Furtună

Câtă luptă a luminii,
Câtă zbatere-n urgie
Se rup stelele din funii,
Tu, nu vezi azi plânsul lunii?

E pe cer stăpână frica,
Îngerii au amuţit
Din lumini îşi strâng aripa,
Tu, nu vezi c-au pribegit?

Mergi şi cheamă-n rugă Sfinţii
Şi pe Noe cu-a lui arcă
Să salveze Domnul pruncii
De înec şi neagra apă....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când realizezi pentru prima oară ce banal de simplu e ceea ce căutai, te cuprinde un hohot de râs. Câtă agitaţie, câtă spiritualitate, câtă cunoaştere, cât efort, câtă teorie, câtă practică! Şi totul se dovedeşte în final a fi de o simplitate inimaginabilă.

citat din Marius Cretu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă frumuseţe! Câtă fericire!

Câtă frumuseţe îmi arăţi
Când cu ochii-n suflet îmi pătrunzi!
Dacă nu te văd, mă simt bucăţi;
Câtă frumuseţe îmi ascunzi!

Câtă frumuseţe îmi oferi
Când cu zâmbetu-ţi mă luminezi!
Dacă nu-mi zâmbeşti, nu am puteri;
Câtă frumuseţe îmi păstrezi!

Câtă fericire-mi dai în dar
Când îţi văd picioare, gât sau sâni!
Dacă nu le văd, sunt în zadar;
Câtă fericire îmi amâni!

poezie de Marius Robu (13 decembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Câtă speranţă'' (Regia Radu Afrim)

Dacă vezi "Câtă speranţă",
Oricât ai fi de cultivat,
Observi în ultimă instanţă
Că ieşi din sală... dezolat.

epigramă de Vasile Iuşan din Academice (2011)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce zi...

.. Şi câtă legănare este-n ramuri,
Şi câtă graţie în frunze!
Perdele verzi mi-au croşetat la geamuri
Şi dor mi-e de sărut pe buze!

Ce zi! Şi câtă linişte mă scaldă,
Pe flori mai dorm boabe de rouă,
Doi fluturi au ieşit la promenadă,
E vis şi azi nu o să plouă!

Din când în când, se aude arcuşul
Viorii vântului ce cântă,
Şi păsările-au părăsit culcuşul...
În strană, îngerii cuvântă!.. "

Ce zi şi câtă legănare este,
Miraj şi încântare, e poveste!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nimeni nu va şti câtă singurătate, câtă amărăciune, câtă renunţare se află îndărătul oricărei aparenţe de fericire.

Paulo Coelho în Veronika se hotărăşte să moară (1998)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e nevoie să intri în fluviu ca să vezi câtă apă e.

proverbe italiene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne

Latră câinii: câtă bucurie!
Bate vântul: câtă poezie!
Trece noaptea: câtă insomnie!
Strugurii s-au plictisit în vie!!!

Nerăbdător,
De grijă mor,
Când, fără zor,
Pot sta uşor
Nemuritor.

poezie de Marius Robu din Aproape alb
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au gust de tine...

Ochii mei poartă izbânda luminii
pun carmin în sângele macilor
şi râd atât de albastru
când fluturii se rotesc în simfonii,
ochii mei stau primii la pândă
să prindă galbenul ce sărută albul lunii
şi atunci ochii mei scriu poezii,
ochii mei sunt căprui şi verzi în lumină
aşa ca o dulce nehotărâre,
când vrei să pleci şi nu poţi,
sau ca atunci când stelele
nu ştiu să spună noapte bună
ochii mei poartă în sclipiri chipul tău,
aşa sunt ochii mei
scrişi să vadă cu tine....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă nu învăţasem cât de contradictorie este firea omenească; nu ştiam câtă poză există în sinceritate; câtă josnicie se ascunde în spatele nobleţei sau câtă bunătate în spatele viciului.

citat clasic din W. Somerset Maugham
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

CLOPOT

Se-aude-n depărtare
Un clopot plin de viaţă
Chemarea şi-o înalţă
Ecou după ecou,

El, cheamă în utrenii
La slujba cu lumină,
Sunt îngerii solii
Când soarele se-nchină,

Şi dacă peste zi
Te-ai depărtat de tine
La vremea înserării-n vecernie auzi
Un clopot ce şopteşte:,, Întoarce-te la mine!"
Şi gândul bun revine, pe El l-ai regăsit,

La vreme de răstrişte
Un clopot priveghează,
Şi-un clopot povesteşte
Când soarele-i apus,

În piept fără ecou, un clopot ne petrece
Ca toţi să se închine, cu rugă pentru-n suflet
Să-ntindă Domnul mâna

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sferic timpu-n nopţi şi zile...

(glossă)

Secunda-şi cerne trecerea sub gene,
La miezul-nopţii îngerii coboară
Să bea nectar albastru de genţiene
Şi să asculte scâncet de vioară.

Se-adună stelele în jurul lunii pline,
Luceafărul ocupă loc de-onoare
Şi în tăcerea clipei clandestine
Se roagă sfinţii pentru fiecare.

Netulburaţi de ţipete stridente
Lăstarii se înalţă în poiene,
Se odihnesc eroii-n pergamente,
Secunda-şi cerne trecerea sub gene.

În liniştea nocturnă poezia
Din ochiul muzei înspre mine zboară.
Când îmi cuprinde gândul extazia,
La miezul nopţii îngerii coboară.

Şi mă răsfăţ printre cuvinte sfinte,
Valsez cu epitete prin catrene,
Metafore coboară-n pas cuminte
Să bea nectar albastru de genţiene.

E clipa desfătărilor celeste,
Când Dumnezeu în rugă se strecoară
Să-şi impregneze ruga-n palimpseste
Şi să asculte scâncet de vioară.

Îşi oblojeşte universul tihna
De zbuciumul mustrărilor divine
Şi ca să i se ierte lumii vina
Se-adună stelele în jurul lunii pline.

Uşor lumina-şi face loc timidă
Şi zorii-ncep spre răsărit să zboare
Şi printre zvonuri în a lui hlamidă
Luceafărul ocupă loc de-onoare.

Mai gust din taina nopţii-o picătură,
Să mai rămână liniştea în mine
Şi în poemul ce îl am pe gură
Şi în tăcerea clipei clandestine.

Clepsidra se goleşte de-ntuneric,
Prin umbre se strecoară înc-un soare
Şi-n mersu-acesta ne-ntrerupt şi sferic
Se roagă sfinţii pentru fiecare...

Se roagă sfinţii pentru fiecare
Şi în tăcerea clipei clandestine
Luceafărul ocupă loc de-onoare,
Se-adună stelele în jurul lunii pline.

Şi să asculte scâncet de vioară,
Să bea nectar albastru de genţiene,
La miezul-nopţii îngerii coboară,
Secunda-şi cerne trecerea sub gene...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul şi pictorul

Pictează-mi aripa,
meştere,
înmulţeşte-o apoi
cu aripa ta

şi vezi,
vezi,
câte ceruri îţi dau...

Eu, îngere,
nu prea mă pricep la
socoteli,
dar criticul,
criticul de artă-mi şopteşte
că-s nouă rânduri de cer.

poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura şi Arta" (15 mai 2008)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neînţeleptul

Râdea cu lacrimi bietul ins,
De fapt plângea râzând de dânsul,
Căci sigur, te inundă plânsul
Când vezi cum te tot faci de râs
Şi-n neguri ţi se afundă plânsul
Când singur vezi că eşti de plâns.

epigramă de Ioan Hapca
Adăugat de Sandra Glorían
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca o rugă

grija pentru mâine:
farfuria de supă,
bucata de pâine
şi ce va mai fi după;

pacea din ogradă
sporul meu la trudă
fragedă o mladă,
mâna când asudă;

dulce sau amară
o vezi sau n-o vezi
face să tresară
mugurii-n livezi

o ispită somnul
o himeră plânsu-mi
pacea mea cu Domnul
şi cu mine însumi

viaţa noastră azi
fragedă păstrugă
când o fi să cazi
să înălţi o rugă

dă-mi Doamne răbdare
drept, să nu mă clatin
la apusu-ăl mare
să cad ca un paltin!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a ţipa împotriva scriitorului cu scrisul obscur, vezi câtă lumină ai tu în mintea ta.

citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietre basorelief sălbatic

fiecare secol are morţile lui fiecare
clipă vie are o oră de eternitate o
alba-neagra infinitezimală o
asimptotă verticală vezi
muntele cu creastă pietruită vezi
umbrele care te-au înghiţit vezi
negura peste brazi&oameni vezi
că asta e poezie şi stelele îţi străluce

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultim hotar

Sunt la ultimul hotar
Când risipele ce mi-au fost
Revoltă şi pradă
Plutesc cununi,
Spre abis de cascadă.

Câtă umilinţă, câtă trufie
Câtă rabdare mi s-au permis?...

Atâta haos de parcă Dumnezeu
S-a sinucis!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sus, din aştrii

Pe mine să mă chemi
Când durerea, grijile şi frica
Nu mai sunt.

Stau ascuns în ceaţa Lunii ce imi place
Şi meşteresc iluzii,
Dar nu mă deranjaţi!

Decât atunci când somnul tace,
Pe buze trec doar degete încinse
Eu să primesc atingeri generoase,
Că altfel, sus şi agăţat în raze
Eu mă descurc,
Nu fac decât să dau luminii drum spre plaje,
Să te privesc arzând de dor, în voie,
Te răcoresc cu norii prinşi de coapse
Arunc şi tunete,
De dragul mării-n valuri, la nevoie.

Tu doar să-mi spui,
Prin gesturi de înec sărat în ape,
Să mă cobor pe linii de magneţi din aştrii,
Să te salvez,
De gustul greu ce-l iei din mare,
Şi de privirea rece ce o vezi în monştrii.

Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Zborul în doi
nu se poate aşeza în linişti mirate
sorţii ce poartă cuie bătute
n-au zâmbete împlinite
şi de-ai fi putut să vezi
acel cine de tine din mine
ţi-ai fi văzut sufletul
şi în răsărituri
am fi ştiut trandafirii
nu spinii dintre noi
iar azi nu am fi ţinut de mână
însingurări....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vezi că iar...

De vezi că iar se face seară
Pe malul mării ce-l călcăm,
În aerul domol de vară,
La pas amoru-l confesăm.

Şi strâns ţinându-ne în braţe
În foşnetul ambiental
A cerului sfere ne-nhaţe
Întru spectacolul astral.

Şi-om admira frumoasa lună
Cum se ridică liniştit,
Pe-al nopţii cer ca o stăpână
A stelelor ce-au răsărit,

Deasupra mării tremurânde
Scăldând un gingaş licăriş
Ce va dansa în joc de unde
Pe-al valurilor unduiş.

Şi în lumini ce vor străbate
Al nopţii văl pulsând pe cer
În slava nopţii fermecate
Dulceaţa gurii am să-ţi cer.

Iară pe gură-mi, tu, stăpână,
După ce gura îmi vei da,
Sub raze galbene de lună,
Vei deveni uşor, aşa...!

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (24 septembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!