vioară, să-ţi cobor noaptea de pe cer
Şi ochii tăi să lumineze ca stelele de ziua iubirii
Deschide-ţi inima tot mai larg!
Precum inima îngerilor făcuţi din lumină
Căntă şi iartă pe semeni tăi ca să împaci iubirea cu cerul senin,
Precum inima mea te iubeşte pe tine!

poezie de Lorin Cimponeriu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua îndrăgostiţilor

De ziua iubirii te îmbrăţişez
Îţi dăruiesc o năframă ţesută cu razele soarelui,
Scăldată în vechile pietre ale morilor
De unde cuvântul se ridică din apă la cer
De ziua iubirii aş vrea să mă aştepţi cu sufletu-n palme
Să-mi fii vioară, să-ţi cobor noaptea de pe cer
Şi ochii tăi să lumineze ca stelele de ziua iubirii
Deschide-ţi inima tot mai larg.
Precum inima îngerilor făcuţi din lumină
Căntă şi iartă pe semeni tăi ca să împaci iubirea cu cerul senin,
Precum inima mea te iubeşte pe tine!

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere

ascunde toate cadourile
ascunde toate poveştile de dragoste
ascunde toate amintirile vesele
lasă să plouă toată tristeţea lumii
pe ramurile copacilor din grădina Paradisului
prinde-mă de mână
atât cât să nu-mi fie frică
nici de mine, nici de tine
am să-mi spăl faţa în apele limpezi ale realităţii
am să mă reconstruiesc
din dimineţi noi
voi parcurge
o altă nemurire
voi păstra o altă amintire
mă voi contopi cu noaptea
mă voi contopi cu ziua
voi aluneca de pe un val pe altul
spre câte un mal
unde voi îngropa câte o parte din mine
într-un târziu
împăcată
îmbrăcată
cu cea mai frumoasă
şi aleasă rochie de mireasă
o să-mi îmbrăţişez strâns
toată liniştea

poezie de Codruţa Vancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire-ţi dau

În fiecare noapte şi dimineaţă
Cerul îşi deschide ochii mari
Fără să ştii eu îţi dau speranţă
Sunt viaţa ta, de mine nu sari

Treci prin mine fără să gândeşti
Par fără de sfârşit şi nu realizezi
Căci într-un timp tu nu mai eşti
Nu vrei să mă vezi şi mă întristezi

Te îmbrăţişez cu fiecare clipă
Iubire-ţi dau, tu nu mă alunga
Nu face omule din viaţă o risipă
Caci aţa vieţii mereu te va lega

Tu cauţi în mine eterna fericite
Trebuie să lupţi să mă-mbunezi
Dar viaţa are şi clipe de mâhnire
Iubirea, fericirea, să nu le vânezi

Treci prin mine mă simti in vene
Tu foloseste timpul ce a rămas
Timpul este casa noastră o vreme
Eu viaţa să mă iubesti iti dau răgaz

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care nu ştii că eşti

eu te îmbrăţişez, iubite
atât cât mă laşi să mă apropii.
pentru că eu nu te îmbrăţişez pe tine,
cel care nu ştii că eşti,
ci imaginea pe care eu
mi-o construiesc despre tine.
iar atunci când mă despart,
mă despart de acea imagine
şi nu de tine, iubite
-torţionarul gândurilor mele-
mă despart de o parte din mine,
de o parte din lumea mea,
de aceea sufăr, iubite
pentru că, prin tine,
cel care eşti imaginea despre mine însămi,
-proiectată în afara mea-
eu mă despart de mine,
de Dumnezeul meu.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În emisfera slovelor

steaua mea veghează cerne vise peste mine
e noapte târziu dar nu pot să adorm
gândul ce suspină în poem îl transform
cu ochii plânşi nutresc armonii divine

pe marea iubirii vâslesc zi şi noapte
lacrimi şi regrete le arunc în valuri
lumini pătrund în mine calde voaluri
sfătuindu-mi inima şi sufletul cu şoapte

îmbrăţişez cu gândul stele căzătoare
lacrimile lor se pierd în emisferă
nostalgii universale în mine se transferă
timpul meu se întregeşte cu versuri mişcătoare

nemurirea slovelor sufletul preferă
chiar dacă în lume toate sun pieritoare

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua îmbrăţişărilor

Am inimă nespus de generoasă,
Îmbrăţişez bunici, mătuşi, femei,
Nu-i relevant de-i grasă, de-i frumoasă,
Şi-o costă numai...20 de lei...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm de August

frământ în coca zilei raze cu gust divin
nu târziu să crească o pâine de lumină
în foamea de cultură gândurile tot vin
fluide, transparente curg în adrenalină.

trăiesc într-un punct absolut de frumos
îmbrăţişez iubirea de la zeci de prieteni
dar cel mai splendid lucru mă reazem de Cristos
să îmi dea energie paşii să fie sprinteni.

să-mi aşeze în suflet sănătatea iubirii
de lume de viaţă de tot ce mă-nconjoară
El este mântuirea şi suflul dezrobirii
este lumina sfântă din zori până-n seară.

El este mângâierea din sensul vorbirii
blândeţea cerească care nu o să piară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!