De ce este Fericirea atât de Mare, într-o Ţară atât de tristă la înfăţişare

La ce se gândeşte fiecare

e greu de spus.

Fiecare

este pe o altă lungime de undă.

Numai Marele Partid Conducator

Si Aliatii sai,

de neinvins,

emit aceleasi ganduri pentr toti,

sa ii urmeze neabatut

sa gandeasca absolut identic toti -

sa raspunda inflacarat la foecare apel,

sa ii faca pe toti la fel,

devotati eliberarii conducarilor lor din puscarii

( au ajuns chiar pe culmile intregii lui porcarii ),

a tuturor condamnatilor din tara, tot de acolo,

( membri de partid de ce sa nu fie si ei?)

rasturnarii justitie nedrepte,

( au ajuns sa o puna cu... in sus ),

edificarii unei noi ordini mondiale

( traim deja in Rai – Nirvana – Insula Fericitilor – Sambala – Tinutul Marelui Manitu...)

si tobele bat noi imagini, noi poze, noi – cei mai – de acelasi sange – cu cei de acelasi sange -

doar,

stiti,

doat,

o mica idee -

ia puneti-i pe d-lor numai 30 de ani, numai atat

si chiar dinante,

sa bata instructiuni pe calculator,

sa scrie poezii,

sa cante,

sa si recite,

sa-si tehnoredacteze, si corecteze si bibliotecile scrise,

sa dialogheze cu profesorii lor, sa faca si maieutica,

sa citeasca si – macar – 3000 de volume din altii – ba chiar sa si memoreze ceva, de ici, unde,

sa mearga si ei pe la teatru, la opereta, la concerte, in biblioteci, la cenacluri, la beneficiarii vastelor lor opere, sa le rezolve in timp real, ba chiar cu termen 1 zi doua inainte, tot ce cer aia, si vin peste tine, si nu te lasa o clipa, nici cand iesi la cacartul de pensie cu mintea zdrobita, sa tot vina sa iti astupe urechile, ochii, gusturile, suportatul – tot infinitul revarsat din politica lor

ia puneti-i si pe ei sa traiasca o viata din asta,

rugati-i, daca nu vor,

implorati-i,

nu e fericire mai mare,

nu e prea fericire mai mare,

decat sa ii vedeti cat prospera,

cat sunt de infloritori,

cat sunt de atasati sa conduca intregul popor, natiuni, chiar, si popoare,

legume, chiar,

de ajung,

cu mintile facute chisalita,

si vai de ciolanele lor,

sa le vedeti ochii de peste de spada,

cum va privesc ca pe niste eroi,

voi,

condusii de ei,

cei mai iubitori dintre pamanteni,

care fauresc zi de zi -

noapte de noapte -

intreaga voastra eternitate -

si va indeamna

votati -ne!

Noi vom avea tot ce am adunat deja! Si vom fi si mai prosperi!

În ceea ce priveste ceea ce suntem, va si platim, numai sa aplaudati si sa ovationati, si sa ne inconjuti cu onor, si cu toate sentimentele voastre de dragoste, la spectacolele noastre!

Oricum, dacă nu – ştim noi ce să vă mai băgăm!

poezie de Liviu-Florian Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin orice pot cadea in lumea asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci cand iubirii tale i s-ar raspunde cu dispret sau cu indiferenta, cand toti oamenii te-ar abandona si cand singuratatea ta ar fi suprema parasire, toate razele iubirii tale ce n-au putut patrunde in altii ca sa-i lumineze sau sa le faca intunericul mai misterios se vor rasfrange si se vor reintoarce in tine, pentru ca in clipa ultimei parasiri stralucirile lor sa te faca numai lumina si vapaile lor numai caldura. Si atunci intunericul nu va mai fi o atractie irezistibila si nu te vei mai ameti la viziunea prapastiilor si adancimilor. Dar ca sa ajungi la accesul luminii totale, la extazul absolutei splendori, pe culmile si limitele beatitudinii, dematerializat de raze si purificat de seninatati, trebuie sa fi scapat definitiv de dialectica luminii si a intunericului, sa fi ajuns la autonomia absoluta a intaiului termen. Dar cine poate avea o iubire atat de mare?

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubi

Iubi, iubi... ne-a topit pe toti orasul
A fugit chiar si arcasul
Nimeni nu mai vrea nimic
Iubi... Iubiiiiii
Hai la mare sa fugim! Sa-i fentam pe toti poetii
Sa ne facem ca vaslim
Iubi... iubiii
I-a tampit pe toti caldura, sta primarul - casca gura
Fara balta nu-i la fel
Iubi... Iubi... ia cu tine numai slipul.
Hai sa numaram nisipul
Restul totul e topit
Iubi.. iubi..
Judy, neagro! Ca de-aia nu te ia nimeni
Iubi, iubi.. ai ai ai ai ai ai instinct de gospodina
Simt ca vine luna plina.. daca nu plec ma transform
Iubi, iubi, nu cred ca ai vrea sa stii ce se-ntampla cand e noapte
Cand trotuarele e vii
Iubi se mira toti arhitectii ca se prabusesc peretii
Adu' berea ca lesin
Iubi.. taica-tu te vrea mireasa, zice ca sa-ti faca casa
Fug la mare ma salvez!
Iubi.. urato, judy neagro.. ca de-aia nu te ia nimeni
Iubï, ma transform!

cântec interpretat de Florin Chilian, muzica de Florin Chilian, versuri de Florin Chilian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptate

Sa ne fie frica de hoti?
Ne apara politia!
Tu chiar crezi?
Normal ar trebui dar tu chiar crezi?
Sa ne fie frica sa trecem strada?
Trecem pe trecere si e bine!
Politia e prima ce te te prinde sub roti
Lasand la o parte betivii si inconstientii.
In Romania politia e ca si politica
Difera printr-o litera, atat
Mai crezi?
Pai cum ramane cu regulile de circulatie?
Daca trec ei trebuie sa opreasca
Bine, toti stim asta
Cu exceptia lui x care a luat carnetul prin metode...
Lasand la o parte ce stiu unii si ce nu stiu
Nimeni nu va opri,
Daca opresti esti injurat de taximetristul din spate
Deci cand esti bun nu ai dreptate.
Tu treci strada fara frica de nebunul din dreapta
Atat ii trebuie sa dea peste tine
Bufff... uite ca te-a lovit, esti mort...
Ai luat un avion spre cer primul comfort.
Si totusi macar stim ca se va face dreptate
Varul soferului x politistul z o sa-ti razbune moartea
Te asigur eu ca-si va pedepsi ruda inconstienta,
A jurat sa faca dreptate, tu nu te teme
Doar a jurat... nu stie ca-l va pedepsi cel de sus?
Oricum totul e bine,
Tu esti mort si stii ca o sa se faca dreptate...
Sa nu fim chiar rai
Caci legea din cate stim e buna;
E pusa in aplicare de la intrarea in vigoare
Si e respectata 7 zile, Doamne ajuta
Apoi moare cine moare
Politia ba rade mancand gogosi, ba pur si simplu se uita
Traiasca tara noastra!
Patria romana
Aici nu greseti, sperante iti pui
Si mori cu justitia-n mana!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea copiilor

Din cauza problemelor adultilor

Ziua Copiilor se amana iar

la un termen la care

copiii, crescand mari, puternici, si tari

Ziua Copiilor este, asa,

un tablou

pictat

de exemplu

de una din ei,

in care

intre doua taramuri

insorite

si verzi

intre care se-ntinde un curcubeu

nu vezi

nici cu felinarul submarinelor lentilelor tale umane

un om

mai de vreun dumnezeu -

nici chiar unul nu vezi!

doar

o corabie

pe care

niste umbre de pescari

de departe

arunca

in

apa dintre cele doua taramuri

atat de albastra, intensa, deasupra,

murdara, parca, de atata cerneala

spre neagra,

o plasa

in cristalul afundelor ape

in care

se prind

micii pesti

dar

nu ca sa-i ridice

sa moara

in dintii

celor

absenti

de pe tarmuri

hamesiti de mancare -

ci doar sa ii apere

de marile

rapitoarele -

dihanii

marine

din stratul de sus, cel inchis...

din josul, atat de deschis...

In plasa

ideilor

numai

au fost prinsi

pestii

care

nu s-au mancat

ei,

pe ei -

niciodata -

harjonitu-s-au in betia bucuriei de apa -

sus,

lacustra,

Insula Fericitilor

si-a ei umbra pe ape,

hraneste

nevazutii ei oameni

cu soaptele

pestilor

mici, mici, mici

din adancul cel fara de frici

Sigur!

Ar merita

toata Marea!

Ar merita

chiar si cerul!

Ar merita

si taramurile

verzi!

Unite!

Intr-o singura copilarie-nteleapta!

Dar,

cine-o sa poata?

Sa ii salveze?

O mare a

Universului

Timpului Lumii,

Intreaga?

Numai tu,

Tata!

Numai tu,

mama!

Asculta in gradinile ei,

cand se joaca,

Copilaria

care striga,

si rade,

si creste,

si care va cheama!

Fara sa stie -

fara chiar sa se teama -

fara nicio umbra de durere, intristare, sau spaima!

poezie de Liviu-Florian Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar daca

Chiar daca n-o mai vezi zambind
Chiar daca n-o mai simti venind
Chiar daca nu-ntelegi cum s-a-
ntamplat
Chiar dacă nu-i mai poti vorbi
Chiar daca n-o poti intalni

Chiar daca toata lumea e-ntre voi
Chiar daca el nu-i vinovat
Chiar daca stii si n-ai uitat
Chiar daca lumea s-a-mpartit stupid
la doi

Chiar daca viata v-a speriat
Chiar daca stii, el n-a uitat
Si telefonul suna
Suna mereu...

Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult

Chiar daca nu te vede
Chiar daca nu mai crede
Chiar daca nu mai stie unde esti
Chiar daca o mai vezi trecand
Chiar daca
La brat cu sotul ei mergand...
chiar daca din cand in cand priveste inapoi

Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult

cântec interpretat de Florin Chilian, muzica de Florin Chilian, versuri de Florin Chilian
Adăugat de Toma Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Daca" traducere libera a poemului " If" by Rudyard Kipling

De poti sa nu-ti pierzi capul

Cand toti in jur si-l pierd

Si pentru asta pe tine vina dau.

De poti sa crezi in tine

Cand se-ndoiesc chiar toti

Si a lor indoiala sa le-o asculti,... de poti.

De poti in asteptare

Sa nu fii obosit

Sa nu raspunzi minciunii

Atunci cand esti mintit.

De poti cand esti urat

Sa nu raspunzi cu ura.

Sa nu te crezi prea "sfant",

– Prea multa-nvatatura -.

De poti visa, dar visul sa nu te stapaneasca

De poti gandi, dar gandul sa nu te copleseasca.

De poti trai triumful si pierderea la fel.

Sau... sa-ti auzi cuvantul rostit in adevar

Rastalmacit de altii doar spre folosul lor.

Tot ce-ai facut in viata, de poti vedea pierdut

Si-apoi de dimineata s-o iei de la-nceput.

De poti pune gramada castigurile tale

Si-apoi mizand pe-o carte, chiar tot sa pierzi, asa...

Sa-ncepi iar de la capat urmand aceeasi cale

Fara sa sufli-o vorba de neizbanda ta.

De-ti poti forta chiar muschii si nervii,... inima

Sa te slujeasca-n taina mult dupa ce-s slabite

Doar prin vointa-ti tare ce striga "Inainte"!

De poti vorbind prin lume virtutea a-ti trai,

Si chiar umbland cu Regii sa nu-ti pierzi bunul simt

Nici prieteni, nici dusmanii de nu te pot rani,

Pe toti sa-i vezi deasupra dar pe niciunii "sfinti".

De poti umplea minutul ce zboara azi rebel

Cu saizeci de secunde traite-n vesnicii,

Al tau este Pamantul cu tot ce e pe el

Si mai presus de toate, OM, fiule, vei fi.

poezie de Rudyard Kipling / Marius Alexandru (22 ianuarie 2013), traducere de Marius Alexandru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ti-aduci aminte?

Ti-aduci aminte de plimbarea-n doi?
In serile de vara, sclipind de luna plina
Pe cand eram si-am vrut sa fim noi doi
Si-n dragoste sa prindem radacina.

Si cand desculti prin ploaie alergam
Si cand voit uitam de toti si toate,
Cuvantul simplu; daca-l mai rosteam
Satui fiind de-acea banalitate.

Si din iubirea de odinioara
Gasit-am azi decat un scrum de fum,
Nu pot lasa chiar totul sa dispara
Chiar de-a fost numai inceput de drum.

Sunt amintiri ce nu le vreau uitate
Sunt clipe ce acum nu vor dispare
De ne-am vorbi; poate mi-ai da dreptate
Caci dragostea a fost si va fi mare.

Eu inca mai strabat acel tirst drum
Unde facut-am mii de juraminte
Dar nu mai pot sa schimb nimic acum
Ti-aduci aminte?

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simple figurine de lut

Sunteti simple figurine de lut!
Pe o scena in care eu nu am vrut, nu am putut... nu m-am nascut
Eu m-am nascut... m-am nascut in foc!
Pentru ca am o scanteie ce in suflet imi tine loc
De pustiu, de etern, de umbra rece
Ce a cuprins lumina mea care am aruncat-o peste voi si a reusit sa o inece.
Acum stau si doar privesc indiferent
Cine o sa castige, care este mai bun, chiar daca toti aveti acelasi argument
Ce va face fericiti, impliniti, va face sa iubiti
Chiar daca in fiecare zi inlocuititi
Zeul ce il venerati cu o alta stea
Cerul vostru este plin de El... este plin de Ea.
Privesc in fiecare zi aceeasi piesa de teatru slaba
In care am primit si eu rolul meu ca pe-o silaba
Dintr-o carte care ma face tot mai resemnat... tot mai confuz.
De aceea am ales sa stau deoparte, iar invitatia la dans sa o refuz.
Sunt un regizor slab, iar voi nu ma auziti!
Dar totusi nu-mi vorbesc doar mie, caci stiu ca tu ma asculti
Suflet pierdut ce joci atat de bine al tau rol
De inger in acest iad, de speranta vie in acest gol
Caut in scenariu si nu te gasesc, te chem langa mine
Sa imi ucizi a mea singuratate, iar daca nu putem schimba a lor tulpine
Vom putea scrie un nou scenariu cu un alt continut
Doar pentru noi... departe de aceste simple figurine de lut.

poezie de Manuel Gabriel Danca (15 iunie 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise

Cand ma gandesc ce ma asteapta acasa,
Porcii aceia de petitori
Beti chiori, slinosi pe armurile din cuier
Jucand toata ziua table
Pana li se-nmoaie si muschii si zarurile, de-a valma
Ca numai de insuratoare nu mai sunt buni
Chiar de-ar cere in casatorie o baba
Mai ceva decat Penelopa
( O fi imbatranit, intr-adevar si ea?)
Si femeia aceea, plangareata, pe de alta parte,
Care tese-n nestire, de nervi,
De zgripturoaica ce este, sa incurce ea toate firele de pe lume!
Parca vad ca ma ia de la poarta-n primire:
- Unde-ai putut sa fii pana acum?
- Am facut razboiul Troii, nu fii scorpie...
- Bine, bine, dar Agamemnon al Clitemnestrei
Cum de-a scapat mai devreme, ca a si putrezit pana acuma,
N-ati avut toti acelasi razboi?
- Am ratacit zece ani pe mare, intrucat Neptun...
- Fara Neptun, te rog, spune clar cu cine?
Si chiar pana acum?
Chiar pana acum?
Ce mare-a fost aia?

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare e chiar atat de simplu?

Oare e chiar atat de simplu?

E ciudat, sa fi un artist,
Dar sa nu mai poti crea nimic;
Sa fi un poet,
Dar sa nu-ti mai gasesti cuvintele.

E ciudat...Dar, asta simt acum,
Nu mai pot gasi o cale de a lupta,
De a fi cine am fost;
Si in acelasi timp cine am ales eu sa devin.

Sunt nimicuri, care pot deveni un colos;
Timpul si spatiul
Au ajuns sa se rezume, uneori, la prea putin
Iar alteori, sunt exagerate,
Atunci cand sunt masurate cu inima larg deschisa;

Nu pot spune ca e greu,
Dar nici usor nu e,
Cateodata, viata se joaca, se amuza
Te ingroapa, pentru a te reinvia,
Pentru a-ti reda sclipirea ulterioara;

Sti cum e sa simti maturitatea ca pe o nevoie?
Sa-ti doresti sa fi puternica,
Sa nu mai fie sensibilitatea o problema, o boala
Ceva ce trebuie ascuns?

Iar intr-o zi sa constati cu seninatate
Ca esti mai puternica, mai putin naiva,
Mai mult cum vrei sa fi...

Oare e bine asa?
Oare daca nu mai suferi la fel de mult
Inseamna ca esti fericit?

Toata lumea are ceva de spus...
Dar poate daca ar reusi sa pastreze o clipa tacerea,
Ar vorbi putin sentimentele;

Eu i-as aprecia mai mult...
Ador sinceritatea, ador sa traiesc inconjurata
De sentimente, de lucruri simple;

Dar oare e la fel de simplu sa le gasesc,
Sa le am, sa ma bucur de ele?
Oare?

poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo de unde nimeni nu se intoarce

cand toti sunt fericiti si eu sunt melancolic,
cand toti au placerea, in lume sa traiasca,
cand toti se iubesc si pe mine ma ignora,
atunci mi se vad pasii, lenti, nefericiti
as vrea sa plec din lumea asta, trista, mohorata,
sa nu mai stiu de nimeni dar sa mor fericit,
sa ma ingropati fara mila in groapa cea adanca,
sa plec din lumea in care nimeni nu m-a iubit,
caci moartea este vie, s-am sa traiesc etern,
etern in natura, in campul inverzit
am sa plutesc in aer precum o porumbita,
atunci in acea clipa am sa fiu fericit,
dar sunt un muribund, neiubit de nimeni,
nimeni nu ma poarta macar in al sau gand,
cand frunze ingalbenite, se vor asterne peste mine,
nimeni nu va veni la al meu mormant,
dar sunt nevoit sa traiesc nefericit,
nezambind nicicand fiind mohorat,
as vrea sa plec acolo de unde nimeni nu se intoarce,
caci sunt un biet baiat cu chipul prea urat

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet gol

Nu stiu cum s-a intamplat
Timpul de ne-a furat
Tot ce aveam, nici macar n-a intrebat
Caci atunci cand m-atingi
Parca nu esti aici
Si mi-e greu
Prea usor te-ai schimbat
Poate te-am sufocat
Poate n-am spus ce voiai sa auzi
Dar nu pot sa-nteleg
Acum chiar nu mai stiu cine esti.

Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

Nu vreau sa-ti mai explic
Nu vreau sa-mi spui nimic
N-am sa mai plang,
E deja mult prea mult
Visele am sa-mi strang
Si am sa mi le-arunc
Printre nori.

Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

cântec, versuri de Natalia Barbu (2009)
Adăugat de Margineanu Victoria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aiureli cu martieni

A fost odata ca-n povesti
Din rude mari imparatesti
Aparut ca din ghiveci
Un mic martian de trei cinci zeci.
Are si un nume, daca vreti sa-l stiti,
Vector il chema, Vector Pripici.
Cica era rege, ii conducea pe martieni
Din palatul sau de la Urzicieni.
Intr-o zi cu ceata acesta s-a trezit
S-a dus la martieni si le-a poruncit:
-Poporul meu verde, am visat urat
Ca un pamantean beat, m-a omorat.
Acum stiti ce as vrea? Sa-I termin pe toti,
Oricum Pamantul e plin numai de hoti.
Asa ca, sa mergem fratii mei, nu mai stati pe jos
Nimeni nu ma omoara cand eu visez frumos!
Si-au plecat cu totii, chiar si ultimul martian,
Sa le dea o lectie fiecarui pamantean.

-Statia Pamant! s-a auzit cu sila.
-Gata prieteni, sa nu aveti mila!
Ajunsi pe Pamant s-au indreptat spre pamanteni,
Se credeau speciali ca ei sunt martieni.
Pamantenii razand le-au spus chicotind:
-Voi sunteti nebuni, inca nu e Haloween!
Vector scoate arma si trage furios
Spre un om cam gras ce statea pe jos,
L-a ras umpic in cap si l-a lasat chel,
Asa a vazut lumea de ce-I instare el.
Lumea s-a panicat, ce sa faca oare?
Stiau ca martienii vroiau sa ii omoare.
Apoi au inceput sa fuga, fugeau de martieni
Stiau ca nu au sanse, doar sunt pamanteni,
Dar dintr-o data: -Stop! Vector s-a oprit
A vazut o fata si s-a-ndragostit,
De o pamanteanca, asa e, nu glumesc,
S-a apropiat de ea si I-a spus: -Te iubesc!
Apoi Vector a ingenunchiat si I-a spus asa:
-Frumoasa pamanteanca, vrei sa fii sotia mea?

Ce mai intrebare, a fost chiar ciudat
Dar si mai ciudat a fost ce-a urmat
Fata nu a stat mult si I-a raspuns imediat:
Da! Sigur ca da! Te iubesc cu adevarat!
Apoi au plecat pe Marte si s-au casatorit
Pana la adanci batraneti au trait.
Si astfel acum, cand povestea ia sfarsit
Trebuie sa va spun ca nimeni n-a fost ranit,
Nici macar grasanul care a ramas chel
Pentru ca din fericire a avut peruca la el.

poezie de Andrei Tudora (16 noiembrie 2007)
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu beu

Eu beu
Putin...Putin cate putin
Pan` cand capu meu
Pe umeri nu mai pot sa`l tzin
Si am sa beau
Atata pan` cand o sa aflu cine poate sa`mi spuie
Cat sa beau sa`mi fie numai bine.

Cand dau incet sa ma indrept
Genunchii cad pe langa piept
Eu n`am stiut ca daca esti bat
Te faci deodata acrobat
Sa shada toti cum eu am shes
Sa vada toti ce eu invat
Sa`si unga toti cum eu mi`am uns
Cu grija gatu`ndeajuns.
Ma tin de tot ce sta in bar
Dar cel mai tare de pahar
Eu inca nimeresc sa torn
Cu toate ca aproape dorm
Da daca nu dorm inseamna ca is treaz
Si afara inca e azi.
Eu pot sa ma tin si intr`un chicior
Cu mana daca`s pe ulcior.

Da eu mai beu
Beau putin, putin cate putin
Pan` cand capu meu
Pe umeri nu mai pot sa`l tin
Si am sa beu
Atata pan` cand o sa aflu cine poate sa`mi spuie
Cat sa beu sa`mi fie numai bine.

Ce interesant se uita toti la mine
Cum eu ma invat
Cu mana dreapta sa ma indrept
Spre buzunaru de la piept.
E drept ca daca beau mai des
Mai des ma trage sa fumez
Fumez si iara dupa ce fumez
Incep sa beau mai des.
Eu nu stiu unde mai incape
Atata vodka si lichior
Si nu stiu toti de ce se uita
De parca as bea de banii lor.
Da eu ma fac, nu fac ninica
Si nici nu stiu ca ei ma stiu
Si eu cand am sa fiu ca dansii
Eu tot ca dansii am sa fiu.

Da amu mai beau
Beau putin, putin cate putin
Pan` cand capu meu
Pe umeri nu mai pot sa`l tin
Si am sa beu
Atata pan` cand o sa aflu cine poate sa`mi spuie
Cat sa beu sa`mi fie numai bine.

Eu nu stiu bine pentru altii
Ce inseamna...da eu stiu
Cand beau ce vreau, manac ce vreau
Ma culc cu cine vreau, si`s viu
Si daca`mi spune cineva cum ar putea sa fie mai bine
Ma las de toate, ma duc acolo, ma intorc inapoi, ma iau si pe mine
Da eu mai stau acolo unde imi chica ca sa shad
Unde ma uit si nu vad nik, da pe mine toti ma vad
Cum beau putin d`ales si mai ales di cela de care am vrut
Si daca am uitat sa ma uit ce beu incep de la inceput...
Da eu maï beuuuu....

poezie de Pavel Stratan
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitarea

chiar si o floare,
chiar peste o zare,
chiar sub luna,
chiar printre nori,
chiar in zori,
chiar daca-s ploi,

chiar daca
nu mai suntem noi doi

floarea creste.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Viata asta e o comedie,
Altceva nu poate sa fie.
Suntem toti acelasi lut
Mort de mult ori nenascut
Izgoniti din Paradis
Cu destinu-n zodii scris.

Cum in vise nu simtim
Lumea asta ce-o traim
Nici in viata nu vom sti
Unde oare ne-om trezi
Din adincul somn in care
Viata ni-i dulcea visare.

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

.. Asa se incheie povestea: cu zambetul tau si cu durata unei absente. Inca iti mai aud degetele pe pianul copilariei mele. Te-am cautat pretutindeni, chiar si in alte spatii. Te-am gasit: oriunde as fi, adorm sub privirile tale. Carnea ta era carnea mea. Din cele doua jumatati ale noastre, au izvorat fagaduieli; impreuna alcatuiam ziua noastra de maine. De acum stiu ca visele cele mai nebunesti se scriu cu cerneala inimii. Eu am trait acolo unde amintirile se fauresc in doi, la adapost de priviri straine, in taina unei increderi unice, peste care continui sa domnesti tu.
Mi-ai dat ceea ce nici nu banuiam, un timp in care fiecare secunda de-a ta va conta in viata mea mai mult decat orice alta secunda. Eu eram dintr-un catun, tu ai inventat o lume. Oare iti vei aminti vreodata? Te-am iubit cum nici nu-mi imaginasem ca ar fi cu putinta. Ai intrat in viata mea asa cum se intra in anotimpul verii.
Nu sunt stapanit nici de furie, nici de pareri de rau. Clipele pe care mi le-ai daruit poarta un nume: vraja. Si inca il mai poarta: ele sunt faurite din eternitatea ta. Chiar daca imi lipsesti nu voi mai fii niciodata singur, pentru ca undeva, existi tu.

Marc Levy în Te voi revedea, Srisoarea de la sfarsitul romanului
Adăugat de Monica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de cei cu inima...

Ferice de cei ce nu au simtit,
colt de inima, sfasiata.
Sfasiata de dintii reci ai fiarei,
ce a venit sa-ti fure, o parte
din inima.
Ferice de cei ce nu au trait,
durerea atat mare, in trup.
In trup sa-ti apese un fierastrau
rece, impartind iubirea in doua.
O bucata din tine sa urce spre
cer, si tu sa privesti neputincios
la ea.
Sa o conduci pe ultimul drum,
cu lacrima si floare, si sa vorbesti
cu celalta ramasa, inecata in potop
de suspine.
In suspine far' de raspuns si intrebare,
doar cu lumina si puterea, lui Dumnezeu.
Ferice de cei ce nu au trecut prin
marea de gheata, sparta doar cu
sufletul ingenunchiat, si lacrimi cat roua
pe frunze.
Ferice de cei ce nu au vazut perdele negre
in ochii lor, cand soarele varsa cupe cu aur.
Ferice de cei ce nu au facut din marginea
patului, un leagan in fiecare dimineata si
seara, sa-si legene sufletul, frant.
Ferice de cei ce nu au primit un crivat
in fata, in mijloc de vara, cand bucata
din tine, era inghetata in bratele tale,
si tu plangeai pe ea.
Ferice de cei ce nu stiu cum este sa ai,
ochii vesteji, si tulburi, de parca o sabie
a trecut cu toata toamna, prin ei.
Ferice de cei ce nu au lasat mainile
in poala, grele cat pietrele de rau,
ce se frecau una de alta, din zori
si pana in seara, de atata dor.
Ferice de cei ce nu au avut palme reci
si fierbinti, cum sunt potcoavele de cal,
cu care sa se loveasca in cap, din prea
multa pierdere si intuneric, stapan in ei.
Ferice de cei ce nu stiu drumul spre
locul de veci, unde urmeaza sa-si ingroape
o parte din inima.
Ferice de talpile ce nu ating potecile,
pline cu floare, si-un pamant in care,
stau sufletele tuturor adormitilor,
sarutati si imbratisati, doar de radacinile
pomilor, tineri si batrani.
Ferice de picioarele celor care,
nu stiu cum este sa nu poti merge,
chiar daca ai un sange in vene,
chiar daca ai toate degetele,
tu cersesti, carje si mila lui Dumnezeu.
Cersesti putere sa poti indura frigul
din oase, umerii plini de zapada pribegiei,
ce te apasa.
Ferice de cei ce nu au simtit,
promoroaca si turturi de gheata,
in inima lor, zi de zi, noapte de
noapte, din prea multa singuratate.
Ferice de cei ce nu au vorbit singuri
pe strada, din prea multa durere si dor.
Ferice de cei ce nu si-au dorit sa moara
niciodata, din prea multa durere,
ori in locul celor condusi pe ultimul
drum, zambind ori cu un ochi deschis.
Ferice de cei ce traiesc si acum,
far'de o inima intreaga, doar cu
lumina iubirii, si Dumnezeu.
Ferice de cei ce iubesc!
Aceasta este forta ce ajuta inima,
sa supravietuiasca, in viata asta,
plina de durere, si mister.
Iubeste, si poti trece peste orice!
Iubirea, este Dumnezeu!
Fotografia postată de Noapte Argintie.

poezie de Adelina Cojocaru (27 septembrie 2016)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se zice în popor că în spatele unei mari averi se află un furt mare - doar că asta nu e valabil numai pentru spatele marilor averi materiale - cele mici, ba chiar şi cele spirituale nu scapă de această umilă geneză. Toată lumea fură ceva de la cineva: bani, idei, muncă, timp, viaţă chiar. Numai sufletul nu se fură, pentru că el poate fi doar cumpărat (sau, mai bine zis, vândut)de către insuşi stăpanul său, ceea ce de altfel mulţi dintre noi fac cu destulă plăcere şi, aş spune eu, la un preţ suficient de modic.

Rui Zink în Cititorul din peşteră
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă pe termen scurt

cuvintele mele au numai şi numai de pierdut,
dincolo de slăbiciunea măsurii umane
au un termen lung care le inspiră
să se lase scrise numai şi numai ca mine.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!