
Ramura de nuc
Când trupurile nu se mai ascund în ploi și iarba nu e ploaie
Prințesele din labirint vor arbora drapelul
Să știi că noaptea e tot zi
Speranțele se vor topi în ochii tăi de ploaie
Și versul te va coborî și am să plec din ploaia ta de stele,
Lăsând o ramură de nuc, în urma așteptării mele.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Despre ploi
Pe aicea pe la noi,
Feluri multe sunt, de ploi,
Ce, cu apa lor de ploaie,
Spală, udă și înmoaie:
O ploiță specială,
E cu apă minerală.
Ploaia cea mai indicată,
Este cea cu apă plată,
Ploaia rea, ce nu prea iartă,
Este cea cu apă fiartă,
Însă ploaia cea mai rea,
Ploaia e, cu apă grea,
Altă ploaie, mai cochetă,
E cu apă de-toaletă,
Iar o ploaie mult râvnită,
E cu apă de-a sfințită...
Pe aicea pe la noi,
Feluri multe sunt, de ploi,
Ce, cu apa lor de ploaie,
Spală, udă și înmoaie...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne îmbrăcăm în ploaie, iubito!
Să ne îmbrăcăm în ploaie, iubito!
Așternutul verii cu iarba cosită e aproape
Sânii tăi miros a salcâm,
Unduirea părului tău a libertate,
Pe brațe îți prind fluturi colorați, iasomii,
Răsărite din ploaie și noapte
Cuvântul se tot coboară în seri de aprilie,
Din stele ce miros a gutui
Încă puțin și vom trece marea,
Dăruindu-ți o icoană din calcar nestins,
Inima mea va fi zidită în cetăți,
În fiecare primăvară și iarnă
Florile de cais care au nins
Au nins pentru tine
Când sufletul meu tace între prunci la izvor
Ca o stofă din mine ce pleacă și nu se întoarce
Decât atunci când din aripi înfrunzesc cocorii.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre ploi
Pe aicea pe la noi,
Feluri multe sunt, de ploi,
Ce cu apa lor de ploaie,
Spală, udă și înmoaie,...
O ploiță specială,
E cu apă minerală.
Ploaia cea mai indicată,
Este cea cu apă plată,
Ploaia rea, ce nu prea iartă,
Este cea cu apă fiartă,
Însă ploaia cea mai rea,
Este cea cu apă grea,
Altă ploaie, mai cochetă,
E cu apă de-toaletă,
Iar o ploai mult râvnită,
E cu apă prea-sfințită...
Pe aicea pe la noi,
Feluri multe sunt, de ploi,
Ce cu apa lor de ploaie,
Spală, udă și înmoaie...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul aleargă desculț
Vezi tu noaptea asta?
E a ta, când ninge fară fulgi
Ochii mei tot aleargă
Luna coboară ca o urmă de lup
Nu intra în stropii de ploaie
Timpul aleargă desculț
Anii ca zăpezile se vor întoarce tot mai albi
Și atunci și acum iubirea.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Stropi de veșnicie
stropi de veșnicie
ploaie de luni și stele
în cerurile mele
eterne
ploaie de sori și comete
în universurile mele
concrete
ploaie de planete și culoare
în inima mea
iubitoare
ploaie de lumină divină
în ființa mea
deplină
ploaie de iubire infinită
în sufletul meu
care-ntruna palpită
poezie de Gabriela Marin
Adăugat de Gabriela Marin

Comentează! | Votează! | Copiază!

Devin secundă
Și din acel apus va răsări soarele cu mâinile de ploaie
Să știi tu, iubito, că mieii urcă pe deal
Cu brațele mele te îmbrățișez
Luminindu-ți dimineață și dacă te voi striga
Numele tău va fi focul inimii mele și din acel apus va rămâne lumina
Aprinzindu-ți trupul prin iarba de opsidian
Ce coboară adiânc în ape ca o mireasă celtica
Uneori vei privi înspre ea iubirea sau acel foc neștiutor
Ce curge din inima în purpură de soare sângeriu
Ce-i dragostea în albul și albastrul picăturilor de ploaie în gri
Când mâna mea ți se așează pe sânii
Dezlipindu-ți iluzia ce uneori face timpul relativ
Nu există decât iubirea
Acum m-am trezit
Ești tot mai frumoasă și eu urc spre cer cu fiecare clipă, devenind secundă.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba
A venit vântul dinspre Dunăre, vânt cald.
Și vântul a adus nori.
Și norii au adus ploaie:
Ploaie grasă, ploaie caldă,
Ploaie de primăvară.
Ploaia bună a înviorat pământul,
Câmpul nesfârșit a înviat.
Iarbă cu vârf subțire,
Iarbă lucioasă, sticloasă.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nici nu știi (odiseea ploilor de noapte)
Tu nici nu știi c-afară plouă
Și nici nu știi că mă iubești
Când noaptea, pe la ora două
Numai la mine te gândești.
Tu nici nu știi să joci prin ploaie
Ca paparudele, ca mine
Să te usuci la foc de paie
După ce ploaia pleacă, vine...
Tu nici nu știi cine sunt eu
Poet știut pe dinafară
Întreabă-L doar pe Dumnezeu
Din ploaia Lui de primăvară.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie
Ploaia, buruiană deasă,
vrea pământ de cer să țeasă,
și pe vechi și-atâtea căi
ploaia șterge pașii tăi ...
Pe unde-am iubit odată
crește buruiana beată,
părul tău se stinge-n ploi,
nu mai știm nici noi de noi,
și ca ploaie, și ca vânt,
ne tot pierdem în pământ ...
poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Ion Bogdan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Palmele de dor
Dar numai duminica ne certăm?!
Unde sunt florile, unde e dragostea?
S-au pierdut?
Unde ești tu, unde e noaptea?
Noaptea aceea de lut,
Când îți acopeream ochii cu liniște
Caută-mi un puzzle!
Așterne-mi în inima foc,
Desfă-ți mijlocul sânilor!
Și te voi încălzi cu palmele mele de dor
Să te cuprind în marea de foc a inimii mele
Ce stare de foc o pasăre-mi strigă
Prin munte-mi trece un vânt
Îți deschid ochii cu dimineața ochilor mei
Limpezi, ca soarele, ca razele soarelui din cuvânt.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul s-ar sfârși!
Lumina dragostei e una
Seamănă cu lumina din cer
Păsările sunt nepieritoare în zborul lor
E viață tot ce nu vezi se amestecă
Cu soarele cu ochii nostri
de cireș nu trece o sclipire printr-o clipă
Bogați am fi, săraci bogăției fără iubire
Totul s-ar sfârși!
Comete ceruri, veșnicie și lumea ar tembeliza
Aplauze și frigul s-ar topi în asfințit
Ierni și primăveri ar fi talaze
O ploaie a verii fără răsărit
P. S. Am scris aceste poezii cu inima.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai întrebat ce fac
Îmi curățeam simțirile de umbre.
Afară plouă și ploaia nu mă doare.
Mi-e ploaie toată ziua-n noapte.
Și eu doar frigul gheții...
Un gând înfrigurat în timp!
Doar picături de ploaie
Îmi pictează-n suflet un carnaval
Cu vânt, cu ploaie... soare...
Eu un miros amestecat
Într-o cascadă a trăirilor mele!
Și nici tăcerea ta nu mă surprinde
În care eu aud doar gândurile
Ce strigă după mine...
Trezindu-mi chiar și visele
Ce îmi deschid o ușă către vară.
Cu tine-n gând pășesc desculț
Chiar și pe cioburile colii de hârtie.
Tu ești o pasăre ce-alungă
Singurătatea copacului din mine.
Ești urma ce penelul meu o lasă
În deșertul sentimentelor mele.
O rochie albă de ploaie
Peste umerii zilei de jar.
Eu... lacrimă ce cade-n nisipul ce arde
Atunci când Soarele devine vulgar,
Doar când nisipul devine prea fierbinte!
Și eu... respir picuri de ploaie...
Acum te las...
Dormi... lacrima mea de ploaie!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Și era ploaie cu senin
Și era ploaie cu senin
Senin cu ploaie,
Salcâmii ramurile-nchin
Și le îndoaie.
Acuma tot ei înfloresc
De primăvară
Și-un dulce miros răspândesc
În dalba sară.
Un mândru soare scânteind
Pe bolta-albastră
El bate ploaia șiroind
Pe-a ta fereastră.
Și-n haină albă tu apari
Cu pasuri line
Și numai ochii tăi cei mari
Privesc la mine.
Atât de dulce și de plin,
Cu-așa văpaie,
Ah, era ploaie cu senin
Senin cu ploaie.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Și era ploaie cu senin
Și era ploaie cu senin
Senin cu ploaie,
Salcâmii ramurile-nclin
Și le îndoaie.
Acuma toți ei înfloresc
De primăvară
Ș-un dulce miros răspândesc
În dalba sară.
Un mândru soare scânteind
Pe bolta-albastră
El bate ploaia șiroind
Pe-a ta fereastră.
Și-n haină albă tu apari
Cu pasuri line
Și numai ochii tăi cei mari
Privesc la mine.
Atât de dulce și de plin
C-așa văpaie
Ah, era ploaie cu senin
Senin cu ploaie.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba a adormit profund
Hai să aprindem noaptea cu cântecul de greier,
În loc de luminar
Să punem stele în foc.
Să spunem că iubirea a semănat cu vântul
Sau cu o adiere a frunzelor de plop
S-au liniștit caișii și vișinii în roșu orizontal
Și iarba a adormit profund.
Cuvântul nu mai strigă la tine, universul la mine,
Răsăritul pe drumuri să ne prindă când alergăm desculți
Și ce alegorie de flori tot mai suave au păsările-n aripi!
Când vântul parcă-i stins.
Ne caută un miracol cuvânt sau întrebarea
De ce în tinerețea noastră a nins?
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirosul cerului
Plouă, mirosul de parfum al cerului
Amintește de căldura palmelor tale
Și-i rece ca o rană veche și mâinile
Ți le dărui cu dragostea mea.
Plouă printre stele ca la un ospăț marin,
Îmbrăcat în turcoaz verde albastru
Ținem amândoi culorile în mâini
Și simțim lumina Învierii, dragostea și moartea.
Dar inainte de toate această pasăre
Ce ne plimbă trupurile în zbor
Ca un salt peste o oază de nisip
Plouă și eu te iubesc ca pe o petală de mac
Din picăturile ploi se nasc
Îmbrățișările mele pentru tine.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea mea
Minunea mea cu ochii mari și calzi, cu glasul blând
Și trupul de mătase
E ziuă și lumina inimii mele zboară către tine
Tu, cea mai frumoasă dintre poeme
Ochii tăi îmi cuprind nopțile și visul crește trandafiri
Gândul meu care bea apă din stele și rouă
E cu tine ca o fereastră deschisă în zorii luminați.
Tu ești cerul meu și muzica inimii mele.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Această ploaie
îți stă bine cu
această ploaie -
să o porți și data viitoare
când ne vom întâlni în respirația
timpului.
îți stă bine și știi asta, te înfășori în ploaie ca
într-un zâmbet de bună regăsire.
te-aș săruta dar dispari între siluete,
mișcătoare zăbrele grăbind umeda amiază.
câteva bătăi de inimă se mai aud
în locul unde ai fost
și ploaia care îmi cade în suflet.
poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Victor Ponta Plagiatorul are de azi patalama și de la Înalta Curte de Casație și Justiție că a plagiat la doctorat (pamflet)
Mama lui când l-a fătat, hei, ce ploaie și ce vânt,
Filmul i s-a cam voalat, hei, ce ploaie și ce vânt,
Și-a ieșit cam țigănos, hei, ce ploaie și ce vânt,
Cu obrazul foarte gros, hei, ce ploaie și ce vânt!
Țigănos și la culoare, hei, ce ploaie și ce vânt,
Țigănos și-n comportare, hei, ce ploaie și ce vânt!
Pe măsură ce creștea, hei, ce ploaie și ce vânt,
Bădăran el devenea, hei, ce ploaie și ce vânt!
Când rușinea s-a-mpărțit, hei, ce ploaie și ce vânt,
Victor Ponta a lipsit, hei, ce ploaie și ce vânt;
N-a lipsit că n-a putut, hei, ce ploaie și ce vânt,
A lipsit c-așa a vrut, hei, ce ploaie și ce vânt!
Când a fost la doctorat, hei, ce ploaie și ce vânt,
El din plin a plagiat, hei, ce ploaie și ce vânt!
Plagiatul evident, hei, ce ploaie și ce vânt,
L-a negat impertinent, hei, ce ploaie și ce vânt;
C-un tupeu fără egal, hei, ce ploaie și ce vânt,
L-a negat și-n tribunal, hei, ce ploaie și ce vânt,
Însă azi i s-a-nfundat, hei, ce ploaie și ce vânt,
Cu-n verdit de plagiat, hei, ce ploaie și ce vânt!
Cu obrazul gros cât palma, hei, ce ploaie și ce vânt,
Și în gură cu sudalma, hei, ce ploaie și ce vânt,
Și-ndurgând tot baliverne, hei, ce ploaie și ce vânt,
El a răsturnat guverne, hei, ce ploaie și ce vânt!
Vai, sărmană-a noastră țară, hei, ce ploaie și ce vânt,
Te-a condus această fiară, hei, ce ploaie și ce vânt;
Te-a condus ăst impostor, hei, ce ploaie și ce vânt,
Necioplit, plagiator, hei, ce ploaie și ce vânt!
pamflet de George Budoi din Plagiere și Plagiatori: aforisme, epigrame, pamflete și satire (13 iulie 2020)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii albaștri ai ploii
car dragostea cu sacoșa prin ploaie
mi-e dragă ploaia și cuvintele ei sărate
într-o zi, am vrut să-i pictez ochii ei albaștrii
dar ploaia era, iubito, prea departe,
nu i-am putut vedea
ochii albaștri ai ploii
iubito, unde sunt ascunși ochii ploii în noapte?
când îi vei știi sufletul, îi vei picta, spuneai,
geniul s-a strecurat printre degetele-i mate
iubito, acestea sunt visele mele înaripate
le-am furat de la Dumnezeu, ți le dau pe toate
l-am văzut dansând odată prin ploaie
ca o lumină uriașă și, din ceasul acela,
l-am închis definitiv în inima mea
ploua acvamarin și eram gol ca o vitrină
era timpul să mor, iubito,
undeva, lângă mine un orb picta
ceea ce numai simțurile lui puteau să vadă
sufletul și ochii albaștrii ai ploii
doar nebunul cufundat în veșnicia tăcerii
înnebunise de atâta iubire.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!