
La rădăcini
Mă-ntorc de unde am plecat, la rădăcini,
stejarii mă umplu de măreție,
cum oare să-mi depășesc limitele,
dacă adâncul nu mă inițiază să urc.
Știu cum se cade dacă n-ai forță
și nu mă las doborât de furtuni răzlețe
izgonite de sunetul clopotelor.
Am scăpat de teama de încleștare,
cred că am o singură țintă
și ea se depărtează mereu,
dar lupta e cu mine, nu cu ea.
Nu știu altă cale mai dreaptă
decât perseverența în acțiune
cu sabia încovoiată deasupra capului
până dușmanul se pierde pe sine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sunet
- poezii despre stejari
- poezii despre perseverență
- poezii despre limite
- poezii despre frică
- poezii despre forță
- poezii despre dușmănie
- poezii despre depășire
Citate similare

Mă-ntunec, Doamne
Mă-ntunec, Doamne, iar mă-ntunec,
de atâtea ploi și vânt
nici umbre nu mai sunt, nici bucurie,
rostogoliri dușmane de ape peste case,
dar nu vreau să mă înec
ci să trăiesc în lume pe pământ
fără de teama plumburie
ce mi-a intrat în carne și în oase,
de încep de-acum s-alunec.
Lasă-mă să-mi revin, să cred în tine
cu tot ce am în mine mai de preț,
știu că mă pot risipi ori pierde
în repetatele încercări
pe care nu le știe nimeni când mai vin,
dar poate și aici e loc de bine,
iar din îndemnul tău măreț
voi construi o altă casă verde
de se vor naște blânde vindecări
și iar va curge-n mine har divin.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre ploaie, poezii despre naștere sau poezii despre bucurie

Chiar cred că nimic nu se pierde
Se umple în mine golul care n-a fost
cu multe plinuri pe care nu le știu,
de-mi dau câteodată sentimentul împlinirii.
Nici necazul nu-mi lipsește, vine și pleacă
ca o umbră când se face seară-n gânduri,
de mă încovoi, de mă îndrept,
se-ntâmplă să capăt putere și voință,
am rădăcini ce nu pot fi găsite.
Nici cunoscut, nici necunoscut mă zbat
și uit să iau norocul cu mine,
Aș vrea să-l împart, când este,
cu cei ce-mi deschid porțile împărătești
în acea desfătare care seamănă bucurie.
Chiar cred că nimic nu se pierde,
când crește-n mine miracolul iubirii
și-n el se ascunde nașterea pruncului.
Între lume și mine nimic nu-i de prisos
până ce focul arde ce-i de ars.
Totul se năruie și se zidește la loc,
când în inimi locuim amândoi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noroc
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre foc
- poezii despre copilărie
- poezii despre bebeluși
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Chiar cred că nimic nu se pierde
Se umple în mine golul care n-a fost
cu multe plinuri pe care nu le știu,
de-mi dau câteodată sentimentul împlinirii.
Nici necazul nu-mi lipsește, vine și pleacă
ca o umbră când se face seară-n gânduri,
de mă încovoi, de mă îndrept,
se-ntâmplă să capăt putere și voință,
am rădăcini ce nu pot fi găsite.
Nici cunoscut, nici necunoscut mă zbat
și uit să iau norocul cu mine,
Aș vrea să-l împart când este
cu cei ce-mi deschid porțile împărătești
în acea desfătare care seamănă bucurie.
Chiar cred că nimic nu se pierde
când crește-n mine miracolul iubirii
și-n el se ascunde nașterea pruncului.
Între lume și mine nimic nu-i de prisos
până ce focul arde ce-i de ars.
Totul se năruie și se zidește la loc
când în inimi locuim amândoi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

De când mă tot cauți
Am cântărit vorbele nefericiților lumii
și sunt foarte grele,
te simt nedumerită și goală.
Tot mai cred în minunile creației
înaintează cu lumina prin întuneric,
pentru îndoielile care mă stăpânesc
îmi cer iertare.
Sunt dependent de legile societății
și le accept din teama de ceilalți,
nu mă mai înșală aparențele,
dar mă înșală cei ce știu să o facă,
nu-i arăt cu degetul,
dar dacă pot îi ocolesc.
De când mă tot cauți
am încercat să te privesc în ochi,
ochii știu multe și trebuie atent citiți
de fiecare dată până-n adâncul tăcerii.
Nopțile și zilele mă scot din umbră
și te acoperă cu lumină,
cerul odihnește pe un nor alb
sub care mă iubești.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre zile, poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre odihnă, poezii despre noapte, poezii despre legi sau poezii despre lectură
Coeur De Lion
cei ce nu mă știu
îmi caută numele undeva deasupra capului, printre luceferi
degeaba trăiești dacă nu adori
cerul
dacă nu îmi găsești numele cuibărit
ba în Vega, ba în Cassiopeia
colorând nori în spatele lunii
cei ce cred că mă știu
mă privesc de sus
sub firul de iarbă gemând
printre cioburi și melci
o umbră a lumii cu gleznele goale
spre care stau cu mâna întinsă
sperând
cei ce mă știu tac
își umplu rănile cu mine
călcând peste lut
peste lumea cu clovni și covrigi
suflând tristețea apusului
în păpădii
tu, cel care mă iubești,
caută-mi numele prin iarbă
răstoarnă-ți luceferii cu pământul în sus
umple-ți rănile cu lut și cioburi din mine
așază-te
acum privește-mă în ochi
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre nori, poezii despre mâini, poezii despre glezne sau poezii despre Pământ

Mă nasc în altă parte
Acopăr cu palma un cer subteran,
știu că există undeva în dedesubtul conștiinței
pe linia frântă a neființei,
ascuns de taina timpului în ochiul său
uit să-mi trăiesc clipele ultime
și mă nasc în altă parte a universului.
Dragostea ta e o comoară de foc,
îmi arde tălpile oriunde m-aș afla,
lumina o port cu mine-n gânduri
ca pe un simbol al trecerii nestingherite
fără să mai existe moarte
doar câte o întrupare a spiritului
care se înalță pe sine,
deasupra de tot ce înseamnă iubire
Dumnezeu vede totul
și mă lasă liber de trup.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre simbolistică, poezii despre religie sau poezii despre ochi

În zilele luminii
Mă regăsesc în fiecare dintre oameni
și caut răspunsuri la întrebările lor,
cel ce uită să se apropie de rădăcini
nevrednic își pierde credința
și e zbate răpus de îndoieli.
În zilele luminii mă dezleg de întuneric
mai hotărât decât înfometații de cuvinte,
mă rup de teama care surpă voința
și-mi rămâne în urmă ecoul.
Trăiesc în umbra răcorii de seară
dau la o parte nepăsarea,
odată cu puterea care se ridică pe zid
de zidul pe scară îl urc
în vreme ce orizontul se îmbracă în purpură.
De la mine scapă idei ce scapără,
lupt cu întâmplări care înghit scântei,
tu-mi dai iubirea ce-mi înfășoară trupul,
eu nu știu ce să-ți dau
nu vrei nimic.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară sau poezii despre idei
Clipe frumoase
Au fost multe clipe frumoase
Și cred că nu vor mai fi, știu bine,
Au fost desprinse ca din poveste,
Atunci când eu sunt cu tine.
Aș da tot, cât aș putea
Să vină din nou timpul, știu bine,
O clipă doar să pot să mă-ntorc,
Cu zâmbetul deschis la tine.
Speranța mea nu mai are vlagă
Ea vrea să se stingă-n mine,
Dar domnul mi te-a scos în cale
Și sunt acum cu tine.
Vreau să fiu bine dacă îți dai seama
Și vreau să ne fie bine,
Că uneori greșesc, tu iartă
Și fii mereu cu mine.
poezie de Eugenia Calancea (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vinovăție, poezii despre iertare, poezii despre greșeli sau poezii despre frumusețe

Știu să pun punctul unde trebuie
Lumea trece prin mine flămândă,
îi ofer tot ce am,
dar nu mai mult decât sunt,
știu să pun punctul unde trebuie
când nimicul se înfiripă-n luptă
cu scop de tergiversare
în calea evoluției mai rapide.
Pornirea este hotărâtă și dreaptă,
dar sunt și gânduri ascunse
puse să împiedice desfășurarea,
de aceea lumea trebuie salvată
de fiecare, în fiecare clipă dată.
Uneori e prea târzie descoperirea,
jocul unora cu viața tuturora,
dar pericolul e pe muchie de cuțit
și moartea se teme de așteptări.
Cine spune că e o prostie,
să privești lumina la capătul tunelului
fără să înaintezi în viteză spre ea
are în buzunar adevărul, locomotivă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre trenuri, poezii despre salvare, poezii despre prostie, poezii despre pericole, poezii despre moarte sau poezii despre locomotive
Cade
cade zăpadă multă să ne-ajungă...
nici nu știu dacă te mai iubesc
nici nu știu dacă mai am nevoie de mine
în toiul iernii cad mă rătăcesc
sunt și pădure și izvor dar și tăciune
să cazi e simplu să te ridici e greu
caut un prieten să îmi fie aproape
nu știu unde mai sunt cine sunt eu
știu totuși că nu pot să calc pe ape
iarna e mai tăcută ca nicicând
fulgii tot cad și cad ca o perdea
frigul când e tăios când e mai blând
pe-afară nu se-arată nimenea
doar oamenii de nea au mai rămas
să ne aducă aminte că sunt vii
au gânduri multe chiar dacă n-au glas
îi înțeleg doar cei ce sunt copii
mi-a picat așa ciudă pe iarnă
că vrea să-mi intre-n casă și în suflet
în loc să stea afară și să cearnă
iar inima să-mi bată fără sunet
nu mai cădea zăpadă, ne-a ajuns...
poezie de Mihai Chira
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre zăpadă, poezii despre suflet, poezii despre păduri sau poezii despre prietenie

Păcătosul
Un păcătos nu iartă pe nimeni,
nu se iartă nici pe sine,
în această lume fiecare iertare
se face de cel cu har
de aceea el își ascunde intenția
și faptele uită vorbele.
Pe drumuri bătătorite așteaptă răul,
pornirea nefirească,
o cădere la pământ
de unde nu se mai ridică om.
În spatele său stăpânește întunericul,
ochii nu mai au țintă
doar un blestem vine din interior
și produce dispreț
în care se pierde fără să vrea.
Lumina pare o anihilare dușmană,
să-și caute mijloacele,
numai Dumnezeu mai poate face ceva
dacă nu e prea târziu.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Dumnezeu

Pentru nenăscutul din mine
Rup din mine bucăți și le macin până la făină
apoi le frământ până la sudoare
și aprind lumânări desprinse din stele
de frica necuratelor făpturi
ce populează vise de coșmar
în labirintul întunericului orb.
Pentru nenăscutul din mine
așez vocabule la ușa destinului
cu zăvoarele cerului deschise
până-n adâncul ochilor,
de unde privesc nesfârșitul
și -i pun cruce de piatră,
să măsoare timpul
în orologiu dintr-un turn
mai înalt decât crezul
ce mă înghite-n final
din focarul de nesiguranță
lăsat moștenire.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre visare, poezii despre stele, poezii despre sfârșit, poezii despre nesiguranță sau poezii despre moștenire

Nehotărâre
Cu binefacerile care ne ocolesc
nu reușim să intrăm în contact
și crezi că nu-i nicio pagubă,
mai mult, le dăm uitării și mergem înainte
fără să ne mai amintim de lipsuri.
Vor apune treptat stelele nopții,
se va face o dimineață de primăvară,
dragostea câtă a fost
s-a consumat într-o iubire sălbatică,
tu și în amiaza zilei mai tânjești,
dar eu am plecat pe drumul promis.
Nu știu dacă vrei să mă urmezi,
n-ai spus nimic
și timpul nu face pauze.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre promisiuni, poezii despre primăvară, poezii despre pagubă sau poezii despre miezul zilei

Nu mă împiedică nimic
Nu am altă alternativă veritabilă
dar sunt mulți ochi care mă urmăresc,
poate că jocul este prea complicat
și jucătorii nu-l stăpânesc atât de bine.
Mulți se feresc să mă numească
se împiedică de propria teamă
și se ascund când dau de greu
dar nu-s iertați când totul iese la iveală.
Nu văd de ce să mă împotrivesc
cred că nimic nu se câștigă ușor
și lupta mea este cu mine însumi
fără alte căutări în afară.
Nu mă împiedică nimic,
să nu uit ce ar trebui uitat,
dar dacă cineva îmi trântește ușa în cap
aștept o vreme până se sparge răbdarea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri
Vreau gândul tău să-l citesc
Ce bine ar fi să știu ce gândești,
Că uneori mă întreb unde ești?
Îmi place când ochii tăi strălucesc,
Dar vreau gândul tău să-l citesc.
Vreau să nu fii o dilemă pentru mine,
Că uneori am întrebări despre tine
Și vreau să descifrez din tainele tale,
Că inima mea vrea să fii în a mea cale.
Fluturi din stomac încă nu au zburat,
Dar știu că poate fi adevărat,
Să-mi închipui că ești lângă mine
Și că mă-ntorc mereu la tine.
Inima ta bate pentru mine
Și știu că și eu am dor de tine,
Doar vântul mă trezește-n noapte,
Și mă trezesc cu gândul plin de șoapte.
poezie de Eugenia Calancea (3 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi sau poezii despre adevăr

Eu cred odată cu tine
Tu nici n-ai fost,
eu ți-am citit chipul printre femeile pământene
și l-am lăsat să capete trup de fecioară
asemenea Ceciliei.
Eu cred odată cu tine,
sunt mai mult decât poți tu vedea
mirele virtual care ne unește-n simțiri
sub dreapta îngemănare a cerului
unde fără niciun împărat
credem în el
și sângerăm în adevărurile lui
din cuvânt
până la sfârșit.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre nuntă, poezii despre femei sau poezii despre cuvinte

Fără nicio îndoială
Am plecat în lume de timpuriu
fără nicio îndoială,
mai mult cu voință și încredere,
în luptă am suferit destule înfrângeri,
dar am crezut în victoria finală
și am învins.
Nu m-am lăsat niciodată convins
că nu pot să-mi ating scopul
nemărturisit nimănui
șinu mă dezic de rădăcini
umilite dar vânjoase.
Mereu mă caut unde trebuie să fiu,
nu mă pierd în gropile conștiinței,
mă regăsești oricând urcând scara
unui veac de împătimiți.
Nimeni nu-mi oblojește rănile sufletului,
în ele mă recunosc mai puternic decât sunt
și nu mă satur cu obișnuințe comode.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre încredere, poezii despre victorie sau poezii despre conștiință

Până la înălțarea definitivă
E o neșansă a întâlnirii mele
când stăpânitoare nu mai ești în trupul tău
mai zdrobitoare decât mine, decât ochii mei
pe care-i ascund sub ochelarii vremii
ca sub o ceață mereu străină.
Să ne împărțim bucuriile, să plângem durerile
să le cântărim ori să le spargem în bucăți
până la despărțirea de noi și de ele
cum răul de bine, frumosul de urât.
Du-mi prezentul pe buza prăpastiei
picioarele desculțe să calce pietrele
trupul să se înalțe drept din suferință
tot mai înalt și mai subțire
să urce-n cer împiedecându-se de îngeri.
Să-mi spui că și tu ești o mirare
cu care mă minunez în fața stelelor,
că suntem un fluviu ce desparte munții
dealurile, câmpiile și tot ce stă-n cale,
că suntem o întâmplare găsită pe pământ
și nu căzută aiurea din cer
care se ridică și sărută lumina
prin luptă înfrigurată cu sine și restul
până la înălțarea definitivă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sărut, poezii despre suferință, poezii despre prăpăstii, poezii despre prezent sau poezii despre plâns

Podul de piatră
E o punte care se aruncă singură peste apă
îi place să zburde peste râu. Nu pot
trece pe ea, dacă se așează singură.
Nici unui rîu nu-i folosește. Valurile
o privesc cu suspiciune, nimeni n-a pus-o acolo.
Arinii o văd ca pe un obstacol în cale
și așteaptă mână de om
să-i cioplească într-un pod ca lumea.
Satul din care sunt nu vrea să mă știe,
nu-i arde de nimic în aceste vremuri.
Rămân acasă cu gândul că am destul
sat în mine și nu-mi mai trebuie altul.
Până se va face un pod de piatră,
podul ăsta îl visez de copil.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nicolae Vălăreanu Sârbu despre visare, poezii despre sat, poezii despre poduri, poezii despre obstacole, citate de Nicolae Vălăreanu Sârbu despre gânduri, citate de Nicolae Vălăreanu Sârbu despre copilărie, poezii despre acasă sau citate de Nicolae Vălăreanu Sârbu despre acasă

Mâinile, contur de aripi
Peretele de care mă sprijin
nu se vede,
are în el cuvântul ziditor la cer
și tot încerc să-l trec.
Soarele se proptește-n el,
la răsărit și apus,
în fiecare zi îl știu imaculat,
numai noaptea alunecă și cade pe pământ,
rămân deasupra stelele și luna.
De câtăva vreme mâinile mi se alungesc
și capătă contur de aripi,
mi-e frică să mă las în zborul lor
să nu mi se frângă visele
și să cad din somn în apă.
Sunt o pasăre adormită pe cablu,
deasupra fluviului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (26 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre zbor sau poezii despre păsări