De-a-nnegăsitulea

cu cât mă uit mai intens la vreun obiect
cu atât mi se şterge din vedere
mă învecinez cu ceea ce nu sunt
ating bucuria pe care nu o am
măsor golul întregului cu o umplere de inexistent
trăiesc nimicul descompus în preaplin
tăcerea mă trece drept pianină dezacordată
mă întreb dacă ce văd mă vede
respir nicăieriul de vară
izul inodor al unei dorinţe refuzate
întorc pagini scrise ca şi cum aş deşira literele
rămân cu nopţi albe în mâini
eşti forma ascunsă a iubirii
te strig şi numele se întoarce ventriloc
alerg pe lângă o iluzie
şi tot ce e de găsit mă negăseşte

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vraja unei nopţi de vară

Peste zăvoiul cu mistere
Cuprins de tainică tăcere
Luna argintul îşi presară
În vraja unei nopţi de vară.

Iar noi în dulce contopire
Trăim povestea de iubire
Cu inimă caldă uşoară
În vraja unei nopţi de vară.

Către înalte necuprinsuri
În lumi de basme şi de visuri
Noi am pornit întâia oară
În vraja unei nopţi de vară.

Din sufletele noastre pline
De tot ce e frumos şi bine
Am aruncat orice povară
Sub vraja unei nopţi de vară.

Şi-acum în permanenţă gândul
La fericire noi avându-l
Vom reveni aicea iară
În vraja unei nopţi de vară.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

În faţă e un perete Eu strig...
Perete! Perete!
Ecoul se întoarce...
Om! Om!
Eu strig...
Strig! Strig!
Ecoul se întoarce...
Tac! Tac!
Eu râd.
Ecoul plânge.
Apoi alerg pe coama lui şi culeg antene
Ecoul se aude în turla bisericii
cum sădeşte vibraţii în clopote
Eu strig...
Eu! Eu!
Ecoul se întoarce...
Tu!
Eu strig..
Tu! Tu!
Ecoul râde şi plânge
şi se întoarce
şi pleacă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea îşi asumă forma oricărui obiect la care se gândeşte intens. Dacă ea se gândeşte la o portocală, ea va lua chiar forma acelei porocale.

Swami Shivananda în Puterea Gândului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca şi celelalte erori, confuzia este adesea utilizată în realizarea de dorinţe care ar trebui refuzate. Intenţia îşi pune atunci masca unei întâmplări fericite. Unul din prietenii mei, de exemplu, care ia trenul ca să facă, în împrejurimile oraşului, o vizită la care nu prea ţine, în staţia de legătură se înşală asupra trenului şi îl ia pe acela care se întoarce în oraş. Sau se întâmplă că, dorind în cursul unei călătorii să faci, într-o staţie intermediară, o oprire incompatibilă cu anumite obligaţii, pierzi ca din întâmplare trenul de legătură, ceea ce în final îţi permite să-ţi oferi oprirea pe care o doreai. Vă mai pot cita cazul unuia dintre bolnavii mei căruia îi interzisesem s-o cheme pe amanta sa la telefon şi care, ori de câte ori voia să-mi telefoneze, forma "din greşeală", "mintal", un număr eronat care era chiar acela al amantei sale. Iată, în sfârşit, un fapt de observaţie referitor la o confuzie, pe care ni-l raportează un inginer, observaţie elegantă şi de o importanţă practică considerabilă prin aceea că ne face să vedem pe concret preliminariile cu privire la deteriorările aduse unui obiect.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc acum când veacu-i pe sfârşite

Trăiesc acum, când veacu-i pe sfârşite.
Simţi suflul unei file mari ce-adie,
pe care tu şi eu şi domnu-o scrie,
şi mâini străine o întorc grăbite.

Simţi strălucirea noii pagini,
parcă, pe care totul poate fi trasat.

Puteri tăcute forţa şi-o încearcă
şi se privesc întunecat.

poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viaţa monahală, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respir numele tău

Ce palidă simţire sticleşte-n ochii tăi!
Adie primăvara în zâmbetul tău trist...
Răsare dimineaţa... Eu încă mai exist?
Respir numele tău pe-obrajii mei.

Atâtea anotimpuri ne amăgesc viaţa!
Îmi rătăcesc timpanul în noapte pe alei,
Atâta bunătate iţi luminează ceaţa,
Respir numele tău pe-obrajii mei.

Iţi dau visele mele, să ştiu că tu eşti bine,
Aşa sunt fericită în triştii anii grei
Trăieşte-mi fericirea, în pieptul tău o ţine!
Respir numele tău pe-obrajii mei.

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mă pot întoarce la tine...

M-am întregit în pieptul tău venind la fiinţă timpul
şi m-am desprins de trecătorii reci ai lumii;
desăvârşit, am trăit înapoia ochilor tăi
şi a trebuit să mă ancorez de soare
să mă închin copilăriei tale, ca un bărbat puternic ce eram;

Iubindu-te cu dor,
eu nu mă pot salva de tine.

Am trăit pentru a te respira în loc de aer,
şi te-am respirat atâta vreme cât să iau forma luminii ;
mi-au trecut toate rănile pe dinăuntru
rănile mele au rămas în rugurile tale
din care mai târziu se va naşte nucleul unei comete.

Căutându-mă înapoia întunericului,
tu nu poţi străluci fără mine.

Durerea a venit când mi s-a lipit umbra de pământ
şi m-am văzut lumină ştearsă în pântecul amurgului;
alergam de pretutindeni într-un vid.

Singurătatea a venit
atunci când n- ai mai putut să mă întregeşti cu tine,
deşi pământul
se făcuse din nou verde în muguri.

Dar totuşi trăiesc...
Trăiesc în voia vidului
între văz şi auz, între miros şi pipăit.

Şi alerg...
Alerg cu moartea încolţită-n mine
până la orizontul care nu se mai sprijină de cer;
răsăritul este peste tot, curge de pretutindeni.

Şi totuşi trăiesc...
Trăiesc într-o lacrimă de-a ta
şi nu mai simt prăbuşirea
care m-a desprins de lume.

Tăcerea a venit din ceea ce nu mai are chip
şi am rămas o mână pământ.
Sufletul mi se roteşte în inima întunericului;
se face luminos, mai luminos, şi mai luminos...

Iubindu-te cu dor,
eu nu mă pot întoarce la tine...

poezie de Ştefan Radu Muşat din Oglinda Literară, nr 129, septembrie 2012. Revista Centrului Cultural Focşani (21 aprilie 2011)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am impresia că am totul

cu emfaza celui care măsoară
clipele în infinit
poezia în cuvinte
iubirea în bătăi de inimă
când cred că am totul
vorbesc despre nimic

nimicul nu-l pot pierde
e tot ceea ce nu stiu
e tot ceea ce nu am
e tot ce a rămas după
e tot ce va fi înainte
de a săruta cast
pământul

dar nu mă poate opri nimeni
să împart nimicul în părţi egale
şi din când în când
să trăiesc cu impresia întregului

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schiţez urme de viaţă

literele par nişte ape repezi
şuşotitul îmi provoacă imagini
dintr-o lume simplă neinvadată
curgerea le e vie
peste pietrele timpului
îmi cresc arbori la marginile colii

ispitit un stol negru se desprinde
lăsând cuiburi veline
ramurile se acordează în triluri
cerul din tavan se face tot mai senin

o altă foaie o altă viaţă
literele se înnoadă cu flori sălbatice
într-o libertate de curcubeu
literele mele sunt gurmande şi
dacă le stârnesc
îmi devorează hârtia

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare, mare, stai o clipă, am un dor pentru tine!

vin să te văd, mare, sun printr-o cochilie
o pun mai apoi la ureche să ascult răspunsul
inconfundabil de vesel aşa cum se apropie şi se depărtează în reprize de cunoaştere
mă aflu dincolo de promenadă şi ea îmi face cu mâna de spumă
cât de relaxată în octombrie, cât de jucăuşă cu nisipul, cât de atentă la far
spală dantele de scoici, spală şi cântă
alerg de mult după un vis colorat, îi strig
îmi şopteşte că într-un vis ascultăm de fapt dorinţe din trecut
visurile mele sunt bărci, mare,
se leagănă pe valurile tale blând-tumultuoase, ai grijă să nu mi le îneci cumva
o fotografiez pe ea, singura divă de la orizont, cu soare, fără soare
de ce eşti verde azi, mare, de ce eşti aşa de mişcată, de ce tremuri
îmi aminteşti de frunza pe care am călcat-o, în euforia întâlnirii
şi ea a ţipat aşa cum ţipă un pescăruş săgetat de foame
îţi dăruiesc ţie frunzele moarte ale toamnei
du-le despărţind apele du-le ştii tu cui
şi spune-i că am un dor

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur mine

Dezbrăcaţi-mă!
Luaţi-mi mintea şi trupul
Atât mi-a rămas un gol rece,
Un punct de aer, un strop de apă,
Apă ce simte,
Apă ce-şi schimbă forma din real în ideal.

Dezbrăcaţi-mă!
Luaţi-mi ochii şi buzele
Atât mi-a rămas un chip mut şi orb
Ce prinde-n mână fiecare clipă
Şi-o pipăie fără să ştie ce-i.

Dezbrăcaţi-mă!
Luaţi-mi lacrima şi visele
Căci tot ce am e iluzie simplă
Iluzie la viaţă
Ce s-adapă din suflarea mea.

Dezbrăcaţi-mă!
Luaţi-mi sufletul greu
Căci rămân un fir de nimic,
Dar vă rog nu-mi luaţi nimicul
Căci el surprinde un singur mine
Ce rămâne fericit.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sub pomul meu
de sărbători
sunt dorinţe
alege-ţi una
a ta să fie
să se-mplinească
la mulţi ani

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noapte

timpul bate în geam
cioc-cioc
gândul fugar
mi-e dor de un sărut
furat, cerut
beţia unei nopţi de vară
dorinţa vie
eu, tu, o poezie
o strofă de amor
şi dor
fugar, duios şi totuşi trecător
în seara aceasta vreau să scriu
pe trupul dezgolit de întrebări
în patul unei nopţi de vară
printre suspine, lacrimi de iubire
femeie, clipă efemeră înflorită
te-ai desfăcut petală cu petală
iubesc şi cânt
ating un trup, trăiesc un vis
conturul unui sân, o aparenţă a unui gând
e tainic ceas, e miezul nopţii
cioc-cioc
deschide iubito clipa ultimului ceas
mi-e dorul drag şi gândul treaz
şi viaţa asta e un paradis
cu tine doar
trăiesc, iubesc
aşteaptă-mă o clipă, vin
cioc-cioc

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia – copilul meu fidel

în seva timpului fără iubire nu aş fi ceea ce sunt
verbul dimineţilor
în raţiunea universului curgător nu aş fi înălţimea zborului
versul iubirii

acum ştiu
este frumosul ce putea să mi se-ntâmple
emoţiile în doi
visul din ape prin semnul din ceruri
cuvântul iubirii

visul de sidef din miracolul cu numele tău
în ochii ce înnoiesc imagini
dezvelite-n strălucire pe şevaletul pictorilor
în bucuria de a fi un întreg
solfegiul din zi – seară – noapte
poemul iubirii

trăiesc infinite dorinţe într-atâtea versuri
iubita mea cu drumurile vii
buzele se caută spre partea geamului alb
în patul alb se face seară
cu metafora iubirii

într-un tablou trăieşte culoarea
într-o viaţă puterea cuvântului
culoarea de foc a părului ce arde îmbrăţişarea
la chindie – ziua poeziei
iubirea – copilul meu fidel

poezie de Vali Niţu din Izvorul nesecat de sete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă preţuieşti libertatea, ai grijă, căci chipul meu este o închisoare a iubirii; pe foaia unde sunt scrise aceste rânduri se află o mască de femeie. Cel care ar iubi acel chip rămâne captiv unei aparenţe, adevărata fiinţă fiind inaccesibilă, ascunsă după mască.

Leonardo da Vinci în Carnetele
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dau marea pe maxim

astronomic vorbind de azi
dau noaptea pe zi
voi citi în lună şi în stele
mai mult
voi scrie despre
cei care se aseamănă

voi iubi mai cu spor
în aşezarea obiectelor
amfiteatral
ideile vor intra în rol

nicidecum julietă
nici tu vreun romeo
vom fi doi oameni simpli
din iubire
în cuvinte şi dorinţe
sălbatic şi pur

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tăcând mă iubeşti

n-am crezut vreodată că
tăcerea îmi poate vorbi
atât de frumos
când se întinde între noi
aerul ia nenumărate forme de viaţă
cât să mă uimească
tablori transparente
potrivite ochiului
şi inimii

cu gândul
scriu pe tăcerea aceasta blândă
bilete scurte
trimit în arpegii aerul delirant
spre tine
o cavalcadă de pegaşi
evident
în toate aceste înfăţişări
pe care doar eu le recunosc
eşti tu

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidră

timpul meu
se măsoară în inimi
pe care le ating

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu adevărat (în mod absolut), Tu nu eşti forma, ci Esenţa manifestată sub respectivă formă; tu nu eşti forma, ci Viaţa din respectiva formă; tu nu eşti forma, ci Liniştea exprimată sub respectiva formă. Esti o formă doar din punct de vedere relativ, adică incomplet. Dacă este incomplet, este temporar. Dacă este temporar, în plan absolut nu există. Aşadar, cu adevărat (complet, absolut), eşti Factorul Fără Formă, fără de care forma nu ar putea exista. De îndată ce te identifici cu forma, dai naştere unor întregi scenarii, construite prin raportarea la celelalte forme ale realităţii, formate chiar în jurul formei care crezi că eşti. Privind realitatea prin ochii formei, încerci să interpretezi ceea ce priveşti, tocmai pentru a-i da sens realităţii şi pentru a construi ierarhii de valoare.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua de pe umărul lunii

Calc printre frunze ce acoperă inima mea
şi mă mir de frăgezimea lor - dulce cunună
mă îndrept spre o stea care mă vede
şi mă aşteaptă sfioasă ca să o iau de mână

Mai eşti acolo pierdută între străduţe de fildeş
pe umărul lunii ascunsă?
sau trebuie să îţi şoptesc literele numelui tău
ca tu să îmi devii supusă?

Apleci către mine capul tău cleştar argintiu
şi mă îndemni să ating lumina de pe al cerului felinar
pâlpâie în noapte bătaie speriată ciută
care se naşte dintr-o scăpărare din amnar.

Întoarce luna ochii către steluţa-i de pe umăr
şi îi arată calea către mine cu un îndemn de sclipire
hărţi fără munţi şi ape ar trebui să străbată
doar ca să treacă prin glasul oglinzii în nemurire.

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!