Aiureli cu martieni

A fost odata ca-n povesti
Din rude mari imparatesti
Aparut ca din ghiveci
Un mic martian de trei cinci zeci.
Are si un nume, daca vreti sa-l stiti,
Vector il chema, Vector Pripici.
Cica era rege, ii conducea pe martieni
Din palatul sau de la Urzicieni.
Intr-o zi cu ceata acesta s-a trezit
S-a dus la martieni si le-a poruncit:
-Poporul meu verde, am visat urat
Ca un pamantean beat, m-a omorat.
Acum stiti ce as vrea? Sa-I termin pe toti,
Oricum Pamantul e plin numai de hoti.
Asa ca, sa mergem fratii mei, nu mai stati pe jos
Nimeni nu ma omoara cand eu visez frumos!
Si-au plecat cu totii, chiar si ultimul martian,
Sa le dea o lectie fiecarui pamantean.

-Statia Pamant! s-a auzit cu sila.
-Gata prieteni, sa nu aveti mila!
Ajunsi pe Pamant s-au indreptat spre pamanteni,
Se credeau speciali ca ei sunt martieni.
Pamantenii razand le-au spus chicotind:
-Voi sunteti nebuni, inca nu e Haloween!
Vector scoate arma si trage furios
Spre un om cam gras ce statea pe jos,
L-a ras umpic in cap si l-a lasat chel,
Asa a vazut lumea de ce-I instare el.
Lumea s-a panicat, ce sa faca oare?
Stiau ca martienii vroiau sa ii omoare.
Apoi au inceput sa fuga, fugeau de martieni
Stiau ca nu au sanse, doar sunt pamanteni,
Dar dintr-o data: -Stop! Vector s-a oprit
A vazut o fata si s-a-ndragostit,
De o pamanteanca, asa e, nu glumesc,
S-a apropiat de ea si I-a spus: -Te iubesc!
Apoi Vector a ingenunchiat si I-a spus asa:
-Frumoasa pamanteanca, vrei sa fii sotia mea?

Ce mai intrebare, a fost chiar ciudat
Dar si mai ciudat a fost ce-a urmat
Fata nu a stat mult si I-a raspuns imediat:
Da! Sigur ca da! Te iubesc cu adevarat!
Apoi au plecat pe Marte si s-au casatorit
Pana la adanci batraneti au trait.
Si astfel acum, cand povestea ia sfarsit
Trebuie sa va spun ca nimeni n-a fost ranit,
Nici macar grasanul care a ramas chel
Pentru ca din fericire a avut peruca la el.

poezie de Andrei Tudora (16 noiembrie 2007)
Adãugat de Andrei Tudora
Voteazã! | Copiazã!