Zeu între zei

Vă pier dumnezeii, toţi trei deodată,
Închişi între ziduri, zidiţi pe pereţi,
Biserica-i numai o curvă fardată
Furându-vă banii când voi sunteţi beţi.

Prea mulţi sunt hristoşii ce-atârnă pe cruce,
Dar spinul durerii doar voi îl purtaţi,
Chiar şi fericirea la chin se reduce
Şi sunteţi de sfinţii cei falşi escrocraţi.

Credinţa-i minciuna-mbrăcată-n odăjdii,
Ce neagră e cartea din care citiţi
Că aripi de vultur primiţi în primejdii,
Deşi toată viaţa prin colb bâjbâiţi.

Daţi vina pe unul cu coarne şi coadă,
Şi-n replică el e un alt dumnezeu,
Actori anonimi din acea bufonadă
Purtaţi la vedere un fals caduceu.

Ei nu pot nici trupul din rame să-şi mişte,
Au chipul pe care voi înşivă-l daţi,
Ce semne de bine vă dau în restrişte
Când lespedea rece pioşi o pupaţi?

O lume întreagă-i supusă de zei.
De ce-ar fi al vostru mai zeu printre ei?

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!