Sărutu-i trecător

S-au dus în ploi adânci - mistere
Şi luna joacă în iarbă ca floarea soarelui
Pe lunci se mistuie ca focul vetrei, fără pară
Gândul aşezând tăcerea unor pietre şi linişte
Îmi fură somnul meduzele solare
S-au topit şi gustul de gutui s-a stins în calendare,
Despărţind apa de mit
Cerească-i doar iubirea
Sărutu-i trecător
Cenuşă-i amintirea
În zbor, doar stelele au nemurirea
Covor de iarbă verde.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul de iarbă

Cum s-au zidit în mine amintiri ca în vechile ceasloave?!
Acuma aflu că sunt mort şi rănile
Sunt calde pe cruci de lemn şi cruci de piatră
Vântul îşi şerpuie iubirea-n vânt,
Înnobilind cuvântul,
Noaptea mea şi luna mea vor deveni mestecăni şi vor îngheţa,
Vor triumfa nepăsări pereche în colţul gurii.
Un blestem acoperit cu flori va şterge ochii de lumină,
În zorii precursori ai zilei voi rupe litera de foc
Şi voi zbura spre tine cu sufletul de iarbă.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămaşa

De câte ori plouă, voi să-mi sădiţi un vişin
Cămaşa să mi-o ştergeti de sânge şi de pete
Lăsaţi-mi orizontul deschis să mă îmbete!
Şi flori de iasomie ca să dorm
Şi pupi de maci în plete să plouă numai iarna
Un strop să se dezgheţe să mă întorc în iarbă
În galbenul de lut din chilimbare pietre
Să-mi spune-ţi adevărul, iubire
Şi ce arde mai mult în noapte decât stelele?
Care-i oceanul vieţilor deşarte?
Şi care nor e piatră de început?
Şi ce e nemurirea, dar moartea?
Când să înnoptăm?
E prea târziu să ne trezim
E noapte, se întorc din raze stelele ca un deliciu de culori.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt doar un trecător

Noile concepte modelează gândul
Ca pe fumul negru, când îl bate vântul
Înainte de-a ne naşte, soarta ne-au facut-o
Femei ce nemurirea, dintr-o dată au rupt-o.

Nu-i blestem ce s-a întâmplat, aşa a fost să fie
Par zei că s-au răzbunat, dar cine poate ştie
Şi acum legat cu lanţul, legilor de muritor
Mai este-o poartă în lume, că-s doar un trecător.

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rispitor în negru

Plouă risipitor de negru în albul zbor de păsări
Se mai zăresc ecouri
Vocea ta plouă
M-ai dezbrăcat în ploaie
Icoanele pereţilor şi depărtarea umbrei dintr-o stea
Şi muza iar ascultă cum se ridică norii la tine
Palme soare în zbor îmi zburdă miiei şi primăvara minţii a tot cioplit icoane
Şi plouă în depărtarea apelor tăceri
Ascultă şi priveşte pe geam afara noaptea cum spulberă
Amurgul se înţepenesc în frig doar mâinile de îngeri
Rămân ca o lumină în rugăciunea nopţii când s-au trezit castanii îmbujoraţi de frig
La mine se opreşte un ceas din cele şapte străluce
Şi orbeşte lumina în aurul topit
Trezeşte-mă din murmur cu geana dă-mi de veste
Mă nasc puţin din ploaie de parc-aş fi murit în ochi tăi de ploi
Cireşul s-a topit şi tu nu mă cunoşti
Luminile sunt dense şi pasărea mai ciripeşte pe crucea de pe schit.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La iarbă verde

Cu purcel şi cu căţel,
Au ieşit iar în natură.
Iarba-i doar un firicel:
Restul e... maculatură!

epigramă de Viorica Găinariu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizantemele

Crizantemele sunt florile ce mor. odată cu toamna
Strălucind se desfac şi se înalţă la cer,
Lăsându-şi catifeaua ca o eternă poveste
Murgul doarme în iarbă
Dimineaţa îl găseşte, visând a iubire
Miroase coama lui jucăuşă
Aripile lui zburând se îmbracă frumos
Fata cosânzeană curtată de zmei, obosindu-le privirea
Cu ochi migdalaţi ca stelele,
Uriaşi fac poduri la trecători
În zori tomnatici, bruma.
Îţi picură laptele din piept.
Doarme micuţa egretă cu sufletu-n palme
Aţipită în vis, cum soarele în leagăn o ştiu stelele
Ochii şoimului ce dezleagă cerul de stele
Şi vântul de piatră
Tac lumânările
Iubirea lui Perseu
Arde sărbătoarea corturilor
Îşi numără fii, rugul arde scarabei şi zei
Au roşii obrajii
Ce linişte pe muntele cetăţuia
Urcă o cruce la deal
Vânată ca focul paşilor grăbiţi,
Unde-i primăvara?
Unde doarme fata de împărat, prin codrii risipiţi
E un fel de zbor în veşnica zăpadă
Umbre şi istorii.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul, frate cu grătarul

Când vine ziua de Rusalii
La iarbă verde ies vandalii
Şi după ce s-au stins cărbunii
Pe-acolo zici c-au fost şi hunii!

epigramă de Vasile Manole (2011)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa ploilor de vară

Liane de verde s-au strâns...
Veghează al ploilor plâns!
Veghează tăcerea din noi,
Iubirea-mpărţită la doi.
Şi-n tainica noapte de vis,
Doar eu sunt poemul nescris
Sunt plaja cu valuri ce dor,
Ocean şi nisip mişcător...

Liane de verde s-au strâns...
Îmi pare că-i ultimul plâns.
În mine ard ploi de furtuni,
Ard frunze de jad în cununi...
Foşnesc pe sub băncile goale
Doar paşi de lumini - fulgerare.
Şi ploaia în râuri de sticlă,
Din nou, către cer, se ridică.

Veghează al ploilor plâns,
Tăceri, răsărit şi apus...
Clepsidra se sparge în trei,
Nisipul, sub pulberea ei,
Ucide secundele pline
De dor, de dureri şi de tine.
Mai lasă-mi în plânsul meu gând,
Mai lasă-mi un ultim sărut!

Veghează tăcerea din noi...
Sub sâni rubinii, ochii goi,
În goluri, pândind lumea toată,
Ne plâng şi ne cheamă, ne iartă.
Ne-acoperă glezna-ncrustată
Furtuni nenuntite de piatră
Şi lanţuri ne strâng tot mai tare
Şi ploaia ne doare, ne doare...

Iubirea-mpărţită la doi -
Un pumn de amar, de gunoi
Şi malul scurgându-se lent
Spre un sfârşit iminent.
Un tunet, un clopot de vis,
Pierdut şi uitat, încă scris...
Un an, univers, galaxii,
Etern, numai verbul "a fi".

Şi-n tainica noapte de vis,
Când stelele toate s-au stins
Şi plouă şi plouă şi-n noapte
Se-aude o ploaie de şoapte,
Se-aude un imn de furtună
Şi fulgeră, fulgeră, tună!
Te-ntreb unde pleci, de ce vii
La ore atât de târzii...

Doar eu sunt poemul nescris
Şi flamura-aceluiaşi vis.
Etern peste umbre de cruci,
Doar mie-nchinare mi-aduci...
Sunt râu tulburat de dorinţi!
Vulcanice gânduri, fierbinţi,
Coboară prin mine, în ploi
Şi plângem de vis amândoi.

Sunt plaja cu valuri ce dor.
Mereu ancorată... În zbor,
În ploi risipindu-mă sunt.
Sunt farmec şi-adesea cuvânt.
Vă temeţi de mine?! Plecaţi?!
De stâncă şi val depărtaţi,
Cu paşi risipindu-se-n vânt,
Fugiţi de-al furtunilor cânt.

Ocean şi nisip mişcător,
În inima ta mă strecor,
Se tulbură lumea şi plângi,
De ploaie aminte-ţi aduci,
De paparude, de Sfântul Ilie,
Dar nimeni nu pare să ştie,
Că-n seceta evului trist,
Doar eu, ploaia vieţii, m-am stins.

Ocean şi nisip mişcător,
Sunt plaja cu valuri ce dor,
Doar eu sunt poemul nescris
Şi-n tainica noapte de vis
Iubirea-mpărţită la doi.
Veghează tăcerea din noi,
Veghează al ploilor plâns....
Liane de verde s-au strâns...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba din albul primăverii

Dacă mănânc, să dorm, să privesc în oglindă
Şoaptele se aud departe în suflet ca două clopote,
Cu sunetul în iarbă, coborând în cuvinte
În lutul ulcioarelor, în sete de fântâni se aud cu zarea,
Plecând odată cu marea,
Dansând ca două clopote bat inimile noastre,
Despărţind lumina
Ce trist se ascunde iarba, în albul primăverii!

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu

Doar tu eşti atât de repede ca apa
Doar tu luminezi,
Ce zi e astăzi când în ochii tăi verzi
Se aprind culorile smaraldului şi greierii cântă a voioşie?
Adorm pe mâna ta caldă ca un copil ce caută iubire
E seară şi iubirea se ascunde în bobul de grâu
Mierla aduce pacea
Respir un pârâu şi murmurul lui e tot ce simt
Adierea inimii tale azi.
Mâine ne întâlnim cu palmele în iarbă
Jucându-ne de-a pitulata,
Până ce şoimii în zborul lor
Se cioplesc de nori în cuvinte şi astfel ne tot strigăm
Ne tot chemăm, şoptind un ecou din glasul îngerilor.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi mângâie corăbiile obosite, de atâta iubire

Cum a fost noaptea asta, iubito?
Luna iarăşi a coborât în palmele mele
Ţi-am făcut cunună din iarbă
Am deschis zorii şi roua dimineţii
Am descântat-o până la răsăritul soarelui
Ne-am mai născut pentru o nouă zi
O fereastră, ca un ulcior cu apă
Am aşteptat să-ţi deschizi ochii
Să-ţi privesc stelele din ochi
Să te sărut pe pleoape,
Precum valul îşi mângâie corăbiile obosite, de atâta iubire
Şi din înaltul cerului senin în palma ta
Să mă cuprinzi cu tot cu noapte şi amintiri
Cu tot cu noapte şi iubire, dedicat ţie, iubita mea Ileana.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olimpul, zeii şi dragostea

Cântă păsările!
Pe lunci se aşterne ciripitul lor
Cerul s-a înseninat,
Se limpezeşte iarba.
Sibila nobilă romană îşi ascunde părul negru,
Ca abanosul de privirea oamenilor
În Olimp e linişte... zeii se iubesc cu oamenii
Ard tămâia aprinsă cu razele soarelui
Beau must şi vremea e bună...
Miroase a pâine dospită, a iarbă
Prin care melci zburdalnici se dezbracă de case,
Iubindu-se în zbor.
Din icoane privirea sfinţilor aprinde focul în vetre,
Bătrânele satelor rostesc rugăciuni
Coasele ascut cerul cu sunetul pietrei,
Pădurile de aluni şoptesc discrete
Vraja lacului cuprins de nuferi ca nişte plete de fată bogată
Răsăritul nu e departe în acord cu aripile fluterului
Un fluture desprins dintr-o carte, de un roşu colorat
Ce se naşte din foc.
La culesul viilor te cheamă să vii să petrecem o seară
Mirosim trifoiul, privindu-te în ochi,
Prin apa de cleştar a zorilor,
Tăcerea nu există, dragostea e totul
Dragostea e totul...
Doi astronauţi urcă schela piramidelor pe lună,
Construind muzica astrelor- libertatea zborului,
Visul ştirbit omenirii, venit din înaltul cetelor de îngeri
Cosmosul, pământ arhaic al zeilor.
Ai ochii blânzi, e dimineaţă
Mergem să ne jucăm la moara cu roata
La orizont o stea călătoare
La geamuri se opreşte...

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeiţele păgâne

Nu plouă si nu ninge, dar tu dormi
Afară bate vântul
E toamnă madrigală din păsări
Pleacă aripi ce zboară spre iubire
Trezeşte-te încet!
S-a luminat afară şi s-au întors
În templu zeiţele păgâne
Cu tot cu trandafirii oglinzii
şi macii duminicii se rup
Desfrunzând pădurea, urcă pe dealuri
fluturi albastru coloraţi
Nu mai gustăm iubirea
Ne fură timpul sfera
Suntem ca răsuflarea
Ce s-a stins toamnă şi vile şi-n brume
Cuprinde-mă în braţe!
Şi-n ochii tăi închişi ascundem o culoare.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culcat în iarbă

ai dormit vreodată
în iarbă?
covor verde
răcoros uşor umed...
ai auzit glasul pământului
din adâncuri
venind spre tine
cu şoapte nedesluşite?
ai văzut
răsărit de soare
şi boabe de rouă
la margini de pădure?
ai alergat
să prinzi fluturi albi
sau petalele unui mac
răvăşit de vânt?
ai strâns în mâna ta
în dimineţi calde
peşti micuţi
din râu de munte?
ai privit în ochi
floarea fragedă
de măr sau de cireş?
ai sărutat boticul unui ied
cu ciucure roşu?
vei râde....
dar nu ştii nimic
din ce am trăit eu!
într-o zi
acolo mă voi intoarce
în veşnicie
culcat în iarbă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte umedă

astă noapte s-au desfăcut pereţii

ca într-un film

păşeam pe iarbă printre craniile

pădurii

oase albe asemeni

unor margini de toaletă

pe care aşezat cu picioarele

ascultam tăcerea rece

simţeam spatele tremurând

până ce greierii s-au alarmat

de gestul meu de gardian

ritmic respiram în fumul unui vis destrămat

umbră
şi glas

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar în ochii ei mă limpezesc

Iubirea nu se poate ţine în lanţuri
Ce vrei, femeie, fără temei să ardă ca tu să înţelegi ce e iubirea?
Sunt ochii ei ce-mi limpezesc privirea
Cum primăverile albesc grădina cu florile de tei
Si de m-aş mai naşte încă o dată tot aş începe s-o iubesc chiar dincolo de poartă
Doar în ochii ei mă limpezesc
Şi poţi să crezi că dragostea se-nvinge?
La miezul nopţii luna iar răsare
Inima mea am dăruit-o în palme pentru ea, doar Ilenei Nana
Şi pulsul bate iar ochii îmi sclipesc
Când se întâlnesc cu ochii ei în zare

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă iubirii

Hei, cum nu înţelegi tu vântul dimineţii mele
El e povestea, tu iubirea...
A fost sau nu a fost...
Nu ştim şi gata.
S-au împărţit trandafirii şi nopţile
Şi poarta a devenit tot mai închisă
Cum? Tu nu ştii?
Ca dimineaţa asta e numai a ta
O cruce şi un dans ce ne desparte
Nu este moarte, nici iubire.
Fără dragoste şi fără închinări deşarte.
Orice poet ti-ar spune: -"Bate vantul!
Odă inimii mele eşti tu! "
Plecăm, zburăm.
Doar cuvântul undeva în inimi
Pentru dragoste rămâne!

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, ce barbară e iubirea

O, ce barbară e iubirea
Ce-o dăm adesea în vileag!
Nebuni de patimi, în neştire,
Ucidem tot ce-avem mai drag!

Mai ieri în dragostea ta oarbă
Şopteai triumfător: "E a mea!"
Te uită azi şi te întreabă
Ce s-a făcut sărmana ea?

De ce s-au stins tânjiţi bujorii
Şi ochii nu mai râd deloc?
Au ars în jariştea plânsorii,
S-au stins în lacrime de foc.

Mai ţii tu minte oare ceasul
Întâi voastre întâlniri:
Surâsul ei senin şi galasul
Şi toată vraja din priviri?

Dar ce-a rămas în amintire
Şi visul tău ţinut-a cât?
S-a stins precum o amintire,
Cât vara nordică şi-atât!

Iubirea ta a fost păcatul
Ce i-a adus osânda grea,
Pe viaţa ei şi-a pus stigmatul
Ocară meşteră şi rea.

Sărmana inima sihastră!
Nici amintiri nu-i vin în zbor,
Demult cu lumea lor măiastră
S-au risipit la rândul lor.

Lumina vieţii e cernită,
Pământul pare trist şi gol,
Iar floarea inimii strivită
De gloată zace în nămol.

Iar după suferinţa toată
Sub zgură ce i-a mai rămas?
Obida grea, nemeritată,
Fără de lacrimi, fără glas.

O, ce barbară e iubirea
Ce-o dăm adesea în vileag!
Nebuni de patimi, în neştire
Ucidem tot ce ni-i mai drag.

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te iubesc!
Cât aş vrea să fiu acum lângă tine.
Este doar gândul meu ce te îmbrăţişează.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem matrice

Potcovit cu caiele de viermi
Înhămat clipelor de ieri
Din ce in ce mai grele
Cu cele de azi mute în pietre

M-am asezat pe iarba ta şoaptă
Şi nebunie s-au îndrăgostit
De tine şi ambra rouă, viermii
Ce-mi răsăreau din toată clepsidra trupului

Spărgând coconul ei de sticlă
In clipe fluturi in roiuri
Oprind nisipul să-i admire
Cu zborul lor efemer de mirare

Ce răsărea altul din cel ce moare
În fuiorul ce se înălta in zare
Cu două trupuri îmbrăţisate
In matricea de eternitate

Cu ploi de aripi căzătoare
Si cu un fuior de fluturi curcubeu
Ce se ridica in continuare in mirare
Privirilor ce din patru ochii s-au topit

In cea de infinitul nedefinit
Cu utopii ce doar iubirea le poate trăii
In matricea nemuririi energiei
Ce nu se pierde veşniciei

Atrăgându-se din orice zare
De aceaşi lumină are
Şi tel de zbor de fluture
În infinitul de mirare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!