Gustul dulce de căpşună

Te ţin în braţe şi de mână,
Ai gustul dulce de căpşună
Şi îmi miroşi frumos, a viaţă,
Eşti adiere de dulceaţă

Mi te aşez încet pe buze,
Nu ştii că vrei, îţi cauţi scuze,
O teamă... însă şi dorinţă
Eşti ca un fulg în neputinţă

Pluteşti uşor, înmiresmată,
Uitând că poţi fi sărutată,
Însă eu ştiu, însă tu simţi,
Nu avem cum să fim cuminţi

Simt gust de dragoste albastră,
Căpşuni buchete, flori in glastră,
Fiori necunoscuţi, uitaţi,
Suntem prea puri... sau prea curaţi

E zbor de suflete rănite
Şi de iubiri nepovestite,
Dar ochii spun, inima simte,
Ceva, cumva, ne-aduce aminte

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul motiv

Milion de motive-aş avea să te las
Însă doar pentru unul nu fac acest pas,
Te păstrez lângă mine atât cât trăiesc,
Eşti iubire pe viaţă, eşti tot ce-mi doresc

Îmi greşeşti repetat însă ştiu să te iert,
Te aştept să te mângâi, refuz să te cert,
Tu eşti ceea ce eşti, chiar nu vreau să te schimbi,
Eşti marea-mi dorinţă ce-n emoţii te plimbi

Poţi să-mi zbori unde vrei, libertate poţi fi,
Când te-ntorci sunt aici, pentru tine, o ştii
Nu vreau aripi să-ţi tai, ce frumoase-au crescut,
Fii un înger suav, să fii tot ce ai vrut

Însă-ţi cer doar atât, nu-nceta să iubeşti,
Să exişti minunat şi duios să trăieşti,
Iar de vrei, dacă simţi, poţi să-mi spui: te iubesc
Eu atâta aştept, pentru asta trăiesc

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ndrăznesc

De m-ai asculta vreodată
aş voi ca să-ţi vorbesc
tu m-asculţi... cu toate-acestea
n-am putere să-ndrăznesc
eşti prea bună, eşti prea dulce
însă fără voia mea
ca şi-o pasăre pe cracă
tremur înaintea ta.

Am a-ţi spune multe lucruri
nu pot însă... mă-nfior
căci pe buze-ţi văd un zâmbet
rece, batjocoritor
gura ta e ca o roză
tu în râs mă vei lua
nu-ndrăznesc să ridic ochii
nu-ndrăznesc-naintea ta.

Mersul tău e de regină
ochiu-ţi e impunător
pentru ce te-admir într-una
înţelegi tu prea uşor.
De mi-ai fi tu suverană
şi eu rege de ţi-aş fi
pentru tine aş muri.

Poate-s prost! e cu putinţă
însă ştiu că te iubesc
inima-mi e simţitoare
însă nu pot să vorbesc.
O! amoru-mi pentru tine
să ţi-l spun de-aş îndrăzni
n-ai mai râde şi pe-un altul
niciodată n-ai iubi!

poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Traian Demetrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închide ochii

Te strâng, iubito, dulce, lângă mine,
Mi te-nfăşor în braţe cu mult dor,
Lăsând iubirea să-nflorescă-n tine
Curgând încet... de parc-ar fi izvor.

Mâna mi-e plină, iată, cu-al tău sân,
Buzele-ţi fragă-n buze... le topesc,
În gustul tău pătrund ca un păgân,
Închide ochii... hai... să te iubesc.

Pluteşti cu mine-n dragoste nebună,
Îmbrăţişările sunt prea puţine-acum,
Pe trupul meu... ai devenit stăpână
Şi flori de mac ţi-am presărat în drum.

Închide ochii... ţine-mă... de mână,
Te cuibăreşte-n mine... şi mă lasă
Să te iubesc turbat, o săptămână,
Şi-ai să-nţelegi... că viaţa e frumoasă.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătăţi de suflet

Suntem întreg ce se dezleagă
Pe jumătate, cu un scop,
Ne căutăm viaţa întreagă
Şi nu prea ne găsim deloc

E labirintul mult prea mare,
Multe intrări... multe ieşiri,
Cum poţi afla care e oare
Traseul unicei iubiri?

Te mişti în cerc, devii rutină,
Uitând de fapt cine erai,
Rămâi pe loc, cauţi o vină,
Nu-ţi aminteşti ce căutai

Şi simţi că eşti pe jumătate,
Că ai putea să fii întreg,
Ceva îţi spune că se poate,
Puţini sunt cei ce înţeleg

Suntem jumate, fiecare,
Un Yin, un Yang, ce se atrag
Dar renunţăm la căutare
Şi stăm cu sufletul pribeag...

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet din etern

Am clipit doar puţin, doar atât şi te-ai dus,
Cu privirea te caut, dar nu eşti, ai apus
Printre timpuri târzii eu aştept, nu mai vii,
Poate crezi că sunt trist, însă ştiu că revii

Pân-atunci am să scriu, tu citeşte de vrei,
De mă cauţi prin vers poţi să vii să mă iei,
Ştiu că ei nu-nţeleg dar nu-mi pasă deloc,
Sunt puţini care ştiu ce-am simţit reciproc

Tu un zâmbet mi-ai fost când apusul venea,
Răsărit deveneai din lumină de stea,
Adiere de suflet, ce nu mulţi au simţit,
Un păcat minunat, un etern ce-am trăit

Mă condamnă de vrei, mă iubeşte de poţi,
Însă dacă o faci, te-aş ruga să-mi arăţi,
Ca să ştiu că exişti, ca să ştiu că mai sunt
Între steaua din cer şi albastrul pământ

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar pe tine te-ai uitat

Eu te ştiu... poate mai bine decât vrei să îmi arăţi,
Nu eşti tot ceea ce pare, nu eşti tot ceea ce poţi,
Şi nu caut explicaţii, definiţii n-am să-ţi dau,
Cum să definesc frumosul lângă care vreau să stau?

Eşti doar tu, aceea care, zămisleşte tot ce-i pur
Fără tine frumuseţea n-ar mai exista în jur,
Nu ne-am naşte niciodată, făcătoare de minuni
Care ne veghează paşii, ca să devenim mai buni

Aş putea să-ţi spun iubire, aş putea să-ţi spun destin,
Eşti în toate şi eşti totul, eşti şi dragoste şi chin,
Lacrimile tale udă tot ce creşte-n jurul tău,
Eşti lumina infinită care vindecă ce-i rău

Noi suntem doar prunci pe care tu îi creşti şi îi păzeşti
De păcatele umane, de durerile lumeşti,
Fără tine nu-i trecutul, viitorul nu ar fi,
Suntem toţi bucăţi din tine, suntem toţi fiice şi fii

Eu te ştiu, te simt şi-n suflet te voi ţine talisman,
Să nu pot uita vreodată să iubesc frumos, uman,
Însă am o rugăminte, o şoptesc cu un oftat,
Ai grijă, te rog, de tine... mi se pare c-ai uitat...

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit

Atât îmi eşti tu de femeie,
Atât îţi sunt eu de bărbat,
Încât din mine curg crâmpeie,
Ce se topesc într-un oftat.

Însă oftatu-i de plăcere,
Vine firesc când te privesc,
Ochii zâmbesc, inima cere,
Tu ştii prea bine, te doresc.

Alintă-mă cu-o sărutare,
Pe vârf de buze o aştept,
Cu ochii-nchişi pe înserare
Şi inima bătând în piept.

Atât poţi fi tu de femeie,
Că pot să fiu şi eu bărbat,
Iubirea noastră mă scânteie,
Of Doamnă, cât te-am aşteptat!

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi eşti

Ochii tăi, mă pierd in ei,
Un ocean plin de dorinţă
Ei imi spun că tu mă vrei
Când m-aduni din neputinţă

Gura ta, visul meu tandru,
Ce pe buze îl şoptesc
Eu, bărbatul copilandru,
Ce mult vreau să o iubesc

Trupul tău, miracol veşnic,
Ce mă miră zi de zi
Cât aş vrea să fiu de paşnic
Mă lupt pentru-a-l cuceri

Mersul tău, iartă-mă Doamnă,
Parcă-s fiară după pradă
Ce pândeşte într-o toamnă
Sperând victima să-şi vadă

Îmi eşti toată o iubire
Ce să fac? Asta îmi eşti
Doar aruncă-mi o privire
Ca să ştiu că mă doreşti

Hai fi-mi mie înc-o dată
Ştii că mâine iar voi vrea
Să îmi dai iubirea toată
Şi pe veci să fii a mea

poezie de Adi Conţu (16 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condimente - Hit

Doar condimente peste tot:
În presă, radio, tv...
Pe stradă, masă, la terasă,
În lift, în pat şi nu mai pot!
Simt parcă toţi îmi întind plasă!
Doar condimente fără gust:
Pe dinăuntru şi pe-afară...
Şi dau doar minus în loc de plus,
Că viaţa e-o curvă penală!
Doar ţipete de la beţie,
Şi văd cum urlete străbat
Până şi căi de pribegie
Şi n-ai vreo şansă a fi curat!
Şi uite aşa îmi vine mie,
Să îmi iau lumea-n cap să plec...
Ştiu... parcă sună a nebunie,
Însă, n-am timp să mai aştept!
Doar condimente peste tot:
De la sărat şi fără stil,
Până la dulce de otravă...
Şi mă retrag atât de-abil,
De nimeni n-are să mă vadă!
O lume rea şi derapată...
O viaţă chin şi doar durere!
Eu ştiu că pentru toate-i plată...
Sătulă, însă fără avere!
Şi uite aşa anii se duc...
Şi condimentele sărace,
Nu-mi dau şi mie să apuc...
Să mângâie şi să mă-mbrace!
Perversă viaţă şi-agonie,
Ne joacă doar cum ştie ea!...
Bogaţi suntem în sărăcie,
Şi mintea goală ne domnea!
Doar condimente fără sens:
Avem prea mult... n-avem nimic!
Depresii cântă mult prea dens,
Cu inima închisă-n plic...
Suntem prea plini în goliciune,
Cântăm pe baluri de frustrări...
În suflete arde tăciune,
Zburăm în schizo şi visări!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcută

Ascunsă-n gândurile tale
Încerci să nu arăţi ce simţi
În jurul tău mii de petale
Te roagă să iubeşti, s-alinţi,

Însă preferi singurătate
De ce preferi să stai în ea?
De ce o frică te desparte
De tot ce eşti? De tot ce-ai vrea?

Te rog, de poţi, iartă-mi privirea
Dar cum să nu observ ce faci?
Îţi văd cumva nefericirea
Pe care o ascunzi şi taci

Să nu te-nchizi, nu da uitării,
Ce sufletul adânc îţi simte
Priveşte iar albastrul zării
Unde iubirea nu te minte

Ridică ochii, fii iubire,
Să fii tot ce ţi-e dat să fii
Destul ai plâns, fii fericire,
Aşa cum numai tu o ştii

poezie de Adi Conţu (8 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcută

Ascunsă-n gândurile tale,
Încerci să nu arăţi ce simţi,
În jurul tău, mii de petale,
Te roagă să iubeşti, s-alinţi.

Însă preferi singurătate,
De ce preferi să stai în ea?
De ce o frică te desparte
De tot ce eşti? De tot ce-ai vrea?

Te rog, de poţi, iartă-mi privirea
Dar cum să nu observ ce faci?
Îţi văd cumva nefericirea,
Pe care o ascunzi şi taci.

Să nu te-nchizi, nu da uitării,
Ce sufletul adânc îţi simte,
Priveşte iar albastrul zării,
Unde iubirea nu te minte.

Ridică ochii, fii iubire,
Să fii tot ce ţi-e dat să fii,
Destul ai plâns, fii fericire,
Aşa cum numai tu o ştii.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O secundă ne desparte

Nu-ţi feri privirea caldă, ştii că văd şi ştii că ştiu
Într-o mare de tăcere îţi sărut sufletul viu.
Te ascult chiar şi-n tăcere, vorbele ţi se preling
Nu îţi cer decât o şansă îndoielile să-ţi sting.

Eu te ştiu cum esti, iubire, m-ai atins şi m-ai iubit!
Am simţit la tine-n braţe ce gust are-un răsărit.
Eşti o stâncă încercată, nici furtuna nu te-nclină,
Dar, eu ştiu, că mă iubesti, doar mândria ţi-e de vină.

Îţi întind din nou o mână, îngheţată de-asteptare
Uită-te în ochii mei, simte-mi inima cum doare!
Fii iar generos cu mine, strânge-mă la pieptul tău,
Am simţit, întotdeauna, că acolo-i locul meu!

Ne uneşte disperarea orelor ce trec prea lent
Timpul, ne exaspereaza, nu-i la dragoste atent!
Dar tu ştii, vremelnic ceas, cu secunda ta rotundă,
Două suflete, ce simt, se găsesc pe-aceeasi undă

poezie de Garofiţa Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e dulce fără sare

Într-o lume mult prea rece,
Se topesc cuburi de gheaţă,
Nepăsarea parcă trece
Când iubirea le dezgheaţă

Şi încet apar izvoare,
Curg albastre, cristaline,
Apa limpede nu doare,
Ci ne face foarte bine

Devenim perechi iubire,
Ce scurtăm chiar infinitul,
Ne găsim parcă menire
În iubita şi iubitul

Nu-i uşor, nici imposibil,
Căutări, decepţii, teamă,
Însă totu-i reversibil
Dacă dragostea ne cheamă

Mai curg lacrimi, gust de sare,
Însă cum să ştim ce-i dulce
Fără clipa ce ne doare
Şi iubire ne aduce?

Între picături tristeţe,
Doar iubirea mai învinge
Lacrima care pe feţe
Chiar în suflet ne atinge

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânii tăi, culcuş de lună

În adieri înmiresmate, mă rătăceşti, însă zâmbesc
Pierdut, mi-e teamă câteodată, deşi lunatic, te iubesc
Şi sorb din tine cu dorinţa unui adolescent rebel
Care se pierde, fără voie, în tot ce vrea şi simte el

Iar tu? Aidoma unei aripi, mă-nalţi printr-un sărut, mai sus
Să fiu privirea care vede iubiri celeste la apus,
Cumva din sânii tăi răsare o dulce lună, ceru-i clar,
Pe ei aştern o mângâiere, ce îţi ofer acum în dar

De ce tresari? Dulce petală... catifelezi tot ce atingi,
Cu pielea ta, tu vindeci totul, chiar şi tristeţea mi-o învingi
În ochii tăi eu văd ce lacrimi ai vindecat de ai iubit,
Pe buze mi-a rămas dulceaţă, când cu-ale mele le-ai unit

Tu nu te vezi minunăţie, ai îndoieli, chiar de îţi spun
Că fără tine lumea asta nu ar cunoaşte tot ce-i bun
Parcă visez... dar e trezire, acum te văd, mă minunez
Priveşte veşnic către mine, căci fără tine iar oftez

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor să-ţi respir iubirea, să simt gustul atingerilor tale fierbinţi peste trupul gol si însetat de fiori. Mă săruţi uşor şi trecutul se topeşte într-un suflet firav. Suntem doar noi doi. Îmi mângâi simţurile cu şoapte şi pielea ta umedă îmi acoperă visele copleşindu-mă tandru, stârnind furtuni într-o noapte de februarie. Doar tu poţi să-mi picuri fericire în sânge, dor şi dependenţă în inima. Eşti al meu dintotdeauna. Eşti al meu de când nici nu îndrăzneam să visez la tine. Te strâng în braţe, dar nu vreau să adorm. Te iubesc atât de mult, încât de câte ori închid ochii îţi simt lipsa.

Andreea Palasescu (13 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecător prin viaţă

Am avut destule teste, unele le-am şi trecut,
Multe le-am picat, din grabă, câteodată a durut
Vor mai fi, lasă să fie, doar aşa învăţ ceva,
Cum e omul, cum e soarta, cum sunt eu, altcineva

E o roată, se învârte, multe gropi şi dealuri multe,
Ba e lună, ba e soare, ba sunt multe şi mărunte,
Mă mai duc pe la restanţe, nu am fost prea silitor,
Dar măcar pricep... în viaţă nu e totul chiar uşor

E lung drumul, plin de hopuri, te mai rupi, te mai îndoi,
Chiar mai cazi în nas, de-a latul, însă te ridici vioi
Plin de praf, uşor îl scuturi, cauţi zâmbetul din nou
Te înhami, nu-i prima oară când probleme vin cadou

Însă eu le-aş spune lecţii, experienţă ce n-aveai,
Astfel data viitoare, nici surprize nu mai ai,
Important e să ai suflet, să-nţelegi ceva din el,
Oricum restul se întâmplă, iar să schimbi... nu poţi de fel

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti

Te-ai îmbrăcat în flori de mac,
În roşul pur al decadenţei,
Miroşi a flori de liliac,
Dar..., ai candoarea inocenţei.

Te unduieşti precum o floare,
Duioasă ca o melodie,
Când blândă, când răscolitoare,
O temă într-o rapsodie.

Îţi joacă pletele pe spate
Când mai rebele, când cuminţi,
Ispita brunelor păcate,
Dar..., parc-ai coborât din sfinţi.

Eşti înger şi diavoliţă
Ba pură, ba ispititoare,
Când patimă şi când mironosiţă,
Atât eşti de înşelătoare.

Eu stau şi te privesc pierdut
Şi nu ştiu ce să îndrăznesc,
Stârneşti în mine un tumult,
Ceva, aşa, nepământesc.

Te-aş pune-n ramă, ca icoană,
Să te ador, să te cinstec,
Însă apoi îmi vine-o toană:
Să te înşfac, să te iubesc!

30.05.2020

poezie de Florentina Mitrică (30 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Te-aş putea ajuta cu ceva?
Lucian: N-aş prea crede. Mai bine ai grijă cu ochii.
Lia: De ce?
Lucian: Din cauza cepei. E foarte iute. Te va face să plângi.
Lia: Crezi?
Lucian: Sigur. Nu ştiai că ustură la ochi?
Lia: N-am avut ocazia să aflu până acum. Totuşi, dă-mi voie să încerc măcar să te ajut.
Lucian: Nu te-aş sfătui. Şi nici nu cred că ştii ce ar trebui să faci.
Lia: Dacă-mi explici, poate mă descurc.
Lucian: Bine. Dacă insişti, n-am nimic împotrivă. Însă nici n-am ce să-ţi explic. Priveşte doar! Şi încearcă să faci şi tu tot aşa, la fel ca mine. E uşor. Sau cel puţin, mie aşa mi se pare.
Lia: Cu cuţitul? Interesant! N-am umblat niciodată cu cuţitul...
Lucian: Dacă nu vrei, nu te obligă nimeni. Eşti musafirul meu; eu nu te pun la treabă.
Lia: Ba vreau. Pentru că te-am văzut pe tine, vreau să încerc şi eu.
Lucian: Cum doreşti. Poţi încerca. Însă... Invers; cuţitul în dreapta, doar dacă nu cumva eşti stângace. Şi nu începe cu ceapa.
Lia: De ce?
Lucian: Doar ce ţi-am spus: Ceapa e tare afurisită! O să plângi, iar eu nu vreau să văd lacrimi în ochii tăi.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înnebunit

M-ai înnebunit c-un zâmbet şi gropiţe în obraji,
Cu sărutul tău albastru şi aroma ce-o degaji,
Mi-am pierdut luciditatea, dar ce bine-i fără ea,
Îmi simt inima cum bate, nu mai e rece şi grea

Acum sunt un vals poetic, sărut paşi în urma ta,
Culeg de prin vers petale, ca să nu te pot uita,
Tu mi-ai devenit buchete de îmbrăţişări şi vis,
Eram undeva prin iaduri, neştiind de paradis

N-am nevoie de prea multe, e de-ajuns să ştiu că eşti,
Lasă-mă să fiu năucul ce te face să zâmbeşti,
Iar din când în când dă-mi voie să te mângâi, să alin,
Să fiu eu acela care îţi mai fură un suspin

Am înnebunit femeie, te rog nu mă judeca,
Doar iubeşte-mă pe viaţă, însă nu mă vindeca,
La ce-i bună vindecarea când eu vreau să te iubesc,
Mai bine nebun de tine... ca să simt că mai trăiesc

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iubire

Unii spun, dar nu fac.
Alţii fac, dar nu spun.
Mulţi vorbesc, însă tac.
Care-i rău? Care-i bun?

Unii pleacă prea mult.
Alţii vin prea puţin.
Eu pe care-i ascult?
Cei ce pleacă? Ce vin?

Foarte mulţi trecători
Şi destui care stau.
Unii-s raze prin nori,
Ceilalţi ploaie îţi dau.

Cum alegi între ei?
Care oare sunt buni?
Cum să ştii ce mai vrei?
Cum să faci să-i aduni?

Tu încerci să le-arăţi
Că la mijloc poţi fi.
Îi iubeşti chiar pe toţi
Şi-n iubire vei fi.

poezie de Adi Conţu (24 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!