Cântec neverosimil

Ea era mică, mică, mică...
O talie ca de furnică,
Nasul pe chip - un apostrof.
Stătea comodă-ntr-un pantof
Şi privea de jos, de jos
Îngerul cel curajos!

Când inima în piept zburda
Ea îşi muta într-o sanda
Călcâiul cât un sâmbure
Boaba de rouă tulbure,
Ciorapi verzi de mătase,
Melci lepădaţi de case.

Macul se scutură în grâu,
O adiere ţine-n frâu
Zmeiele verilor prelungi,
Basme cu zâne, nibelungi
Şi glezna fetei - un clăbuc
Într-un papuc, într-un papuc...

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea este ca o capodoperă; la cea mai mică eroare se denaturează, cea mai mică şovăială o modifică, cea mai mică lipsă de fineţe o sluţeşte, cea mai mică prostie o amorţeşte.

Marguerite Yourcenar în Memoriile lui Hadrian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub papuc

Decât, în viaţă singur cuc,
Mai bine traiul sub papuc.
Te roagă însă de noroc
Să nu fie papuc... cu toc.

epigramă de Gheorghe Pârlea (2024)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiica soarelui cea mică

Într-un cuib de levănţică
Rânduieşte licurici,
Cozi de stele cu panglici
Fiica soarelui cea mică.

A plouat un ceas sau două
Şi-n condeiul ei de foc
Ard trei stele la un loc
Pe un curcubeu de rouă.

Cântă-n flori de pepeni graşi
Mai ceva ca un voinic,
Spală-n rouă un ilic
Mărunţelul greieraş.

camelia opriţa

poezie de Camelia Opriţa (august 2017)
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mică sau e mare?

S-au cunoscut la munte –
Frumos în aparenţă –
Ea, singură la masă,
Privea cu insistenţă.
El, încordându-şi muşchii,
I-a zis aşa, într-o doară,
N-ai vrea să-mi fii iubită
O vreme, domnişoară?
Şi au vorbit în taină,
Dar nu filozofie,
Ci chestiuni legate
De bani, economie...
Apoi, nerăbdătoare,
Ea fin îl iscodeşte,
– E mică sau e mare?
Nu m-ameţi, vorbeşte!
Surprins şi strâns cu uşa
El îşi pierdu tupeul,
Şi îi răspunse sincer
Privindu-i decolteul:
– E mică, fiindcă numai
Când mi-oi vedea eu ceafa
Se va îndura Guvernul
Să îmi mărească leafa.

poezie de Octavian Cocoş (12 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice zi este o mică viaţă - orice deşteptare şi sculare o mică naştere, orice dimineaţă o mică tinereţe, orice culcare şi adormire o mică moarte.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt

O viaţă-ntr-un oraş select,
O piesă într-un ceas defect,
O aripă pe-o pasăre măiastră,
O lacrimă-ntr-o mare lină, albastră.

Un peşte mic într-un ocean imens,
Un fluture-ntr-un mare univers,
O frunză verde între-atâtea aurii,
Un mic copac într-o pădure gri.

O mică piatră pe-un munte dezgolit,
O mică viaţă, un câine slab, rănit.

Cum aş putea
S-ajung să mă cunosc?
Să ştiu mai bine
Ce sunt şi ce am fost.

poezie de Bianca Marc
Adăugat de Bianca Marc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub papuc (Filosofia burlacului)

Mai bine să fii singur cuc,
Decât o viaţă sub papuc.

distih de George Budoi (9 decembrie 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O furnică

O furnică mică, mică
Dar înfiptă, va să zică,
Ieri, la prânz, mi s-a urcat
De pe vişinul uscat
Pe picioare, pentru căci
Mi le-a luat drept nişte crăci.

Mărunţica de făptură
Duse harnică la gură
O fărâmă de ceva
Care-acasă trebuia
Aşezat în magazie
Pentru iarna ce-o să vie.

"Un' te duci aşa degrabă
Gândul meu mâhnit o-ntreabă
Încă nu te-ai lămurit
Că greşeşti şi-ai rătăcit?
Cu merinda îmbucată
Te-ai suit până-n cravată
Şi mai ai până-n chelie
Două dealuri şi-o bărbie.
Nu vrei tată să-ţi arăt
Cum iei drumul îndărăt?

Să-ţi mai pun o întrebare
E aproape de culcare:
Unde dormi, aici, departe?
Într-o pagină de carte?
S-ajungi virgulă târzie
Într-un op de poezie?"

Mă gândesc ce-i de făcut
S-o feresc de neştiut,
Îngrijat de ce-o să zică
Maica stareţă furnică
De-o lipsi din furnicar,
Şi-o aşteaptă în zadar.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O furnică

O furnică lucrătoare
Cât mai duce în spinare!
Când o vezi cât e de mică,
Pe spinare te furnică.

Fă, de vrei, o încercare,
Că, doar eşti atât de mare
Şi de-n spate nu te strică,
Tot de-atâtea ori ridică!

Mai călca-vei sub picioare
Vreo furnică, orişicare?
Hai, încearcă, fără frică!
N-o respecţi, ia şi ridică!

poezie pentru copii de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buturuga mică

Se credea un uriaş
Dar nevasta, mititică,
A ales un nevoiaş:
Cel cu buturuga mică.

epigramă de Vasile Mandric din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furnică cu furnică, fie cât de mică, face mare muşuroi.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul sub papuc şi mărţişorul pentru soţie

În anul doi de căsnicie,
Zâmbind sarcastic spre soţie,
I-a pus în piept un mărţişor,
În văzul socrei, tuturor,

Compus din bici şi un papuc,
Şi un mesaj, ce-l reproduc:
Papucul dacă-l mai ridici,
Atunci pun mâna eu pe bici...

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (1 martie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o mică furnică între zeci de boi ce încearcă să mă împungă, însă... ironia este că ei sunt prea mari ca să le pot face faţă şi să-i schimb în ceva mai bun, iar eu sunt prea mică pentru a mă putea atinge ei, nici măcar nu mă pot călca în picioare, fiindcă mă strecor.

citat din Natalia Păun (1 iulie 1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O datorie mică te transformă într-un datornic, una mare într-un duşman.

proverbe arabe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt că lui Amza Pellea nu-i putem spune "adio", ci numai "la revedere". Cine ştie, cândva, într-un ram înflorit, într-un bob de grâu, într-o toartă de lut, într-o picătură de ploaie sau într-un fir de iarbă – cine ştie... cândva, poate, ne vom reîntâlni.

Sanda Toma în revista Teatrul (decembrie 1983)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată ce cunoşti pătratul lui Pegas, găseşti uşor constelaţia Andromeda, mai cu seamă că am spus cum δ din Pegas e totodată α din Andromeda. Aproape la şir urmează δ, β şi γ din Andromeda; α, β şi γ sunt stele frumoase, de mărimea 2. Dintre toate aceste stele γ este cea mai frumoasă, dar numai pentru lunetă. O lunetă cât de mică dedublează pe γ într-o stea mare şi una mică, cea mare fiind galbenă şi cea mică albastră. Cu lunete mai mari, steaua cea mică se împarte şi ea în două stele, astfel că γ din Andromeda, sau Almah, cum i se mai zice, e o stea triplă.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o mică depărtare de palatul împărătesc se întindea o pădure adâncă şi întunecoasă, iar în pădure, la umbra unui tei bătrân, se putea vedea o fântână. În zilele cu prea mare zăduf, cea mai mică dintre fetele împăratului se ducea în pădure şi se aşeza pe ghizdurile fântânii răcoroase. Stătea aşa fără să facă nimic şi când o prindea urâtul scotea dintr-un buzunar o minge de aur; o arunca în sus, o prindea din zbor în căuşul palmelor şi-apoi o arunca iar. Ăsta era jocul care-i bucura cel mai mult inima.

Fraţii Grimm în Prinţul fermecat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Notaţiile ceasornicarului pe marginea desenelor geometrice

Ca urmare Eva e construită imperfect sau dual,
Iar lui Adam îi lipseşte o coastă,
Adică un pământ mioritic cu dealuri şi văi
Cum e de fapt şi femeia şi tot Pământul mare,
fiindcă asemenea Tatălui nu poate fi făptură sau suflare de femeie
Iar asemenea Fiului nu poate fi Spiritul
Care pe toţi şi toate ne ţine într-un mănunchi de raze
Pe un soare numit pământ
Când rece, când caldă ne e inima
Când aproape, când departe ne sunt ochii
Orbi în faţa luminii, credem că zarea noastră
Este o noapte luminată de scânteia oamenilor,
Mic ne este gândul, mică ne e iubirea,
Iar făptuirea noastră şi ea mică pare
Precum ceasornicul cel mai mic,
Păpădie într-o răsuflare...

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc la soare

Iată lanul cu lalele

Unde stau doi pui de lele.

Lelea-i mică, cu ilic

Şi cu nasul foarte mic.

Nici băiatul nu e mare,

Are ghete în picioare,

Are nasturi în perechi

Şi o şapcă pe urechi

– Ce râzi, lele-aşa de tare?

Stai mai bine în picioare

Să te văd cât eşti de mare.

Dă-mi şi mie un boboc,

Şi să-ncepem noi un joc,

Joc la soare, joc mânzoc

Doi la dreapta, doi pe loc,

Doi paşi mici la stânga, doi,

Şi la urmă, hai la turmă,

Să găsim un miel plăpând

Cu boticul în pământ,

În pământ cu iarbă verde

Unde cărăbuşul pierde

Un papuc,

De năbuc,

Şi tot el tace năuc.

poezie de Joc la soare din poezii.ro
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu mine

Mă tot uit ca-n vis la el
Ferit de-ale lumilor cuvinte
Şi-l strig mereu ca pe-un rebel
Ce nu mai vrea să mă alinte.

Încerc cu teamă-a-i asculta
Impertinenta-i gângurire
Crezând că poate va-nceta
Să se scalde-n tânguire.

Îl caut prin miile de "mine"
Un's-ascund suspinele
Căci zadarmic iarăşi vine
Să-arunce-van ruşinile

Ca s-alung a sa sfială,
Îl aşez la masa mică
Cu faţa ruptă, din croială
C-un taburet ce se ridică.

Cuprinde-ncet cu mâinile-amândouă
Cana neagră de cafea
Să nu îi văd ochii plini de rouă
Sau cum soarbe vechi din ea.

Asurzit de ticăitul rece
Al clipei ce moare renăscând,
Zboară-mi iară vorba dulce
Spre cel ce tace ca-n mormânt.

Deodată, printr-o tresărire
Îşi varsă cana de cafea
Văzând o mică licărire
Sperând, în inima mea.

Licărirea ceea mică
Se transformă pâlpâind,
Spulberând orişice frică,
Într-un foc, de viaţ-arzând.

Noi, scăldaţi doar în lumină
Ne cunoastem, în sfârşit
El e eul meu de vină
Eu sunt el, ce n-a murit.

poezie de Bogdan Romanescu din volumul "Ceas gemând" (decembrie 2019)
Adăugat de lbdus
Comentează! | Votează! | Copiază!