Câmpie
Pe câmpia întinsă, rănită de sete
Te văd alergând cu ochii în lacrimi
Prin vântul albastru ce-ți bate în plete
Și cu umerii goi zdrobindu-se-n patimi
Te-ndrepți către locul unde viața pândește -
Cameleon al vremii, pelerinaj distins -
Nu privești, doar alergi și inima gândește
Rostind prin culoare că trăiești într-un vis
Tu vezi că o umbră cade-n curmeziș -
Te întrebi ce durere în tine se zbate
Câmpia devine însângerat suiș
Sufletul ți-a luat-o înainte, în noapte
Nu e durerea ta, chiar de ți-e inima grea
Sângele-ți arde, focul continuu nu se mai stinge
Te zbați, te lupți, să strigi ai vrea
Dar setea se-ntinde, câmpia o linge
Să plece durerea îmbâcsită din rană,
Să nu se mai vadă lacrima culorii
Primită e viața, parcă, de pomană
Tu urci în câmpie cărându-ți fiorii
Departe e vârful, norii se văd
Albiți de lumină, îmbrăcați în scântei
Urci - după tine roșietic prăpăd
Și răni ce le faci fără să vrei
Acolo, departe, e loc pentru viață,
E loc pentru tine și sufletul tău
Sparge,-ncălzește blocul de gheață!
Și câmpia va bea, vindecată mereu.
poezie de Nicolae Ler din Despre zile, nopți, trecere... transcrieri din Cartea Sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Competiție
Cum trenul prin câmpie trece
Așa treci tu - chiar tu - prin viață
Uitând că ai mereu o haltă-n față
Iar trenul fuge, viața ți-o întrece.
Nu te opri, gonește fără milă
Câmpia ta se-ntinde hăt, departe...
Iar eu - chiar eu - te-oi imita în moarte
Ca-ntr-o absurdă, jalnică idilă.
poezie de Mihail Mataringa (23 noiembrie 1986)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pir
Nu am nevoie de laudele voastre
pentru a supraviețui.
Am fost aici înaintea voastră, înainte
chiar ca voi să fi plantat o grădină.
Voi fi aici când vor mai rămâne doar soarele și luna,
marea și câmpia întinsă.
Eu voi reprezenta câmpia.
poezie de Louise Louise Gluck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alină-mi inima
În miez de zi stau și oftez,
gândindu-mă la tine
cât mor de ciudă
nici nu știi,
că nu sunt lângă tine...
doar tu ești și vei fi mereu,
iubirea mea cerească,
cu tine vreau sa fiu legat,
să fii a mea mireasă.
Să te iubesc în orice clipă
din zi sau chiar din noapte
chiar dacă clipele se pierd,
speranța mea nu moare,
eu am să stau și am s-astept
să vii cu al tău soare,
să vii în viața mea te rog
în lipsa ta,
sufletul meu,
aproape, moare.
Nu vreau nicicând să mă gândesc
c-am să te pierd vre-odată,
că n-ai să vrei să mă iubești
asta-i durerea mea uitată,
și chiar de-ar fi
să vrei, să nu mai fii cu mine,
să știi că am să mor încet,
pierdut în cer,
pierdut de tine.
Ochii mei de i-ai avea,
să vezi ce văd și eu,
să vezi când nu te văd tot timpul,
să știi cât mi-e de greu,
și sufletul-mi de l-ai avea,
să simți ce simt și eu
să simți când nu te simt tot timpul,
să știi,
că fără tine,
îmi simt sufletul greu.
Și lacrimile-mi curg ușor
stingând durerea mea,
te rog vino înapoi
te rog,
alină-mi inima.
Aș vrea să plâng mereu,
să plâng de fericire
știind că tu, de tot ce-i rău
tot timpul ai să ai neștire.
Te vreau tot timpul printre nori
să zbori, să razi cu mine
Eu te iubesc și nu-i ușor
să-ți spun ce simt eu pentru tine
Dar în curând eu voi scăpa
de-a mea parte întunecată
și-am să te rog oficial
să fii a mea mireasă.
poezie de Eduard Palade (23 decembrie 2010)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Pentru tine
Pentru tine scriu aceste versuri,
Pentru tine trăiesc,
Pentru tine respir,
Pentru tine-mibate inima,
Pentru tine simt dragostea.
Pentru tine plâng
Pentru tine râd...
Și cu mine, cum e atunci
Când după mine te uiți,
Pentru mine zâmbești,
Pentru mine înveți să iubești
Pentru mine cânți,
Pentru mine arde flacăra dragostei
din sufletul tău... 000
Tu ÎNGER MINUNAT...
Viața tu mi-ai colorat...
Sărutul tău amețitor,
Mă face să simt cum zbor,
Deasupra miilor de stele,
Ce-ți spun mereu să crezi în ele!
Ca o eternitate eu te voi iubi,
Și chiar și-atunci...
Când eu nu voi mai fi!
poezie de Răzvan Crihan
Adăugat de Flory
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul plânge după tine
Stropesc cu lacrimi de iubire,
iar cerul plânge după tine,
durerea mea mi se revarsă,
iar inima greu m-apasă.
Ploaia strigă spre infern
eu te-am pierdut într-un blestem.
Sufletul meu s-a destrămat,
de-atâta plâns m-am săturat.
Nu pot să uit privirea ta,
ea aduce acum durerea mea.
Vreau zâmbetul ce mă-încălzește
și inima ta ce mă iubește.
Fără iubire vreau să mor
privind spre cer la negrul nor,
cerul revarsă lacrimi reci,
și ar vrea să nu mai pleci.
Nu văd soare sau lumină,
nici o zi de soare plină.
Și te am mereu în minte
cu acel foc mereu fierbinte.
poezie de Eugenia Calancea (18 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am născut în Câmpia Română
Laudă Domnului pentru că eu,
În casa părintească de lângă fântână,
La ceas sfânt, rostit de Dumnezeu,
M-am născut în Câmpia Română.
De atunci, anii trecut-au mereu,
Destinul nimic nu amână
În tot ce mi-e scris în frunte, e-al meu,
Eu, cel născut în Câmpia Română.
Nu uit niciodată clipa cea sfântă
Și simt asupră-mi o Cerească Mână,
Care în orice clipă mă binecuvântă,
De când născut sunt în Câmpia Română!
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu faci niciodată o femeie să plângă...
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că ochii ei sunt făcuți să te privească cu drag,
Când vii acasă.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va uita să-ți mai zâmbească;
Își va pune pecete gurii și nu va mai putea rosti,
Cuvinte de dragoste.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că-i vei ucide visele;
Iar daca visele mor, îi va fi greu sa trăiască
Fără speranță.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că -i vei răni inima;
Iar inima ei este făcută doar pentru iubire....
Pentru copiii ei și pentru tine.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va privi prea des către moarte;
Și-i va muri mai intâi sufletul apoi trupul....
Atunci, vei dori să-i auzi pașii venind către tine.
Iți va fi dor de zâmbetul ei și de cuvintele de dragoste...
Dar ea va fi atunci mult prea departe de tine...
poezie de Angelina Nădejde (1 iulie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gelozie
Încremeni câmpia sub ochi geloși de soare
Că-n dor năprasnic iaca, inima i-o arsă
Căci doar zâmbind șăgalnic, ucisă orice boare
Ce-n ochii verzi de iarbă în zori de zi se varsă.
Și-a mai secat izvorul ce-atât iubea câmpia
Că-i săruta piciorul, de mal, cu unda-i rece,
Și-ar fi uscat și codrul cuprins de gelozia
Ce-l chinuia de-o vară și nu părea a-i trece!
Aerul căzu greu, pătură ce-a cuprins
În sărutări de foc trup proaspăt de câmpie,
Căci nici un vânt nu stinge parjolul ce s-a-ntins
O molimă de suflet numită gelozie...
Ce-ar mai fi plâns câmpia dar lacrima-i secase,
Și florile din plete în vânt se scuturau...
Muriseră și macii ce-o lume-o fermecase
Pe-obrajii de câmpie sfioși când înfloreau.
Țipa pământu-ntruna cerul să-l înmoaie,
Și guri căsca-nsetate de-o binecuvântare:
- Ai milă de câmpie, mai dă-ne, Doamne, ploaie
Și stâmpără parjolul ce arde-n ochi de soare!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gelozie
Încremeni câmpia sub ochi geloși de soare
Că-n dor năprasnic iaca, inima i-o arsă
Căci doar zâmbind șăgalnic, ucisă orice boare
Ce-n ochii verzi de iarbă în zori de zi se varsă.
Și-a mai secat izvorul ce-atât iubea câmpia
Că-i săruta piciorul de mal cu unda-i rece
Și-ar fi uscat și codrul cuprins de gelozia
Ce-l chinuia de-o vară și nu părea a-i trece!
Aerul căzu greu, pătură ce-a cuprins
În sărutări de foc trup proaspăt de câmpie
Căci nici un vânt nu stinge parjolul ce s-a-ntins
O molimă de suflet numită gelozie...
Ce-ar mai fi plâns câmpia dar lacrima-i secase
Și florile din plete în vânt se scuturau
Muriseră și macii ce-o lume-o fermecase
Pe-obrajii de câmpie sfioși când înfloreau.
Țipa pământu-ntruna cerul să-l înmoaie
Și guri căsca-nsetate de-o binecuvântare
Ai milă de câmpie, mai dă-ne, Doamne, ploaie
Și stâmpără parjolul ce arde-n ochi de soare.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trio (viața, omul, sufletul)
Vei fi cu mine,
chiar și atunci când muzica
nu va intona melodia ta...
Vei fi cu mine,
și atunci când întunericul unui cer fără stele
va face să tremure a ta respirație...
Vei fi cu mine,
chiar și atunci când florile tale
capul vor înclina, secetei timpului...
Eu, sunt viața ta!
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când pămantul pietrificat
nu-mi va permite a culege roadele...
Voi fi cu tine,
și atunci când imensitatea mării
va înghiți visele mele...
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când copacul tău
nu-mi va dărui fructul...
Eu, sunt omul!
Voi fi cu tine,
char și atunci când durerea
va atinge inima ta...
Voi fi cu tine,
și atunci când, cu tine nu aș vrea să fiu...
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când voi avea aripi
pentru a pleca în zborul fără de-ntoarcere...
Eu sunt sufletul!
"Iubeste-ți aproapele ca pe tine însuți..."
De nu ai iubire pentru tine,
cum vei avea pentru aproapele tău?
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scad câte o zi
Scad câte o zi cu fiecare filă scrisă pe fața ei,
pune cuvintele să-ți spună adevărul
înainte de a privi pe fereastră cum se răzbună cerul
pentru a înlătura durerea la timp.
Lumina care trece prin tăcerea umbrei
taie cu dinții iarba odată cu mierea pâinii,
de nu mai știu de ce vin repede ploile
ori bate vântul înainte să ne rugăm
și dulcea pace devine hrană bogată
pentru toți ce-i ce mângâie cu ochii câmpia
și înalță faptele deasupra de vorbe.
Cercurile prin care arborii cresc
și înaltul respiră alcătuirea pădurii
în țara cu vânatul nesupus morții,
cei ce stau la pândă sunt prădători.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus de inima
cuvintele tale încearcă s-ajungă
la inima mea
și ploaia și vântul pereții îi freacă
și ea devine prea grea...
un cutremur o zguduie crunt, un picur de apă
o lovește cu sete,
o floare o mângâie blând.
viața, speranța se bat să pătrundă
prin sufletul meu
sau prin gând...
la inimă se grăbesc să ajungă
să stea
soarele, luna, pământul și tu
cum tu inchizi ochii... se stinge și ea...
poezie de Marian Senchiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne iubim
Să ne iubim să fim mai buni
O viața avem este frumoasă
Pune ti zilelor de flori cununi
Să nu ne nchidem într o casă
Când tu ajungi într un impas
Iar toate par a se fi năruit
Doar Domnul ne va da răspuns
Mosorul ața vietii n a sfârsit
Continuă ti mereu speranță
Clipa mea bună este propice
Si n suflet fericirea e prezentă
Trăiți iubiti vă mereu ne zice
Adultă inima pentru tine bate
Să ierti mereu dar să nu uiți
Cu ochii minții tu vezi departe
Inima ti străbate văi si munți
Ascultă sufletul si fă i dreptate
Iubește ti viața până la sfârsit
Alungă dorul mergi mai departe
Mereu va fi eternul apus si răsărit
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciocârlia
Este ea, ciocârlia...
Scena ei e câmpia.
Ciocârlia-i măiastră,
Are-o voce celestă,
O orchestră în gușă...
Scurmă-n nori de cenușă,
Ea aduce lumină
Pe câmpia divină.
De aceea-i iubită
Și etern prețuită.
Fiți în sufletul vostru
Ciocârlie pe cer,
Buni, cu suflet curat,
Prețuit giuvaer.
poezie de Roxana Iacob din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul scris
În fiecare seară citesc
Scrisoarea de la tine
Cuvinte scrise regăsesc
Rămânem suflete străine
Te caut și nu te găsesc
Să te-ntâlnesc străine
În vis doar te gândesc
Stăpânul algelor marine
Pași se aud în noapte
Flacăra lumânării se stinge
Un aer cald mâna-mi atinge
Umbre dansează și șoapte
Să fac un pas eu nu mai pot
Inima îmi bate cu putere
Prin întuneric eu înot
Sufletul îmi geme de durere
Să ard scrisoarea eu aș vrea
Dar ceara pică și mă frige
Alung din vis durerea grea
El, cuvântul scris, învinge
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmpia electrică
Ce tânăr trup,
în largile-anotimpuri
aleargă cu ploile-n
țărână neîncepută
a câmpiei?
Ce nori hidoși se-ascund
prin văile cerului
târziu,
peste noi să cuvânte?
Am văzut vulpi alergând
printre fulgere,
păsări țipând în strânsoare.
Statuie de piatră
și teamă am fost,
în câmpia electrică
pierdută-ntr-o seară.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină
îngenunchez în fața ta,
lumină,
tu dai contur lucrurilor,
fără tine
viața
ar fi
o lungă și interminabilă
noapte.
tu ești fericirea
ochiului,
cu tine
zborul devine
vis.
tu gonești întunericul
din suflete
și urci spre etern
tot ce are mai înălțător
viața.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (16 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul meu curat către tine
Aș vrea să întelegi,
că dragostea ce ți-o port
e cartea deschisă din ochii mei,
ce tu o poți citi mereu
și cu ochii închiși.
Aș vrea să știi că doare,
atunci când mă îmbraci
cu vorbe reci din orice nimic.
Aș vrea să întelegi
că nici un jurământ
de-l meu nu poate fi încălcat
și tot ce-i cuvânt, cuvânt rămâne.
Cuvintele mele prind viață
și zboară către tine,
cu gândul meu curat,
care e floarea sufletului meu,
ce-n tine o sădesc.
Aș vrea să știi că depind de tine,
că tot ce-i foc în tine, arde în mine,
că fiecare vorbă a ta
o soarbe cu sete inima mea,
iar dacă e greșită, sufăr
și ochii mei sunt orbi,
fără privirea ta blândă,
că eu... da eu trăiesc prin existența ta,
că tu, prin tot ce ești...
ești rațiunea mea.
poezie de Eugenia Calancea (2 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
La tine, mamă...
La tine, mamă, mă gândesc mereu
De câte ori durerile m-apasă.
În clipe de tristețe și de greu
Trimit un gând la tine, către casă.
Te văd în amintiri cum ne zâmbeai,
Chiar și atunci în clipe de durere.
Cu-o lacrimă, furiș, ne mângâiai,
Cu sufletul... și sfânta lui tăcere.
Aș vrea să pot în vise să te țin.
Ca tine mamă... să-mi răpun necazul.
Să cred doar în speranțele ce vin
Și-n lacrima ce-mi mângâie odrazul.
La tine mamă... doruri de se frâng,
Tu știi să le acoperi cu tăcerea.
La tine mamă gândurile plâng,
Dar numai tu le-mpărtășești durerea.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să uit că fără tine nu mai pot
Chiar dacă altuia îi sunt mireasă,
Cu-al tău sarut, eu veșnic mă voi îmbrăca,
Și-atunci, când dorul, pe suflet mă apasă
Eu, pe sub piele port, iubirea ta.
Mereu absentă, când viața-ți pare fantezie,
Purtându-ți frigu-n ochii verzi,
Căci calea către răsărit imi e pustie,
Trăgându-mi soarta în zăpezi.
Fatomă sunt, cand viața mea prin viață-ți umblă,
Si nu mai știu, ce să-ți mai spun că sunt,
Căci fără tine-s fără umbră,
Și nu îmi gasesc locul pe pământ.
Cu-n ochi te văd, și totuși esti departe,
Când teama-mi face noaptea-n zi,
Tinându-mă legată, de viață si de moarte,
Crezând, că fără tine voi muri.
Când mă privești, imi sare inima din piept,
Iar ochii-mi verzi te caută prin casă,
Amintindu-mi, ce lung e drumul unde-aștept
Să-ti spun doar tie da, și să îți fiu mireasă.
Mai trece-o iarnă, apoi o vară,
Și-n lume moare aproape tot,
De când, in inimă mi-am pus, tot frigul de afară,
Să uit de noi, să uit că fără tine nu mai pot!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!