Linii răsfrânte
cum înoată macii
în oceanul nopții
cum suspină fluturii
cuibăriți pe o frunză desenată
cum se spulberă orice surâs
când furtuna furt una
se joacă de-a hoții și vardiștii
în pletele pădurii de antene
cum se plimbă goale pungile din plastic
pe bulevardele impecabile ale metropolei
cum nimeni absolut nimeni
nu se întreabă
cum de cel puțin
toate acestea
locuiesc în mintea oricărui copil pe care
toți încearcă din răsputeri
să-l educe
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Progres notoriu
Mai demult, "de-a hoții și vardiștii"
Se jucau copiii-n pragul serii;
Azi se joacă (depășind artiștii!)
Cei ajunși pe culmile puterii!
epigramă de Eugen Deutsch din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fetelor, domnilor; oare de ce încearcă din răsputeri coana minte să vă convingă că "ea a depășit mintea" și să îmi spună și mie cu o convingere naivă și de-a dreptul hilară o astfel de cacealma? Expresii de genul: "În momentul acela am văzut îngerii, în orgasmul ăla de 5 zile încontinuu am fost tot timpul dincolo de minte, am trăit o adevărată revelație, mintea nu mai era doar Isus, se scremea, curajul e de dincolo de minte ca și un pârț sănătos, când am luat matrahoasca, când am luat ciuperci cu vrăji și vrăjitoare, etc, etc." Absolut toate aceste IDEI SUNT BANALE GÂNDURI DIN MINTE. Mintea aude la Maharaj de moartea minții sau a transcende mintea și imediat se gândește; "Ia să vedem noi, oare când am transcens noi mintea?"
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Expresia, întrebarea pe care ai auzit-o de mic: "Tu nu gândești?", atunci când părinții, profesorii și alți trepăduși încercau sa te corijeze, controleze, era de fapt: "Tu nu te controlezi?". Mintea e foarte convinsă căci controlează mintea și controlul înseamnă nu doar putere, ci mai ales "evoluție"; uită-te un pic în jur, blocuri, străzi, mașini, avioane, bombe atomice, războaie, baraje, centrale nucleare, modă, etc, etc., toate au fost posibile datorită controlului, a "evoluției", dar de fapt toate acestea te-au dus și mai mult în exterior și te-au înstrăinat și mai tare de tine însuți. Mintea pretinde că prin "control" vei fi în siguranță, când de fapt, adevărata siguranță este să vezi că tu nu ești mintea și în acest abandon îți vei recunoaște pe deplin Sinele tău etern perfect, care nu poate fi nici știrbit, nici îmbunătățit. Toți oamenii au încercat și încearcă să exerseze controlul pentru a se îmbunătăți, și cu cât încearcă mai tare, cu atât înnebunesc mai repede. NIMENI NU ESTE FERICIT CÂND ESTE CONFUNDAT CU UN OBIECT ȘI ESTE CONTROLAT DE UN ALTUL, DAR "EU"-L NU POATE SUPRAVIEȚUI FĂRĂ SĂ EXERSEZE MĂCAR "UN PIC" DE CONTROL.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsata secului
(Iisus la secănhend)
am pus mâna pe el și am dat fuga
să-l vând
îmi zic
nu ar strica treizeci de arginți pe criza asta și
vai, nu l-a vrut nimeni, nimeni, nimeni
l-am pus la ofertă, discount, la legătură, trei în unul
nu, nici așa n-a mers
acum
îl găsiți
împăturind boarfe
într-o magazie de secănhend mucegăită -
nu mai e vreo scofală azi nici măcar
trădarea
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză de toamnă
Toamna, un tablou arămiu
Când fiecare frunză căzută
Se pierde definitiv în pustiu
Cu tot cu povestea avută.
Toamna, un trist recital
La care o frunză suspină.
Când după ultimul ei bal
Dispare în a nopții surdină.
Toamna, expoziție de pictură
În care minunata frunză
Destinul nemilos îl îndură
Să se transforme într-o muză.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (2 noiembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a hoții și vardiștii
Regulile s-au schimbat
Când ai devenit adult:
Nu poți ști cu-adevărat
Cine fură azi mai mult.
epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!
De tine, îmi plâng tâmplele...
Și visurile
se adună în sacul de pânză
Undeva,
se aruncă ploi...
În altă parte a lacrimilor,
ude palme
mângâie frunți ostenite de gânduri
Pași de fiare
răscolesc adânc huma fierbinte
Genele cad
printre linii de foc
Un fir gros, de argint,
spulberă armonia...
Într-un colț, obosit,
un copil
frământă în palme ucenicia prezentului
Din trecut,
brațe uscate
încearcă să-l cuprindă
Prea târziu.
Nu a mai rămas nici o pată de azur
Doar furtuna mai doinește
pe o frunză vestejită
În viitor,
căldura va fi
suprema atingere...
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu răspunde
Cântă la viori din lemn fulgerat
cu acordul muzelor pădurii
până la întruparea în faun.
De o vreme încornoratul stă și privește turmele
și în cântec de fluier tânguitor
își duce viața însemnând pe un băț
trecerile stelelor pe deasupra capului.
Din când în când întreabă;
în ce lume să se nască pentru totdeauna
să nu-i mai sece izvoarele minții
și să devină altcineva?
Nimeni nu răspunde.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (17 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am atâtea răspunsuri și nimeni nu mă întreabă nimic.
citat din Gh. Ginel-Barbu
Adăugat de Valentin Popa Năsturel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între două respirații
pe aici n-a mai trecut nimeni
sub buzele grinzii crăpate de timp
singurătățile sufocă tăcerea
la ora când toate
umbrele adorm
sub piele
e multă tristețe
curge înspăimântător
ca o clepsidră
cu vieți
picură ultimul fir
timpul exersează
prin mine
se plimbă tăcut Dumnezeu
printre coastele strivite
de singurătate
picură liniștea
nu mai e nimeni
mă agăț de culoarea cerului
aerul s-a rarefiat
timpul sinucigaș de cuvinte
îneacă umbrele
din trupul dezbrăcat
pornește un nou început
urmele adâncite pe margini
vorbesc de o trecere
tălpile miros a iarbă
între cele două respirații
se joacă un copil
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Când mă doare cerul
nu aleg să blestem
când iubirea nu e de ajuns
nu aleg ura
strig toate acestea
le urlu
le plâng
mă dau tuturor
cu disperarea celui care a înțeles
că nimeni nu are nevoie de nimeni
cu felul acela de tristețe
pe care numai cei care înțeleg fericirea o au
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absolut orice încercare de a vindeca mintea este în fapt sortită eșecului. Pentru că cea care vrea să vindece mintea este de fapt tot mintea. Chimioterapia nu are aici nici un cuvânt de spus. Singura soluție este să recunoști conștiința. Ea este deja vindecătorul suprem. Ea îți va vindeca mintea și nimeni sau nimic altceva. Altfel încercarea de a vindeca mintea este ca și cum ai vrea să vindeci o fantomă pe care în fapt nu o prinzi niciodată! A vindeca cu adevărat mintea înseamnă să vezi nemijlocit de gând că tu nu ești mintea! Mintea e doar un bagaj psihologic și un mit social!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a hoții și vardiștii
În jocul din copilărie,
Eram ca hoț bun, nu vardist,
Dar m-am gândit, fir-ar să fie,
Că, fără pensie, e trist.
epigramă de Arcadie Chirșbaum din ziarul "Viața Buzăului" (30 iunie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haideți la joacă, copii!
Orașe, sate, dealuri și câmpii,
Toate sunt foarte pline de copii.
Trotuare și drumuri sunt desenate,
O zi specială pentru fiecare în parte.
Forfotă și zgomot mare peste tot,
Orice copil mic/mare merită un tort.
Zâmbete, râsete și multă veselie,
Fiecare copil își dorește câte o felie.
Dulciuri multe pentru fiecare,
Și multe jucării care mai de care.
Crete, desene, zmee, biciclete,
Role, mingi și multe trotinete.
Azi e o zi specială pentru orice copil,
Indiferent de vârsta pe care o are.
Toți oamenii avem suflet de copil,
Haideți la joacă, sunt jucării pentru fiecare!
poezie de Ovidiu Kerekes (1 iunie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu trage la răspundere pe nimeni pentru că Răspunderea însăși e Nimeni, Morala e Nimeni, Etica e Nimeni, Logica e Nimeni, chiar și Nimeni însuși... e Nimeni!
citat din romanul Îngere, vii? de Gheorghe Truță (2010)
Adăugat de Gheorghe Truță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valoarea oricărui apartament (și nu numai) se reduce la zero, atunci când nimeni nu e interesat să-l cumpere.
citat din Beatrice Vaisman (2 aprilie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spionajul și contraspionajul este un fel de "joc" de-a hoții și vardiștii, în care primii trebuie să acționeze pe teren primejdios fără a fi reperați și prinși, iar cei din urmă trebuie să se ascundă, să supravegheze, să spioneze, să asculte, să consulte fișierele.
Gerard Desmaretz în Totul despre spionaj (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simplu spus e iubire
pentru cea mai frumoasă femeie am zis nu voi mânca azi acasă
nu-mi voi face ochii nici părul nu va mai fi fratele meu
nimeni nu mă va putea convinge nu-mi pasă
că toate lucrurile se-ntâmplă la fel mai puțin eu
nu mă voi deda la dulce până când dragostea nu va intra în Ierusalim
da pe fiul unei măgărițe care știe vorbi omenește
din spatele meu diavolul pus la patru ace și slim
mi-a zis nu-i păcat cât dorința pentru bine și rău înmulțește
apoi a început să cânte îl auzeam jos în stradă
povești despre dumnezeii vechi și cei noi
inima mea nu înceta în orice casă pom ori copil să te vadă
mintea mea nu înceta să compună poemul lumii de doi
ca un dans nemaivăzut și pe care nu oricine poate să-l prețuiască
ah ce păr ai iubito și ce zâmbet dimineața mereu la cafea
moartea bâjbâia printre perne până viața iar să o dumirească
pentru toate există cuvinte dar nu și pentru dragostea mea
ce mă face să plec ca de la o casă pustie
fără să-mi iau rămas bun merinde schimburi sau traista cu pâine
dintre toți cei care au plătit pentru faimă cine-i mai știe
singur mă ridic pe cadavrele zilei de mâine
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât păcatul m-a purtat...
Cât păcatul m-a purtat
cincisprezece toamne,
toți mereu m-au lăudat
nimeni nu s-a supărat,
nimeni Doamne!
Cât la cel rău i-am slujit
cincisprezece toamne,
toată lumea m-a iubit
nimeni nu m-a prigonit
nimeni Doamne!
Cât de lume mi-a plăcut
cincisprezece toamne,
orice rele-aș fi făcut
nimeni nu m-ar fi-abătut,
nimeni Doamne!
Cât trecură ca un fum
cincisprezece toamne,
nimeni nu mi-a stat în drum
să mă strige ca acum
nimeni Doamne!
Dar de când mă port să-Ți plac
(trei ori patru toamne)
bine caut mereu să fac
și tot nu mă are-n plac
nimeni Doamne!...
O, mereu de-aș fi-un pribeag
toate-a vieții toamne,
ura tuturor o trag,
mi-e de-ajuns că mă ai drag
azi Tu Doamne!...
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde locuiesc sfinții
Unde locuiesc
iluminatele creaturi nocturne, care s-au prădat și de
ultimul pătrar de lună din colțul lor de cer, să poată face toiage de lumină
pentru cei care șchiopătau în întuneric
unde locuiesc
frumoasele viețuitoare acvatice, care au coborât din Arca lui Noe
pentru a face loc și celor fără adăpost
unde locuiesc
acești oameni-fluviu care, cu limbă de moarte, au lăsat apă vie
pentru cei însetați de Cuvânt
unde
locuiesc aceste ființe înaripate și cum de și-au făcut
cuiburile acestea mari
în inimile acestea mici
ale noastre?
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!