Adierea
La fiecare adiere se pierd pretinse sentimente
Și se adâncesc clipele
În care vor trece neobservate adieri luminate
Cu toții ne vom ridica dintre ziduri și vom spune
E meritul nostru că ei au reacționat așa
E meritul fiecăruia că și-a însușit educația
Și că va privi spre cer, eliberat de joc
Un merit este al inimii că a putut accepta iubirea
Alt merit este al minții că a păsit discret spre nebuloasă
A acceptat tumultul de sentimente și a zâmbit
Când inima nu mai era a noastră
A crezut în vis și adiere
A crezut în pașii de urmat
A plecat spre noi acoperăminte
A pierdut o veșnică lecție de urmat,...
Dacă tu ești cel pe care l-am cuprins
Dacă tu poti atrage universul în spini...
Dacă tu ești cel pe care l-am simțit...
Eu rămân adierea în prag de drum
Luminate ființe inima o înalță
Și mă scot din temnițe...
Putem striga către fiecare șoaptă..
Inima ne cheamă și putem spera...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ileana Nana Filip. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.