E timpul...
să strâng în brațe
tot cei mort,
ca nu cumva să știi
că-s încă vie.
Între durere și suspin
mă zbat cât pot,
să treacă ceasul rău
și-apoi...
să râd de bucurie.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.