Aiureli cu martieni

A fost odata ca-n povesti
Din rude mari imparatesti
Aparut ca din ghiveci
Un mic martian de trei cinci zeci.
Are si un nume, daca vreti sa-l stiti,
Vector il chema, Vector Pripici.
Cica era rege, ii conducea pe martieni
Din palatul sau de la Urzicieni.
Intr-o zi cu ceata acesta s-a trezit
S-a dus la martieni si le-a poruncit:
-Poporul meu verde, am visat urat
Ca un pamantean beat, m-a omorat.
Acum stiti ce as vrea? Sa-I termin pe toti,
Oricum Pamantul e plin numai de hoti.
Asa ca, sa mergem fratii mei, nu mai stati pe jos
Nimeni nu ma omoara cand eu visez frumos!
Si-au plecat cu totii, chiar si ultimul martian,
Sa le dea o lectie fiecarui pamantean.

-Statia Pamant! s-a auzit cu sila.
-Gata prieteni, sa nu aveti mila!
Ajunsi pe Pamant s-au indreptat spre pamanteni,
Se credeau speciali ca ei sunt martieni.
Pamantenii razand le-au spus chicotind:
-Voi sunteti nebuni, inca nu e Haloween!
Vector scoate arma si trage furios
Spre un om cam gras ce statea pe jos,
L-a ras umpic in cap si l-a lasat chel,
Asa a vazut lumea de ce-I instare el.
Lumea s-a panicat, ce sa faca oare?
Stiau ca martienii vroiau sa ii omoare.
Apoi au inceput sa fuga, fugeau de martieni
Stiau ca nu au sanse, doar sunt pamanteni,
Dar dintr-o data: -Stop! Vector s-a oprit
A vazut o fata si s-a-ndragostit,
De o pamanteanca, asa e, nu glumesc,
S-a apropiat de ea si I-a spus: -Te iubesc!
Apoi Vector a ingenunchiat si I-a spus asa:
-Frumoasa pamanteanca, vrei sa fii sotia mea?

Ce mai intrebare, a fost chiar ciudat
Dar si mai ciudat a fost ce-a urmat
Fata nu a stat mult si I-a raspuns imediat:
Da! Sigur ca da! Te iubesc cu adevarat!
Apoi au plecat pe Marte si s-au casatorit
Pana la adanci batraneti au trait.
Si astfel acum, cand povestea ia sfarsit
Trebuie sa va spun ca nimeni n-a fost ranit,
Nici macar grasanul care a ramas chel
Pentru ca din fericire a avut peruca la el.

poezie de Andrei Tudora (16 noiembrie 2007)
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si daca mor zeii?

Au cam inceput sa moara zeii.
Ii vad din cand in cand in grupuri
Ilegalisti din timpuri apuse.
Tusesc. Stiti cat de ciudat este
Sa il vezi pe Thor cum isi lasa ciocanul
Si scote sticluta cu sirop?
Odin, care si asa avea un singur ochi
A inceput sa faca,.... cataracta.
Si-i vad in fata blocului
Jucand table si amintindu-si
De zilele cand stapaneau lumea.
A trecut pe langa mine, mai ieri, Eos.
Era palida, aproape alba,
Si m-am intrebat unde-i sunt
Obrajii ei roz si surasul stralucitor.
Purta proteza. E trist.
Au inceput sa imbatraneasca zeii
Si pamantul a inceput sa-i uite.
Mai sunt pe undeva, mi-a spus Diana
Cateva vestale, fete batrane
Care mai umbla inca cu arcuri
Dar nu prea mai sunt paduri
Iar vanatul a inceput sa dispara.
Persefona a murit de mult, iar Hades,
Dupa cateva secole de doliu,
Cauta acum in van trei samburi de rodie.
Au inceput sa dispara zeii
Si ce-i mai rau, noi am inceput
Sa-i uitam. Olimpul e gol,
Asgardul in paragina, miroase a fum,
Si chiar si mortii au uitat de Ragnarok.
Pamantul e nemuritor, acum,
Cand zeii au inceput sa moara,
Dar parca e o amfora fara vin,
Nu ne mai aduce nici o bucurie.

poezie de Dragoş Angelescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot un om...

Atata timp te-am ridicat,
Pana acolo unde nu-ti era locul..
Atata timp am asteptat
Sa pot sa-ti zic ce simt cu adevarat..
Dar parca totul a fost un joc..
Acum cand jocul s-a terminat
Am reusit sa te cunosc cu-adevarat...
Ti-am vazut fata fara masca,
Am vazut adevaratul "TU"
Caci tu cel ce erai in mine, erai altfel decat "TU"
Acum am senzatia ca totul s-a schimbat,
Ca tu esti altfel,
Insa tu ai fost mereu asa,
Eu sunt cea care a vazut in sfarsit realitatea...

Dupa toate astea, a mai ramas ceva?
E prea tarziu sau poate prea devreme ca sa pot accepta,
Adevarul si pe tine...
Insa asa cum esti tu... esti o parte din mine...
Asa ca... mai bine un gol in mine decat un suflet plin de iluzii desarte
Sunt toate doar povesti... ce s-au lasat prea mult asteptate....
Esti tot un om ca si mine..
Altceva nu esti si nici nu vei mai fi
In ochii mei esti tot un om, un copil, un adult...
Se aud ganduri pe care tot incerc sa le ascult...

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i zice un vector altui vector?

Ai un moment?

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai plecat

Tu mi-ai spus cand ai plecat
Ca intre noi totul s-a terminat
Nu stiam daca viatza mai are rost
Si daca o sa fie cum a mai fost.

Acum din poze imi zambesti
Oare tu la mine te mai gandesti
Eu stau acum privind la poza ta
Si ma gandesc la ce a fost candva.

De privirea ta mereu imi amintesc
Si as vrea in mintea ta sa ma regasesc
Ca inca te iubesc tu stii
Si vrei in viata mea din nou sa vii.

Tu viata pentru mine ti-o traiesti
Imi spui "Iubirea mea doar tu esti"
Dar zi de zi esti langa ea
Sa ne desparta toata lumea vroia...

poezie de Alina Tiriteu (30 noiembrie 2010)
Adăugat de Alina Tiriteu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul soldat al sperantei

Nu voi uita ploaia... nu voi uita frigul, nu pot uita
De ziua rece, in care cautam prin taramuri pustii, nu pot uita haita,
De lupi negri ce aproape m-au incoltit
Daca nu erau a tale porti ce ma adaposteau chiar si de vantul ascutit.
Nu pot uita ziua in care totul a inceput, de clipa in care te-am vazut
Palat maret zidit din absolut!
M-ai adapostit de norii grei inzestrati sa ma blesteme
Dar nu m-ai lasat sa intru... ai lasat sa intre doar ale mele jertfite poeme.
Si am plecat, chiar daca o bucata din mine a ramas
La portile tale sperand ca poate intr-o zi un glas,
O regina, ma va chema inauntru
Ca rege sa-i fiu si sa domnim sub acelasi astru.
Am plecut, dar ti-am jurat ca ma voi intoarce
Cu o armata de soldati ai sperantei ce vor trece
De aceste porti, de aceste ziduri marete
Prin care as vrea sa trec dar sa ramana tot la fel de delicate.
O armata intreaga a plecat la razboi
Hotarati sa nu dea un pas inapoi si sa se intoarca acasa eroi
De pe frontul ce se intindea din sufletul tau
Pana la ochii caprui ce atata putere emanau.
Este un razboi fara arme
Dar care a facut atatea rani, atatea urme, atatea suflete a reusit sa sfarme.
Opriti de tine au murit soldatii armatei de speranta
Dar au murit frumos... caci se vor renaste odata cu lacrima ce iti va cadea pe fata.
A mai ramas unul, pe care nu l-ai omorat si nu l-a omorat nici chinul
Inainteaza incet si plin de rani spre palatul
Care spera chipul iubitei
Sa-i deschida poarte, ultimului soldat al sperantei....

poezie de Manuel Gabriel Danca (17 iunie 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ca pamantul umed

E ca pamantul umed, asa-i inima mea,
Dupa seceta, acum cand ploua rasufla usurat,
Pornit spre o noua geneza, un scop murit, pe care il avea,
Acum e altul, cu puteri renascute, mai greu de tulburat.

Tu nu ma stii, cel putin nu o mai faci, nu iti mai permit,
Sunt hotarat spre noi lumi, caci oricum nu iti pasa,
Nu-ti reprosez – un prea mare efort pentru nimic;
Nu vreau sa stiu, nu vreau s-aud... Mai bine lasa...

Am fost de nerecunoscut... Ma mir de cum am fost...
M-am schimbat foarte mult, chiar daca nu admit,
Ma reneg, imi spun sa plec, am fost un prost,
Caci ti-am dat voie-n lumea mea, unde eram singur, dar ferit...

Mi-as dori sa am sentimente reci, sau cel putin sa n-am,
Dar nu pot sa nu... Caci te-am iubit si te iubesc prea mult,
Dar gata, nu mai vreau... Ma opun... Nu mai sunt cum eram...
Ma reverticalizez... Imi golesc paharul putin cam mult umplut...

Sunt foarte curios de cum iti merge timpul prezent...
Ne evitam, ce-i drept, dar tot eu dintre noi sunt vinovatul,
Doar ca de fiecare data... Doar ca acum n-o sa mai fiu la fel de atent,
Cum eram odata cand ma mustra constiinta pentru ce imi facea altul...

Nu ai avut nici cel mai mic motiv pentru purtarea ta...
Esti indragostita, o recunosc, dar nu ma iubesti si stii si tu...
Privesc din umbra tot ce putea sa fie... Totul e aievea...
Am realizat ca poti fii si pasiva... Nu-i nimic... Acuma pot sa spun si NU...

Simt cum tot ce este-n jurul meu incepe sa imi tot repete
Cum ca ce-am pierdut, si cat sunt de dezamagitor...
Cum pe imaginea mea in fata tuturor incep s-apara pete...
S-or invata cu ideea... Sa te vedem pe tine... Cand n-o sa mai fiu iubitor...

Cat de tragic suna... Parca as vrea sa suferi... Dar nu-i asa si-o stii...
Nici nu incerc ca sa ma joc cu tine... Asa ne e prezentul, asa si eu cum sunt,
Ma regasesc cu vina, si-mi vine chiar sa plang... Doar ca C'EST LA VIE!
A plouat afara... Asa si eu... Sunt ca pamantul umed... Sunt doar pamant...

poezie de Bogdan-Gabriel Alexe (30 august 2006)
Adăugat de Emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

IUBIRE gust dulce prea amar, m ai facut sa sufar iar

A fost o data,,.., nu tare demult
Un singuratic baiat ce avea in al sau suflet mult
Mult dor,,, nimic de care sa te fi temut
Florin faiat fin cu inima de lut

Sansa lui I s a parut
Sa apara,, cand un glascior a auzit intr o iarna
O prea frumoasa fata,, din vis a aparut
Dar tot in vis a disparut, a treia zi, si el tot zbiara

Viata lui ce a trait,, a suferit prea mult
Crezut a ca suferinta v a fi la timpul trecut
Mut este dup ace s a petrecut
Nu intelege cum de ea,, chiar a putut??

Sa spuna ca l iubeste, foarte mult
Ca el este cum nu a mai vazut
Cu el doreste sa si implineasca al ei destin
Avea un glas din cel mai cristalin

Iubire un simtamint divin
Acum imi lasi un gust pelin
Si greu imi este sa ma abtin
A spune vorbe cu venin

De ce?? un cer senin
Se innoreaza,, si nu intervenim
Era totul asa sublime
Acum din plins nu ma mai abtin

Raspunsul la intrebare,, imi apare in departare
Straluceam precum un soare.. linga ea cu al ei nume splendoare
Soarele ce a stralucit,,, acum este naucit
Vremea de cand a trait si a fost iubit.. a fost oare vrajit??

Acum frica de femeie ii este,,, caci Florin nu mai este
Baiatul ce urca pe metereze
Pe toti sa ii salveze
Al sau suflet este in pioneze

El a vrut sa o salveze
Si a pornit la drum intr o noapte ca in poveste
I a dat ea acea veste,,, ca de acum a lui este
Peste orice el a trecut,,, de nimic nu s a temut

Sa o salveze,, urmina ca el sa se ruineze
Cum sa o calmeze??? a lui inima acum
Caci nu mai este el stapin
Inima lui a ramas, la ea in bagaje

Cum sa poata??? el sa mai traiasca
Intr o lume, ce nu stie decat sa urasca
El stie doar sa iubeasca
V a trebui,, cumva Florin sa supravietuieasca

Ea avea un glas cristalin. din cel mai fin
Atingerea ei era ceva divin
Surasul ei era,, ceva la care multi barbate poftim
Din mult acum nu a ramas nici macar putin

El sa devina sacal??? nu ere cal!
El are doar un pocal, in care strange mult amar
Ce l incarca pe samara
Si apoi pe al sau magar

Macar de I ar vorbii ea mai rar
I ar mai trece din amar
Dar a pierdut acest dar
S ar duce in calvar

Deja inima lui este data cu var
L a zambet el este avar
Cum sa mai iubeasca iar??
Prefer singur sa mi fac viata, precum un olar

Al vietii orar s a sfarsit
Daca nu mai pot a fi iubit
Mai am rost sa fi trait???
Raspunsul el nu l a gasit.........

poezie de Florin Găman
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul trecutului...

De la o vreme incoace
Ganduri multe zabovesc
Si in zorii diminetii
In ""trecut" tot ma trezesc

Si sunt ganduri ce candva
Erau fapte neinsemnate
Iar acum de dorul lor
Vantul in inima imi bate

Este un vant ce sufla rece
Printre amitiri trecute
De ce dragostea este cruda???
Si raman doar inimi frante..

Dar de ce va spun eu astea
Ca sunt greu de inteles
Iar si dragostea si ura
Toate eu mi le-am ales.

Voi nu aveti nici-o vina
Vina este doar a mea
Totul a inceput odata..
Cand am pierdut-o pe"ea"

Am crezut ca voi muri
Ca voi suferii pe veci
Daca nu ar fi fost unii
Astazi as fi fost povesti

Iar cum stiti si voi si eu
Toate-n viata se precurma
Chiar si ranile adanci
Se inchid pana la urma

poezie de Marian Alexandru Bercuci (10 iulie 2015)
Adăugat de Marian Alexandru Bercuci
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impreuna

Cu sigurant-am fost aici,
Iubirea noastra inca este,
Doi oameni simpli, oameni mici,
Dar care-au scris a lor poveste.

De cand te-am cunoscut pe tine,
Ma simt cumva predestinat,
Sa nu iubesc chiar pe oricine,
Si doar pe cine mi-este dat...

Simt c-am trait sa te cunosc,
Si asta este al meu scop,
O sticla picurand iubire
Si nimeni n-o sa-i puna dop.

Mi-ai spus ca pentru suferinta
Ce mi-a fost data in trecut,
Vei face tot ce-ti sta-n putinta,
Sa imi oferi alt inceput.

Spuneai ca este-un echilibru,
Intre ce-i bun si ce e rau,
Da stii balanta se inclina
Mai mult spre bine-n jurul tau.

Nu as putea vreodata-n viata,
Sa rup aceasta legatura,
Si nici n-as putea preschimba
Iubirea ce ti-o port in ura.

Doar una e sa fie-a ta,
Cu una eu ma multumesc,
Pun ramasag pe viata mea
Ca doar pe tine te iubesc.

Cum imi esti nu-mi mai e alta,
Degeaba-mi spun barbatii toti
Ca-n jurul meu e plina balta,
Ca n-ai putea nicicand sa scoti,

O alta fata mai curata,
In suflet, gand, si in rostire,
Tu nu ai pus macar o pata
Pe ceea ce-am numit iubire.

Sfarsitul ce ne este dat,
Stiu ca si clopotul mai suna,
Sa nu ne prinda separat
Ci sa ne ia tot impreuna...
Carmen.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantec pentru pace (Cleopatra Stratan)

Eu am venit din alte lumi,
Eu am venit sa cant aici,
C-a sa-nvatati sa fiti mai buni
Cum sunt copii cand sunt mici.

Eu am venit sa cant la voi
Si sa va spun sa va iubiti,
Sa nu mai mergeti la razboi,
Cu totii-n pace sa traiti.

Eu am venit la voi sa cant
Ca voi cu totii sunteti frati
Si e nevoie pe Pamant
Sa va iubiti si sa iertati,

Ca voi sunteti cu totii una
Cum sunt si frunzele la pom
Si cum piciorul si cu mana
Formeaz-acelasi trup la om.

Voi ati uitat ca nu sunteti
Doar masca ce-o purtati de zor,
Ca-n adevar suntei mareti
Si-aveti puteri de Creator.

Eu vad Lumina cum pulseaza
Si cum in inimi prinde forta,
Cum fiecare lumineaza
Si fiecare e o torta.

Si-n marea asta de Lumina,
Voi va treziti acum din "vis"
Si-aflati ca-n "propria gradina"
Puteti crea un Paradis.

Pamantul nu e doar mormant
Pentru parinti si pentru frati,
Ci vi s-a dat acest Pamant
Cu el mai sus sa "va-naltati".

Eu am venit la voi sa cant
Si impreuna sa cantam:
"Sa fie pace pe Pamant!"
Si-n hora pacii sa jucam.

Veniti cu toti: arabi, evrei
Si neamuri toate, cate sunt,
Sa-ncingeti cu romanii mei
O hor-a pacii pe Pamant!

Eu va iubesc pa toti asa
Cum il iubesc pe tatal meu,
Cum o iubesc pe mama mea,
Cum il iubesc pe Dumnezeu!

Eu va iubesc pe toti asa
Cum il iubesc pe tatal meu,
Cum o iubesc pe mama mea,
Cum il iubesc pe Dumnezeu!

cântec, muzica de Marian Cioaca, versuri de Marian Cioacă (2006)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu Nu Te Mai Iubesc

EU NU TE MAI IUBESC

Imi scrii ma suni si nu mi doresc
Simplu motivul nu te mai iubesc
Nu are nici un sens sa te amagesc
Te vad cum plangi cand iti vorbesc
Ai gresit tare rau si nu te pot ierta
Oricat de mult mi ar cere inima
Oricat as vrea nu te mai pot iubi
Si sper ca viata asta te va feri
De tot cei rau si crud in lume
Nu astepta sa ntample o minune
Nu ma mai iubi numai pe mine
Nu are ti am spus nici un rost
Acum ma faci sa ma simt prost
Eu nu te mai iubesc deloc
Nu pot mima ceva in loc
Ai avut credit si am fost corect
Am fost barbatul tau perfect
Nu esti frumoasa sau desteapta
Nu esti fidela si nici curata
In cercul tau de admiratori
Esti ca o vrabie intre ciori
Ai sufletul patat de boli
Ti am spus mi e sila uneori
Ma rogi acum sa nu te parasesc
Desi vezi bine nu te mai iubesc
Vii langa mine si mi soptesti
Vorbe de iubire insa le simt reci
Cu bratele tale tandra ma petreci
Nu te mai vreau n aud ce vorbesti
Cand esti in pat in taina noptii
Imi vine sa vorbesc cu mortii
Sa le spun ce ai putut ajunge
Si ei saracii cred c ar plange
O fiinta mincinoasa fara caracter
C o perseverenta morbida de fier
Te adancesti parsiva intr un abis
Ca o himera in cel mai negru vis
Chiar daca nu te mai iubesc
Tot binele din lume ti l doresc
Si cati ani vei fi pe lumea asta
Numai de minciuni sa ai parte
Si inca odata de vei fi nevasta
S aduci numai urgie si napasta
Si toti oamenii ce sunt jurul tau
Sa ti dea ignore cand iti va fi greu
Stii bine ca asta se va intampla
Nu ti va fi bine nu mai tot spera
Esti ca un alien ce vine de pe Marte
Te minti singura iti faci iluzii desarte
M am saturat sa tot iti povestesc
Am obosit si nu te mai iubesc

LUCACI FLORENTIN
CREATOR AUTHOR
COPYRIGHT 2017

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Florentin Lucaci
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel Suflet

Spune ce vrei
Sa stii de la acel
Suflet ce i s-a daruit ei
Si o sa iti spuna el

Mi se oglindeste in priviri
Teama de a nu te putea privi
De a nu te sti langa mine
De a nu ma sti langa tine

Si ma urasc pentru ce sunt
Cand privesc in oglinda m-ancrunt
Am fost candva un om bland
Si-acum tot ce vreau e sa merg in pamant

Si n-o sa mai cant
Ce pana acum am pretuit
Si-am fost iubit
Dar n-am stiut si am ranit

N-am crezut ca un suflet
Ma poate iubi asa de mult
Mi-a spus in lacrimi
Mi-a spus,dar eu nu am crezut

Si stiu k l-am pierdut
Atunci cand nevoie de el aveam mai mult
Si-am decazut, nu stiu
Daca o sa mai vreau sa fiu

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sens

Aud, o voce cunoscuta in urma mea
Ma intorc sa vad dar stiu ca nu esti tu,
Tu ai plecat si m-ai lasat de unul singur
Eu am ramas cu o amintire si o inima franta.

Un viitor impreuna, ce frumos candva suna
Acum prezentu sterge tot se face a uita
Uita de noi, uita ce in trecut noi am jurat
Ca ne vom iubi mereu si-ntotdeauna.

Acum cand noi nu mai suntem impreuna
Am mai mult timp ca sa ma gandesc la mine
Si stau si ma gandesc mereu la noi
O intrebare de mai multe ori mi-o pun

Ce sens ca in trecut tu mai iubit?
Ca-ci acum eu, am doar de suferit
Ce sens ca eu ti-am zis ca te iubesc?
Acum tu ai plecat si nu mai esti.

Ce sens a fost ca noi sa ne-ntalnim?
Pentru a avea motiv de a ne desparti?
Ce sens are sa ma gandesc la tine?
De ma iubeai nu ma lasai singur cu mine.

Ce sens are sa mai gasesc un sens
Cand nici pe mine nu ma recunosc
Nici nu mai stiu ce se petrece cu mine
Si daca mi-a ramas inima mie.

Ce sens are ca sa mai scriu?
Cand stiu ca tu nu vei citi.
Si daca tot ce-am scris nu e asa
Eu, te astept ca sa revii in viata mea.

poezie de Serghei Ţurcan (11 aprilie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodata

Cand am privit in urma mea,
Ce-am vazut stiu numai eu,
Lasand acolo dragostea,
Si tot ce-am vrut sa fie-al meu.

Am strabatut un continent,
Apoi o mare-am traversat,
Dar mi-amintesc si in prezent,
In urma mea ce am lasat.

Am pus picior in loc strain,
Am inchis ochii in alt pat,
Am schimbat sangele-n venin,
Afland ca si tu ai plecat.

Tu esti acolo, eu nu sunt,
Incep sa realizez ca-n viata,
Norocul omului marunt
Nu -i nicidecum un pas in fata.

Eu nu ma simt mai realizat,
Acum ca nu mai suntem doi,
Si -mi pare rau ca am plecat,
Si m-as intoarce inapoi.

Acas-acum ce as gasi?
Tu esti plecata, nu mai stiu,
Si ma gandesc cum ca ar fi
Regretul meu mult prea tarziu.

Nu incetez sa te iubesc,
Distanta n-o sa ma opreasca,
La ce-am lasat eu ma opresc,
Las inima sa te gaseasca.

La pieptu-mi iar o sa te culci,
Voi fi carne si oase,
Si-o sa -ti sarut buzele dulci,
Si mainile frumoase.

Ma simt de ce-am cladit legat,
Iubesc aceeasi fata,
Eu n-am sa uit ce am lasat
in urma niciodata.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret

Se pare ca cercul devine mai mic,
Prieteni, iubiri, familie, da!
Chiar cred c-am trait si n-am strans nimic,
Nimic pentru casa sau inima mea.

Raman tot mai singur si leac nu mai e
Iubirile trec, familia moare,
Ma duc iar la munca, sa strang, pentru ce?
Ca -i mai fericit ala care nu are.

Atat tin cu mine, un pumn de-amintiri,
Familie, prieteni... cu-atat am ramas,
Dar nu m-am ales cu nimic din iubiri,
Si -asa am ales sa fiu si mai retras.

Am frica de tot, de tot ce ma-nconjoara,
Incredere n-am, m-au ranit, ma lipsesc,
Familie, prieteni, iubiri... tind sa doara,
Si zi dupa zi tot mai mult ma feresc.

Regretul meu este ca nu am dat voie
Si altor iubiri sa -mi arate cum este,
Am iubit doar ce-am vrut, dar ce-aveam nevoie
Am omis sa iubesc, si-am calcat pe-o poveste...

Cand putea fi iubire, am ales sa fim prieteni,
Cand puteam sa fiu sot, am ales sa fiu pusti,
Exact ca la piata, cand ai mere gustoase,
Si totusi alegi pe-ala mare sa-l gusti.

Am gresit foarte mult, nu le-am dat nici o sansa,
La atatea iubiri am spus nu, ce-ar fi fost?
Eram tot plecat ori eram bine-acasa?
Acum e tarziu, sa regret n-are rost...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Zdrobit de-al nimbului curat,
Trecut prin viata cu pacat,
In clipa resemnarii-n tine,
Vei stii ce-nseamna sa faci bine.

Vei intelege-ntr-un sfarsit,
Ca tot ce-a fost in infinit,
Va trece peste noi far'nepasare
Lasandu-si haina rece, arzatoare.

Dar tu... clipa a resemnari...
Chiar nu-ntelegi culmea dureri?
Nu lasi in om, leac de scapare,
Si vrei sa-l duci spre disperare!

Sa-i curmi a vietii-nflacarare,
Sa-l lasi pribeag ca si urmare,
Sa-i dai batai de bici cu foc,
Sa-l lasi pustiu, far'de noroc.

Si chiar de toate astea vina,
Izbindu-l de pamant cu stima,
Naltandu-l spre inaltul cer,
Tot om va fi, un om de fier.

Chiar in sfarsit de vei pali,
In biata sa fiinta... vei domolii,
Un suflet plin doar de durere,
Ducadu-l sus de sumbra-i decadere.

Si tot ce va ramane-n viata,
Patruns cu Duh si cu speranta,
Va-ntreprinde un Paradis,
Cu foc de aur de nestins,

Cu flacari ce nu vor lovi,
Decat in cei ce vor lipsi,
Si-n tot ce este nepasare,
In toti si-n toate, cu ardoare.

Si in final, tot ce a fost,
O viata simpla, dar cu rost,
Trecuta toata intr-o clipa,
Vei intelege-ntr-un sfarsit,
Ca iadu-i cel ce ne despica...

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiunea zeului zburător

Înainte nu a fost absolut nimic
Deodata nimicul a adormit
si a început sa viseze.
Astfel s-a nascut cifra zero.
Nimicul a visat cifra zero.
Cifra a adormit si a visat:
cifra unu.
Cifra unu a adormit si a visat
iarba si capre.
Iarba visând visul caprei
a nascut un copil, doi copii,
trei copii, patru copii...
copii au mâncat iarba
si au crescut
Dupa aceea au mâncat si capra
si s-au facut mari.

Dupa aceea primul copil mare
l-a mâncat pe al doilea
al treilea copil mare
l-a mâncat pe al patrulea.
Dupa aceea primul copil mare
l-a mâncat pe al treilea copil mare.
Apoi
primul copil mare a ramas singur.
El a zis:

Al treilea copil mare
l-a mâncat pe al patrulea
Dupa aceea primul copil mare
l-a mâncat pe al treilea copil mare
Apoi,
primul copil mare a ramas singur
El a zis:
"eu ma trag din nimic
din nimicul cel care a adormit,
cel care a adormit si a visat
cifra zero"
Zicând acestea
a început sa se închine cifrei zero.
Apoi, dupa un timp,
de foame si-a mâncat
un picior.
Apoi si-a mâncat celalalt picior.
Dupa un timp si-a mâncat
mâna dreapta
apoi si-a mâncat mâna stânga.
La urma si-a mâncat
propria limba.

Dupa acestea nu a mai fost absolut nimic.
- De unde stii legenda asta
ma întreaba îngerul,
de unde o stii daca dupa aceea
nu a mai fost absolut nimic?
- Nici n-o stiu, i-am raspuns
nici macar n-o stiu
- Daca n-o stii, îmi zise îngerul
atunci, atunci de ce o spui?
- Nici n-o spus, i-am spus,
nici macar n-o spun.

poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo de unde nimeni nu se intoarce

cand toti sunt fericiti si eu sunt melancolic,
cand toti au placerea, in lume sa traiasca,
cand toti se iubesc si pe mine ma ignora,
atunci mi se vad pasii, lenti, nefericiti
as vrea sa plec din lumea asta, trista, mohorata,
sa nu mai stiu de nimeni dar sa mor fericit,
sa ma ingropati fara mila in groapa cea adanca,
sa plec din lumea in care nimeni nu m-a iubit,
caci moartea este vie, s-am sa traiesc etern,
etern in natura, in campul inverzit
am sa plutesc in aer precum o porumbita,
atunci in acea clipa am sa fiu fericit,
dar sunt un muribund, neiubit de nimeni,
nimeni nu ma poarta macar in al sau gand,
cand frunze ingalbenite, se vor asterne peste mine,
nimeni nu va veni la al meu mormant,
dar sunt nevoit sa traiesc nefericit,
nezambind nicicand fiind mohorat,
as vrea sa plec acolo de unde nimeni nu se intoarce,
caci sunt un biet baiat cu chipul prea urat

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu

Nu sunt poet... dar as vrea sa-ti scriu
Sa-ti scriu ce simt si ce-mi doresc
Sa-ti scriu ce mult... eu te iubesc
Dar oare e deajuns?

Alerg dupa un vis, in el esti tu
Doar tu, doar tu, doar tu
Si inchid ochii, eu sper ca sa te vad
Te vad, dar tu incerci sa fugi

Eu dupa tine merg, doresc sa te ating
E vis, eu stiu, dar cred ca o sa simt
Sa simt caldura si iubirea din inima ta
Si chiar de-i vis, ea mereu este asa

Si cand cred ca aproape te-am ajuns
Te ating pe spate, tu incet te intorci
Ma uit la tine, dar nu te mai vad
Deschid ochii si visul meu s-a stins

Incerc sa adorm, dar culmea, nu mai pot
Inchid ochii, gandindu-ma la tine
Am o speranta, ce se naste in mine
Ca poate voi mai avea un vis cu tine

Si stand putin in pat, imi dau seama bine
Nu se mai poate, ca sa te visez pe tine
E vina mea, ca-n vis, nu m-am grabit la tine
Ca m-am trezit, fara sa te trezesc si pe tine

Si incet, eu ma ridic din pat, a fost un vis....
A fost un vis, ce iarasi l-am ratat... deschizand ochii
Acum nimic nu pot intoarce inapoi...
Sa te visez, sa fim iarasi in doi

Astept o alta seara, pentru a te visa
Astept sa te intalnesc, nu doar in vis...
Astept sa te intalnesc si-n viata mea
Ca sa ramai cu mine si mereu sa fie asa

Acum, in gand te intalnesc, eu iar
Tu esti la fel, esti ca in acel vis
Te indepartezi de mine si inaintezi
Fara sa privesti in urma, fara sa ma vezi..

Si, stau si ma gandesc, in urma ta
Oare nici gandul nu ma poate ajuta?
Incerc sa ma gandesc la tine, si mai mult
Incerc sa-mi vad eu viata, de la inceput

Dar o tristete apare brusc pe fata mea
Nimic nu mai am, in mintea mea
Am memorat, doar clipele cu tine
In vis, in gand, cand te intalneam, pe tine

Pentru ca am sters trecutul fara tine
Pentru ca acum inteleg, ca era doar supravetuire
Si doar atunci cand sunt cu tine
Eu vad in viata mea, iubire si fericire

Si nu conteaza, unde te intalnesc pe tine
In vis, in gand, sau in lumea inventata de mine
Mereu traiesc momente de iubire
Chiar daca uneori eu nu te vad pe tine

Imaginea ta, e memorata in mintea mea
Gandirea face ca mereu sa te pot vedea
Dorinta de a te vedea
Mereu ma face sa pot continua

Ca sa continui sa te urmaresc
Din urma ta sa merg si sa-ti soptesc
Eu te iubesc, eu te iubesc, eu te iubesc
Te rog, intoarce-te, eu vreau ca sa-ti vorbesc

Si-n soapte, eu incerc ca sa-ti vorbesc
Si strig, crezand ca poate ma vei auzi
Ma vei vedea ca sunt in urma ta
Si poate tu, nu vei mai continua

Sa fugi de mine si de iubirea mea
Si ma opresc din mers, putin eu ma gandesc
Ca poate tu fugi, pentru ca eu te urmaresc?
Sau poate si tu, ma cauti pe mine?

Si de aceea nu te uiti in urma ta
In urma ta, in care ma poti vedea pe mine
Eu te urmaresc, ca-mi este dor de tine
Caci te iubesc, eu te iubesc numai pe tine

Si gandul, ca tu ma iubesti pe mine
Ma face sa continui, dupa tine
Ca sa te urmaresc, oriunde ai merge tu
Sperand, vreodata ca sa te ajung

Si eu, incerc sa nu mai merg la pas
Sa fug, sperand, ca pot sa te ajung
Dar... tu esti doar un vis in viata mea
Si visul, doar cu ochii inchisi, il poti vedea..

Si inchid eu ochii, poate te voi ajunge asa
Si ma impiedic, ma impiedic, in privirea ta
O doamne, e adevarat, oare e asa?
Tu te-ai intors pentru a ma vedea?

Eu te privesc, cu mana te ating
Pe par, pe fata, pe obrajorii cei frumosi
In ochii tai atent incerc ca sa ma uit
Pe frunte te ating, si buzele ti le sarut

Ce dulci si moi, o doamne, ele sunt
Si aici dorind sa vad daca e vis
Deschid eu ochii, o doamne, am gresit
Nu trebuia sa deschid ochii eu acum

Deschizand ochii, tu ai disparut
Parfumul tau, il simt, e langa mine
Inchid rapid ochii si ma gandesc la tine
O doamne, nu mai esti, tu iar ai disparut

Ma uit in jurul meu, poate te voi vedea
Poate mai am vreo sansa, sa te urmaresc
Poate si tu, inca ma mai doresti
Nu esti, cu adevarat ai disparut

Si nici nu mai stiu, in ce parte te-ai dus
Ca sa stiu cum sa te caut acum
Si ma gandesc, poate sa inchid ochii, sa te visez
Dar nu, eu te vreau in viata mea acum.

Si inainte de-a porni in cautarea ta
As vrea sa las un semn, pentru a vedea
Ca daca tu vei trece, pe unde trec eu
Sa vezi, sa stii, si sa intelegi

Ca eu pe tine, te caut si-mi doresc
Sa fii aproape de mine, zi de zi
O viata impreuna ca sa fim
Si acel semn, nu stiu cum as putea sa-l las

Sa scriu pe pamant numele tau?
Nu! ca ploaia il va putea sterge
Sau pe zapada numele meu sa-l las?
Nu! ca razele soarelui, il va topi

Si ma gandesc eu, cum sa fac acum
Si scriu numele tau in inima mea
Aici, cu siguranta, mereu va ramane asa
Si nimeni, niciodata, nu il va putea stergea

Si daca ani, voi pierde, eu, in cautarea ta
Si daca tu, la mine, vreodata vei renunta
Numele tau, din inima mea
Mereu, va ramane asa...

poezie de Serghei Ţurcan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despicable Me [The Girls Ask Vector about His Pajamas]

Distribuţie: Jason Segel, Elsie Fisher

secvenţă din Sunt un mic ticălos, regia Pierre Coffin, scenariu, după Sergio Pablos (2010)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!