Îngerul şi pictorul

Pictează-mi aripa,
meştere,
înmulţeşte-o apoi
cu aripa ta

şi vezi,
vezi,
câte ceruri îţi dau...

Eu, îngere,
nu prea mă pricep la
socoteli,
dar criticul,
criticul de artă-mi şopteşte
că-s nouă rânduri de cer.

poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura şi Arta" (15 mai 2008)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticul

Criticul, văzând o blondă,
Ce părea, într-adevăr,
Ca o nordică Giocondă,
Îi ceru un fir de păr.
"Pentru ce?" a replicat
Ea, făcând puţin şi teatru.
Criticul, netulburat,
Zise:"Să-l despic în patru!"

poligramă de Carlo Emilio Galdo din Râsul lumii la români (2010), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticul

Cioara zgârmă-n balegi moi
Să găsească ceva boabe,
Criticul în texte noi
Să găsească... puncte slabe.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticul literar încondeiază "aripi" şi înaripează condeie.

aforism de N. Petrescu-Redi din revista "Cronica" (martie 2004)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aripa clipei, Cronos ne scrie răvaşe.

aforism de N. Petrescu-Redi din Reverber (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încerc să-mi dezleg aripa - cei care mi-au legat-o mă acuză că trag sfori.

aforism de N. Petrescu-Redi din suplimentul "Actualitatea culturală" (11 decembrie 2008)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticul literar

Citeşte mult şi-apreciază:
"Sub orice critică"... semnează

distih de George Corbu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea ta îl apasă pe invidios cu nouă rânduri de cer.

aforism de N. Petrescu-Redi din Reverber (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * * (Aripa mea fâlfâie)

Aripa mea fâlfâie
Şi tu laşi aripa mea să fâlfâie
Să fâlfâie şi să o laşi să fâlfâie da,
Nu
Cer
Tu poţi să opreşti aripa mea
să mai fâlfâie
Şi poate că da,
Şi poate că nu
Ţin să fâlfâie

Aripa ta fâlfâie
Şi tu iei aripa mea
Să fâlfâie cu aripa ta nu
Da,
Cer
Tu poţi să ţii aripa mea
Şi poate că nu
Şi poate că da,
Fâlfâie o singură aripă

poezie de Mihaela Cătană (septembrie 2004)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticul trebuie să educe publicul; scriitorul trebuie să educe criticul.

citat celebru din Oscar Wilde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diagnostic, II : Tumori / Tu mori...

Vezi, Doamne, nu-Ţi port nicio ură
Şi nu mă las învins acum de boală;
Privesc spre ceruri şi mă-ndură
Norii negri, copleşiţi de îndoială?!

Vezi, Doamne, toate nu mai au niciun preţ,
Visele ard albul orb din medicamente;
Privesc spre ceruri, cu teamă-mi învăţ
Incertitudini noi, stări groaznice, ardente?!

Vezi, Doamne, mi s-a-ncuibărit în sufletul rece
Trăiri de care astăzi îmi sunt de dor;
Privesc spre ceruri, şi ploaia mă-nţelege,
Numai Tu uiţi de mine; de ce mă laşi să mor?!

Vezi, Doamne, sunt spre sfinţenia Ta
Şi rug şi flacără şi cruce şi abis;
Învăţ din toate câte poate lacrima sfărâma,
Învăţ din toate în câte nu-s cuprins?!

Vezi, Doamne, toate se pierd în timp
Captive devin amintirile, topiri în gol;
Martire gânduri fără de aure şi nimb...
Of, de Viaţă, de Viaţă, mi-e tot mai dor!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticul şi stelele literaturii

Prin cenacluri, cafenele,
Multe vezi şi multe crezi:
Toţi poeţii se cred stele,
Doar el vede... stele verzi.

epigramă de Ion Diviza din Constelaţia Post-scriptum (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

Curg
prin vadul norilor
în ţara seninului
veşnic;

păsări negre
se sufocă-n
uitare
sub aripa îngerului...

Dorul doarme
pe flori invizibile,

lacrimi imponderabile
îmi leagă zborul
de-o stea căzătoare.

poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura şi Arta" (16 noiembrie 2006)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta criticii

Criticul, cu fraza-i gravă,
Când i-a disecat volumul,
L-a urcat întâi în slavă
Şi i-a dat, de-acolo, drumul!

epigramă de Nicolae Petrescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtună

Câtă luptă a luminii,
Câtă zbatere-n urgie
Se rup stelele din funii,
Tu, nu vezi azi plânsul lunii?

E pe cer stăpână frica,
Îngerii au amuţit
Din lumini îşi strâng aripa,
Tu, nu vezi c-au pribegit?

Mergi şi cheamă-n rugă Sfinţii
Şi pe Noe cu-a lui arcă
Să salveze Domnul pruncii
De înec şi neagra apă....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngere (lui Emil Brumaru)

îngere îngere unde pleci nu rămâi un
de ţi-ai pus
ochii-n pământ (?!) aripele-ncetinite în cui
îngere... cu
nervozitatea asta sofisticată îngere

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

critic literar

Criticul literar

Om ce-ncearcă să găsească
Argumente capitale,
Gustul să ni-l şlefuiască
După gusturile sale.

definiţie epigramatică de Nicolae Petrescu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aterizarea

A venit un înger greoi ca un balaur,
Mă izbea în sânge, în inimă şi în cuvinte
Dădea din aripi atât de tare
că mă umpluse de vânătăi şi de morminte
M-a izbit cu aripa,
m-a izbit cu aripa, mamă
Totul devenise lapte,
sânul tău mamă, când
pana lui, din aripa lui,
a scos ochiul meu, din orbita mea
Ah, cât de zbătător era
şi cât fără de ochi sunt!

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Operele imperfecte (1979)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aterizarea

A venit un înger greoi ca un balaur,
Mă izbea în sânge, în inimă şi în cuvinte
Dădea din aripi atât de tare
că mă umpluse de vânătăi şi de morminte
M-a izbit cu aripa,
m-a izbit cu aripa, mamă
Totul devenise lapte,
sânul tău mamă, când
pana lui, din aripa lui,
a scos ochiul meu, din orbita mea
Ah, cât de zbătător era
şi cât fără de ochi sunt!

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Operele imperfecte (1979)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impar

îngerul meu juca la ruletă
tot ce agoniseam cu greu
în ziua de coasă
eu adunam fluturi verzi
el cosea iarba albastră
inechitate, i-am spus
dacă vrei, eu sunt tu
tu poţi mai mult decât mine
adună frumuseţea ce piere
vezi cum pui laolaltă
pe rânduri matematic alese
aripa ta, sufletul meu
mie să-mi laşi o brazdă de cer
un pic mai searbăd
decât o plăpândă speranţă
de număr impar

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chit (a se citi la umbra personajului biblic Iona)

Pământul e o mamă eroină,
În fiecare an însărcinată
Nouă luni,
Renaşte primăvara.
Mamă, câte fete ai?
Cât voi mai aştepta să naşti
Şi primăvara mea?
Nu vezi că nu am de ales?
De ce nu m-ai fi logodit de mic,
Să nu mai am de ce s-aştept o fată
Mare?
Mamă,
Scuteşte-mă de această povară
Şi mă însoară
C-o primăvară
Care-i fecioară,
Căci mi-a trecut şi vremea-n care
Feciorul singur să se-nsoare
Poate.
Însoară-mă, mamă, cu toate!
Nu vezi că sunt aproape chel?
Nu vezi că toate-mi sunt la fel
Cum or fi fost în clipa-n care
M-ai zămislit
Chit
Că-s mai mare?

poezie de Marius Robu din Aproape alb (19 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!