În stropi grei picură secunde - Gazel
În stropi grei picură secunde
Iar clipa stă să se afunde.
Ceasornicele lumii toate
Își bat în gură limbi rotunde.
Tot timpul se rostogolește
Te-ntrebi de ce, te miri pe unde.
Ai vrea un colț al tău pe lume
Dar n-ai să dai de el niciunde.
Neantul se ivește-n zare,
Nemărginirea te pătrunde.
Pășești grăbit pe cai astrale
Cu gânduri 'nalte și profunde.
Dar nemiloasa clipă trece-
Nu poți de ea a te ascunde...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rod al Marii Îndurări
Sunt un nor de stări profunde
Cernând raze de lumină
Într-o noapte cristalină
Care taine mari ascunde
Despre Zorii ce-au să vină
Și cât picură secunde
Înnoind templul de tină,
În divin să se afunde
Tot răstimpul, să devină,
Viu când "trâmbița " se-aude.
Și din nor de stări și stări,
Abur risipit în ceață,
Adunat din depărtări,
Voi fi-n "Zori" de "Dimineață"
Rod al Marii Îndurări.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași printre gânduri
în despletiri de ape
stropi cruzi de rouă nouă
ore de liniște
se întorc în somn să doarmă o clipă
dar eu
vârtej de gânduri ireale
călătoresc în stranii aurore
corabie ce trece spre lumea preacurată
mai curge o clipă
tace gândul
mă ascund în suflet
durerea mea să o păstrez
și-am troienit aseară gândul
iar timpul a uitat să curgă
pământul s-a oprit în întuneric
nici vântul nu mai bate
tăcut-au stelele în oglindă
doar înghețate ape de pe pleoape
vecia o măsoară
suavă clipă, mă despart de toate
de unde vin
unde se duc
răzlețe gânduri trecătoare
te întreb, tu, Demiurg, de ce oare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caut un colț de lume
Caut cu îndârjire un colț uitat de lume,
Unde doar bucuria mai poate naviga,
Fără să riște glasul puternic să-i sugrume,
Tristeți ce au puterea în cor a o striga.
Și cred că birui-voi în lunga-mi căutare,
Să-mpac durerea vieții, cu bucuria ei,
În visele-mplinite-n câmpia-nfloritoare,
Sub ropotul feeric al florilor de tei.
Caut cu îndârjire un colț uitat de lume,
Unde iubirea-n tihnă să-și împletească drum,
Ce ocolind în taină și nori de plumb și brume,
Să-i ies cu dor în cale și pașii să-i îndrum.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mult așteptatul elixir...
Îmi plouă-n suflet și în gânduri.
Stropi grei îmi cad și-n așternut,
Trecând prin patul meu de scânduri,
În drumul spre firescul lut.
Prin porți de humă piere clipa,
Târând și viața-mi după ea.
Tresare carnea-mi sub aripa
Sărutului ce mă veghea.
Fiori hulpavi, iscând uimire,
Sfidează moartea-mi cu dispreț.
Îmi trag iar seva din iubire,
Pe nenăscuta zi pun preț.
Miracol dulce-a fost sărutul,-
Mult așteptatul elixir,
Ce pe răboj crestă-nceputul
Miresmelor de trandafir.
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul se scurge ...
Știu că timpul se scurge mereu ca nisipu-n clepsidră,
Înghițind fără milă și lacom secunde și ceasuri.
Cântă-n cor pretudindeni, viori, ale lor parastasuri.
Otrăvite săgeți le omoară cu sânge de hidră.
Răscolind temător printre clipe pierdute-n uitare,
Izgonind amintiri ce în lacrimi fierbinți m-au scăldat,
Înalțând sfânt altar clipei dulci ce s-a scurs în păcat,
Alerg către moartea mârșavă ce m-așteptă-n cărare.
Încerc să opresc o fărâmă de timp pentru mine,
Uitată s-o fac într-un colț de sertar, ori de gânduri,
Dar timpul mi-o ia înapoi, îngrădind-o-ntre scânduri,
Lăsându-mi secundele goale, dar visele pline.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum sunt iubirile profunde?!
Ca țărmul sărutat de unde,
Ca tril voios de rândunele,
Ca cerul nopților cu stele.
catren de Mihaela Banu (29 iulie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cade timpul
Cade timpul dintr-un pom
Si dă să se facă - om;
C-a visat el că e fruct,
Că-i virgulă... si.. nu-i punct!
Cade timpul într-o doară
Parcă-ar fi o coaptă pară...
Și-ntr-o gură de sub cer
A alunecat - stingher!
Cade timpul, că-i sătul
Să mai stea sus, în pătul!
Din cocon rotund - de clipă
A făcut - timpul - aripă!
Cade timpul si își tunde
Pletele ce cad - secunde
Făcând tumba - rostogol
Într-un magic, sacru, bol!...
Cade timpul într-o pâine,
Coaja-i azi si miezu-i mâine.
Îi mai scapă de la gură
Amintirea - firmitură..
Cade timpul într-un ceas
Ca să capete un glas.
Zvârle-apoi cu bolovanul
Și ne prinde - cu arcanul!
Cade timpul peste stea
Să facă din ea - perdea,
Să ne aibă demâncare
Fluturi ce zburăm - sub zare....
Cade timpu-n chip cioplit
Îngâmfat si infinit....
Dar îi spun eu o părere:
"Ce e timp, ca timpul piere!"
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te văd, privești la ceasul vechi agățat pe perete,
scorojit de însingurare și doruri ascunse...
Ai vrea să oprești timpul
la o secunda perfectă...
în care să ți se taie răsuflarea...
chiar de ultima secundă ar fi...
ultima clipa a vieții ăsteia ruginite de umezeala lacrimilor...
La secunda aceea perfectă, să oprim toate ceasurile.
Rotim împotriva lumii de-o cheiță năstrușnică...
ca să-l dăm înainte...
În speranța că începe o altă clipă,
o clipă care ne înfășoare pe-amândoi
într-o singură bătaie de inimă...
Clipă fără legi... în care timpul se măsoară doar în respirații furate lumii...
Dar e la fel... seacă și șubrezită de timp și de oameni grăbiți...
Răsucim... răsucim... până ne ia foc pielea...
parca așteptând viața viitoare...
Aș vrea să împart cu tine una din acele secunde... și-atât...
Să... ni se taie răsuflarea într-un singur ticăit de ceas...
fără reguli și legi...
Nu vreau să aștept până când
când toate ceasurile vor bate peste ochii închiși
și mâinile reci...
iar timpul nostru, demult apus.
Dacă te temi de legile oamenilor, ale lumii...
Tu nu trebuie să faci nimic
le voi încălca eu pe toate...
Ce-mi pasă mie,
câtă vreme le încalc frumos?
Voi respecta doar legile iubirii...
Și mă voi așeza la poalele munților care plângeau între apus și răsărit... împărțindu-ne...
Și te voi aștepta,
Te voi aștepta cuminte...
cu ceasul inimii mele în mâini.
Și vei veni... știu...
În acea secundă perfectă...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oriunde vei fi mă vei iubi
În orice depărtare te-ai ascunde
Te voi aduce mai aproape.
De ochii mei nu vei scăpa niciunde!
Ei sunt și-n ceruri sunt și-n ape.
În orice depărtare te-ai ascunde
Îmi vei simți aproape pasul.
În mintea ta mereu eu voi pătrunde
Și-ai să-mi auzi în noapte, glasul.
În orice depărtare te-ai ascunde
La mângâierea mea tu vei gândi
Și nu vei mai găsi niciunde
O mână să te poată ocroti.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa mea clipă...
Clipa mea, clipă ruptă din soare,
frântă aripă, ce mă tot doare...
Clipa mea, clipă scursă din stele,
buchie-n pripa genelor mele.
Clipa mea, clipă - ultim tezaur,
strigăt la stripa frunzei de laur.
Clipa mea, clipă, trista mea floare,
soi de tulipă fără culoare,
clipa mea, clipă rece la față,-
fir de risipă scurt ca o viață.
Clipa mea, clipă, ferma mea soartă,
vezi cine țipă, colo, la poartă?!
Clipa mea, clipa, vezi, parcă-n tindă
se infiripă prosop pe oglindă...
poezie de Iurie Osoianu (27 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colb de stele
Se scutură anii de nisipuri fierbinți
Și clipa își scurge-n aval nimicnicia
Clepsidra ascunde senină săruturi cuminți
În tolba sa rece se pierde veșnicia.
Migrează suspinul prin trupul ades lovit
E sufletul un colb de stele prin univers
Cerșetori de secunde suntem prin infinit
Ne cuibărim o clipă la umbra unui vers.
Nu vrem să-nțelegem că e atât de ușor
Să dăruim iubirea, e tot ce noi avem
În plenitudinea unui vis de călător
Suntem ca niște fluturi și veșnicie cerem.
Dormim în grota efemeră a unui vis măreț
Săpând adânc în căutarea fericirii
Neantul ne găsește și dorul cel răzleț
Iubirea fără margini e scrisă-n legea firii.
În praf de stele e cuprinsă nemărginirea
A dragostei putere ne cheamă iar și iar
Alegerea cea dreaptă ne este împlinirea
Iubirea susținută nu poate fi-n zadar.
poezie de Violeta Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se scurge timpul meu
Se scurge timpul meu. Dar unde oare?!
Mai prind din zbor secunde care cad,
Dar timpul merge-n drumu-i de nomad,
Scurtându-mi viața fără remușcare.
Ornice, clipe prețioase-mi scad.
Pe zimți le smulg, din carnea ce mă doare
Și mi le mistuie cu-nverșunare,
Apoi le-aruncă-n al uitării vad.
Mă saltă valul și la țărm mă scoate,
Izbindu-mă de malul vieții sfânt,
Făcându-mă să văd cu claritate
În calea mea, neexplorat pământ.
Și mă agăț cu mâinile-ncleștate
De-un astăzi, care încă-mi dă avânt.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Plin de smerenie,
îmi șoptești la ureche
că raiul e gata să curgă
prin toate vertebrele noastre,
lăsând timpul
să se afunde
într-o gură de clopot
ce n-a mai bătut de o mie de ani.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raiul e gata să curgă
În palmele mele
s-a oprit pentru o clipă lumina,
să fluiere printr-un gât de pasăre,
provocând ploaia
să întoarcă pe dos cămășile arse
în care copacii nu contenesc a se iubi.
Plin de smerenie,
îmi șoptești la ureche
că raiul e gata să curgă
prin toate vertebrele noastre,
lăsând timpul
să se afunde
într-o gură de clopot
ce n-a mai bătut de o mie de ani.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa timpului
Terni și gârboviți de timpuri,
Ierni în suflet, ierni la tâmple,
Trăim alte anotimpuri...
Cofa anilor se umple...
Ceață-n jur, ceață-n privire!
Vieți, clepsidră și secunde,
Timpul pleacă-n tânguire
Și pe rând trec toate... unde?!
Terni și gârboviți de timpuri,
Cumpene de-ntunecare,
Rupți de viață și de gânduri,
Doliu fluturând în zare,
Cruci zidite-n lut de piatră,
Trec în stoluri și despică
Timp și suflete depodată.
Nimănui nu-i este frică...
Ierni în suflet, ierni la tâmple,
Dans de lacrimă-n cuvinte,
Ochiul, lacrima ți-l umple,
Omule, să iei aminte!
Trecătoare-n viață-s toate,
Lasă-ți pașii câmp de maci,
Căci un drum ai, către moarte.
Timpul pâine să ți-l faci!
Trăim alte anotimpuri.
Talisman secunda-ți fie,
Om, pe cap purtându-ți nimbul
De iubiri și iasomie.
Voal la tâmple de ninsoare,
Pe o cruce va rămâne,
Către Dumnezeu cărare
Trecere prin timp, un nume.
Cofa anilor se umple...
Anii trec la întâmplare,
Îți mai amitești pe unde
Colindai? Sunt terecătoare
Azi secundele-n clepsidră
Și însângerată-i zarea,
Nimeni nu te mai alintă...
Iar ai rătăcit cărarea...
Ceață-n jur, ceață-n privire,
Nu-i o piatră prețioasă
Timpul. N-are strălucire!
Pe potecă, înspre casă,
L-am găsit. L-am pus în tindă.
Văd o mască. Timpul, nu-i...
Nu sunt eu cel din oglindă...
Chipul e... al nimănui.
Vieți, clepsiră și secunde...
Plec genunchiul... Unde-s oare?!
Risipite-s... unde?! Unde?!
Strig... O ultimă strigare.
Plâng și totu-i în zadar.
Blândule Iisus Hristos,
Îmi plec fruntea pe altar.
Moartea-mi este de folos!
Timpul pleacă-n tânguire,
În adâncu-ne se-ascunde,
Frunți semețe, fericire,
Le pudrează cu secunde.
Albe de ninsori se-arată
Alte vieți în urma noastră,
Tâmplele de altă dată,
Se-ncrețesc... timpul le-apasă.
Și pe rând trec toate... unde?!
Vieți, secunde, nume, cruci.
Timpu-n neguri se ascunde,
Nu ai unde să te duci...
Relative sunt... și poartă
Ca un clopot umbre, șoapte
O povară de la soartă.
Apoi, ornicul se zbate.
Și pe rând trec toate... unde?!
Timpul pleacă-n tânguire
Vieți, clepsidră și secunde.
Ceață-n jur, ceață-n privire...
Cofa anilor se umple,
Trăim alte anotimpuri.
Ierni În suflet, ierni la tâmple,
Ierni și... gârboviți de timpuri.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ape și gânduri
Sunt, oare, mișcările-n unde,
Refrene-ale clipei de zbor,
Ori gânduri ce vor să-și afunde
Trăirea-n al apei fior?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă clipă
Spre clipa care vine privești nedumerit:
cum aș putea-o umple, în chip desăvârșit?
Și unde-i muza care, șoptindu-mi la ureche,
tăcut să-mi amintească istoria străveche,
Să pot din ea desprinde învățături uitate,
să pot citi în gânduri ce-n lume-s aruncate
din timpuri neștiute, ce-așteaptă de când lumea
să poți a le transcende, să aibă loc minunea,
Să deslușești chemarea ce veșnic te atrage,
în clipa fermecată să poți a te retrage,
să sorbi înțelepciunea ce știe să te-ajute
să poți parcurge drumul, pe căi nestrăbătute.
Să-ți împlinești destinul, ursit dintotdeauna
să poți a te cunoaște, să poți purta cununa
cândva încredințată doar ție, ce te-așteaptă
în clipa nesfârșită, când cel umil o poartă...
Te-atrage nemurirea, ai vrea să o trăiești
și totuși, teamă-ți este să nu te rătăcești,
să nimerești aiurea în lumea de fantasme
fără să ai puterea lui făt-frumos din basme,
Să poți respinge răul ce ți-l imaginezi,
din falsa închisoare să poți să evadezi,
s-aduni întreg curajul ce poate să-ți aducă
victoria deplină, să-nvingi orice nălucă
Ce ți-ar opri intrarea în țara făr' de moarte
și unde tinerețea vrea pașii tăi să-i poarte,
împărăția vieții, speranța ta ascunsă
sau veșnicia însăși, cea veșnic nepătrunsă...
Eziți. Și clipa trece. Nu fi dezamăgit.
O altă clipă vine. E fără de sfârșit.
Oare-ai putea-o umple, să-nsemne clipa care
îți spune adevărul, cuprins în fiecare?
poezie de Elena Liliana Popescu din Unde ești, timp? (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ochiul apei din fântână,
Sunt toate stelele din cer.
Dar de cutez să-ntind o mână,
În clipa următoare pier.
catren de Mihaela Banu (19 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
Liniștea trosnește...
Din colțuri întunecoase
se-nalță
umbre tenebroase...
Singurătatea
e clipa ta de nebunie...
Te retragi în eul tău
ca să încerci
o trăire extatică.
Simți că planezi peste lume...
Trăiești extazul
unei superiorități sublime.
Timpul se scurge...
Apar îndoieli,
neliniști
și gânduri nătânge.
Superioritatea ta există?
Nu ești sigur!
În această lume,
singurul lucru
neîndoielnic
e moartea ce vine.
De-acolo,
de dincolo de viață,
îi poți zâmbi disprețuitor lumii,
detașat,
cu privirea de gheață.
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zvonuri întemeiate
Vorbim despre parlament,
(Uneori mai cu năduf):
N-ai nevoie de talent
Ca să poți să dormi ca-n puf
epigramă de Mihaela Banu din Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!