Pecetluirea speranţelor

În oraşul plin de istorie
Asfaltul nu se înmoaie,
Prospeţimea străzilor
Stă în amiaza timpului.

Falşi muzicanţi
Cântă cerşetor
Până în gura portului.

Blestemele se întind
Ca un val cu spumele tunse.

Voi cum o să fiţi
Într-o linişte strivită
Pecetluind speranţele?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul fără poeţi

e cel mai vesel oraş
aici e o singură lume
una în care viaţa chiar se trăieşte
nu năvălesc demoni şi nici muze inventate
e linişte când e linişte

nici o ardere a cuvintelor nu e necesară
pentru că poeţii au fost închişi în canalele
de la marginea oraşului
numai în nopţile cu lună se mai aude câte un lătrat subţire
dar şi atunci sunt păsări ce cântă
iar oamenii îşi dorm liniştiţi visele

prin oraşul fără poeţi
curge râul de cerneală
şi locuitorii îi gustă albastrul
de la răsărit până la apus

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Edililor oraşului, care nu se îngrijesc de pavarea străzilor

Se plânge unul:"Pe la noi
S-a dezgheţat şi e noroi".
Răspunsu-i plin de politeţe:
"Vom lua măsuri... ca să îngheţe".

epigramă de Marin Sorescu (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra de amor

Ochii-nlăcrimaţi sunt arşi de uitare,
Dulcele surâs e apusă floare,
Trupu-nobilat în braţe cu fior
Risipeşte-n mine un albastru dor.

Ceaţa e beţie pe zarea cu brazi,
Întind amăgirii mâna să nu cazi
Peste genunchii ascunselor lumini
Unde zoresc noaptea hoardele de crini.

De-atâta boală-n inima pornită
Uit stelele în vatra risipită
Şi ochii tăi, surâsul, însetarea
Îmbrăţişează searbăd depărtarea.

Adun din candelă rugile fierbinţi,
Imaginile cu îngerii în dinţi,
Risipesc în zboruri doruri după dor
Pentru amiaza clepsidrei de amor.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pată galbenă –
Pe asfaltul roşu
Frunza strivită

haiku de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pată galbenă –
pe asfaltul roşu
frunza strivită

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La gura

humorului îţi plouă printre bătăile
inimii care curge între două
iubiri sofisticate în paşi de dans
la un capăt de pădure începe
trotuarul lipit cu ziare
un fonograf cântă neîncetat
melodii din oraşul meu
la gura humorului cade o ploaie
urbană de trei zile
şi trei nopţi fără stele
femeile iubesc până la capătul
norilor scăpaţi pe cer

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul liliacului

Într-o linişte discretă
I s-a împlinit sorocul,
În coroana lui cochetă
Vineţiu se-aprinde focul.

Arde iubirea secretă,
În jur se sfinţeşte locul,
Într-o linişte discretă
I s-a împlinit sorocul.

Fetele-îşi cheamă ghiocul
Şi-n emoţie completă
Caută din plin norocul
Scris în floarea violetă,
Într-o linişte discretă.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătaţi-vă!

Asta-i!
Trebuie să fiţi mereu beţi.
Este imperativ!
Numai aşa nu veţi simţi
Povara-îngrozitoare-a timpului
sângerându-vă umerii,
râşnindu-vă până ajungeţi ţărână.
Îmbătaţi-vă şi rămâneţi beţi.
Cu ce?
Cu vin, cu poezie, cu virtute, cu orice.
Important este să fiţi beţi.
Şi dacă se-întâmplă uneori ca cineva să vă trezească
la intrarea-într-un palat,
în iarba verde-a unui şanţ,
în singurătatea ceţoasă-a camerei voastre,
iar beţia se risipeşte sau dispare,
întreabaţi vântul,
valul,
steaua,
pasărea,
ceasornicul,
întreabaţi orice zboară,
orice geme
sau se rostogoleşte,
sau cântă,
orice vorbeşte,
întreabaţi ce oră este –
iar
vântul,
valul,
steaua,
pasărea,
ceasornicul
vă vor răspunde:
A venit vremea să vă îmbătaţi!
Refuzaţi să fiţi martirii Timpului.
Îmbătaţi-vă!
Nu vă treziţi din beţie!
Cu vin, cu poezie, cu virtute, cu orice.

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cerşetor: Ai nişte mărunţiş?
Fletcher: Absolut!
Un cerşetor: Şi te-ai putea lipsi de câţiva bănuţi?
Fletcher: Da, aş putea!
Un cerşetor: Şi vei face asta?
Fletcher: Nu!
Un cerşetor: Cum aşa?
Fletcher: Pentru că eu cred că îţi vei cumpăra băutură cu ei! Vreau doar să pot ieşi din maşină şi să ajung până la birou fără să mă confrunt cu decăderea societăţii occidentale!... În plus, sunt zgârcit!

replici din filmul artistic Mincinosul mincinoşilor
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, nu-mi lua darul de a-mi exprima gândurile în cuvinte, chiar dacă mi se vor auzi şi lacrimile, şi speranţele şi blestemele!

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta interioară, din iubire

În noi, lupta interioară, nu are sfârşit,
Între inimă şi creier e zbucium infinit,
Când inima vrea şi poate să iubească,
Unda din creier începe s-o oprească.

Legătura de zbucium, când e sfărâmată,
Apare gura lumii, cea neînduplecată,
Uite săraca, săracul, n-au şansă, n-au noroc!
Trupul încercat cade-n genunchi, în foc.

Arde intens până hărţuirea se termină,
Până rugina credinţei devine lumină,
Până lupul bun înghite lupul rău,
Până iubirea scapă de tenebrosul hău!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În clasă domnea o linişte deplină, de puteai să auzi şi musca. Din păcate, bâzâitul nu se auzea, pentru că nu se găsea acolo nici o muscă. Se aflau doar treizeci de elevi şi un profesor de istorie. Faptul acesta nu explica deloc liniştea. Ba, dimpotrivă, o făcea de neînţeles. Treizeci de elevi şi un profesor de istorie stârnesc mai degrabă gălăgie decât linişte. Catalogul stătea deschis, ceea ce însemna pentru clasă un mare pericol: examinarea cunoştinţelor. Cu alte cuvinte: bătălie, vijelie, furtună. Ori, timpul dinaintea bătăliei, vijeliei sau furtunii e întotdeauna plin de linişte. Aceasta era adevărata explicaţie a tăcerii şi nemişcării celor treizeci de elevi.

Milivoj Matosec în De prisos în Univers
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul

Ca un piept dezvelit, într-o piaţă publică,
Stă soarele proptit în cârca norilor:
Impietate pentru sfinţii sacrificaţi
Pe scările catedralei.
Jos, oraşul plin
Cu sensuri giratorii
Veghează ca moartea să nască veşnicie.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Sf. Gheorghe

Sunteţi prea mulţi să vă urez la fiecare
Mulţi ani şi să vă dăruiesc o floare.
Aşa că, sper, că nu va fi cu supărare,
De vă urez la toţi, la mic, la mare
Să aveţi parte de ce vă doriţi
Şi măcar azi să fiţi mai fericiţi!
Să prăznuiţi în linişte şi pace
Cu cin' vi-e drag, cu cine rău nu face,
Să fie soare, cer senin şi voie bună
Şi să vă veseliţi cu toţii împreună!
Iar voi, bărbaţii, mai uşor cu vinul,
Că v-ameţeşte rău, acum, pelinul.
Luaţi-o mai uşor cu băutura,
C-o să vă ia pe dinainte gura.
Şi nu-i frumos ca-n zi de sărbătoare
Să fiţi chiar voi, cu gura cea mai mare.
S-aveţi de toate azi, pe sfânta masă
Şi bucuria să domnească-n casă!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie urbană

Plouă!...
În oraşul nostru românesc
Ploua aşa cum ştim cu toţi că plouă
Ploua "gris" ca-ntr-o estampă japoneză...

Pietonii pe trotuare se răresc,
O trăsură cu un "Chrysler" în viteză,
Trec în sens invers
Şi se ciocnesc...
Iar un popă cu sutana nouă
Stă lipit de chioşcul de ziare,
Ca un Crist de abanos într-o vitrină
Plină
Cu tot felul de obiecte rare...

Plouă...
Şi-n oraşul nostru ploaia cântă,
Cântă ca un fonograf stricat...
De trei zile şi trei nopţi, neîncetat,
Un tenor cu vocea falsă se frământă
Şi pe străzi,
Şi-n curte la palat...

Un tramvai se-ntoarce de la gară,
Şi-n tramvaiul plin de pasageri
Toată lumea cântă-n cor pe dinafară,
Ce-a cântat şi ieri,
Şi-alaltăieri...

Plouă!...
Şi-n oraşul nostru românesc,
Bântuit de gripă şi ftizie,
Tinerii fumează şi tuşesc,
Iar bătrânii dorm în veşnicie,
Ca soluţiile puse-n... (paranteză)...

Plouă "gris" ca-ntr-o estampă japoneză...

poezie celebră de Ion Minulescu din Universul literar, XLI, nr. 10 (7 martie 1926)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constituţia europeană în versuri

Articolul 60 – Azilul şi migraţia

I-au dat o bucată de pâine -
iar injera s-a lipit de buricele degetelor mele
împreună cu poveştile
nopţilor petrecute în celulele din Safi
fără somn
scormonind prin întuneric.
L-am întrebat:
Nu ai adus cu tine puţin pământ?
Să-ţi amintească senzaţia de crustacee coapte?
Această insulă este uscată
dacă toată lumea i-ar oferi puţin pământ
din fiecare amintire gravată
o nouă istorie se va naşte.
Uite, mi-a spus,
şi de îndată ce şi-a deschis palma
am văzut frica agăţată de prospeţimea nopţii
într-o barcă zgâriind albastrul Mediteranei,
i-am văzut gura plină de cuvinte
nenumărate şi nesfârşite poveşti,
conturul ochilor săi plini de furie
rostogolindu-se
pe obraji
precum perlele.

Articolul 40 - dreptul la istorie

Toată lumea are dreptul la o nouă istorie
care se naşte pe buze
care explodează între fisurile dislocate
ale zidurilor rănite.
Şi tu, dragă Saleh,
ai şi tu dreptul să însăilezi
o altă istorie
din fragmentele pietrelor
care sfarmă
fiecare frontieră.

poezie de Clare Azzoppardi (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimistul este prospeţimea adâncurilor intime ale fiinţei, infinit-poezia sau nebunia interioară a sufletului ce determină un armistiţiu cu moartea. Nu se mulţumeşte cu un elogiu permanent adus lirismului său lăuntric, ci se transformă într-o fluiditate ameţitoare, urcând dintr-o înălţime spre alta. Timpul capătă un ritm intens şi plin până la rupere: iată cum timpul trece dincolo de flacăra născătoare de luceafăr.

Camelia Opriţa în Cred că dragostea adevărată creează un armistiţiu cu moartea
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul soldat

îţi caută gura cu nebunia
unui adolescent ce numără
stelele aruncate pe cer
te gustă numai noaptea
cu tandreţea lipsită de ruşine
trece pragul cu dorul de ea
ochii scoşi din raniţa plină
cu praf de stele presurat
mângâie corpul până la glezne

bătrânul soldat moare sorbind
cu nesaţ esenţialul uitat
la marginea patului de vegetaţie
fugind pe asfaltul ud şi plin
de tacâmuri de pui de lebădă

bătrânul soldat te priveşte
cu ochii puri hăituiţi de un muncitor
forestier în haine verzi în lumina
electrică şi inumană până la capăt

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşul Betleem

În oraşul Betleem într-o noapte fără stele,
S-a născut un copil plăpând, dar cu inima plină de putere.
În oraşul Betleem trei magi vineau să vadă minunea sfântă,
Şi un imn de laudă să-i cânte.
În oraşul Betleem a fost mare sărbătoare,
Căci glasul pruncului sfânt se auzea de la munte până la mare!
Şi de două mii de ani încoace el se aude mereu.
Şi ne spune să trăim în pace!
Şi să-l iubim pe Dumnezeu.
În oraşul Betleem şi acum oamenii se închină.
Unde s-a născut pruncul divin din bunătate şi lumină.

poezie de Vladimir Potlog (26 decembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuplu de muzicanţi pe scena politică

Insoliţi ca repertoriu,
Ierarhiile răstoarnă:
Tatăl - trombonist notoriu,
Iar băiatul - tare-n goarnă.

epigramă de Nicolae Zărnescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!