Se scurge timpul meu
Se scurge timpul meu. Dar unde oare?!
Mai prind din zbor secunde care cad,
Dar timpul merge-n drumu-i de nomad,
Scurtându-mi viața fără remușcare.
Ornice, clipe prețioase-mi scad.
Pe zimți le smulg, din carnea ce mă doare
Și mi le mistuie cu-nverșunare,
Apoi le-aruncă-n al uitării vad.
Mă saltă valul și la țărm mă scoate,
Izbindu-mă de malul vieții sfânt,
Făcându-mă să văd cu claritate
În calea mea, neexplorat pământ.
Și mă agăț cu mâinile-ncleștate
De-un astăzi, care încă-mi dă avânt.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.