O soţie autoritară

Deşi eu n-am avut un sfanţ,
Mi-ai dat, iubito, mâna ta
Şi-acum, când mă culegi din şant,
Constat şi eu cât e de grea!

epigramă de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am ştiut

Iubito, jur că, până-a te cunoaşte
Eu n-am ştiut că-mi poate fi şi frig,
Că liliacul va-nflori de Paşte,
Iar de nu vii, prin pieţe-am să te strig;

Eu n-am ştiut că ziua e lumină,
Iar cerul nu e de închiriat,
Până-am simţit privirea ta senină
Cum, cu lumină, m-a înfăşurat;

Eu n-am ştiut că sfera e rotundă,
Şi nu credeam că pot să fiu păgân,
Că veşnicia-ncape-ntr-o secundă,
Cât ai privi, în decolteu, un sân.

Eu n-am ştiut, iubito, că răcoarea
Din vinul ăsta ce-mi părea vetust,
În gură îşi va înmii savoarea,
Alăturea cu tine când îl gust;

Eu n-am ştiut că-n coapsa ta se-ascunde
Imboldul care mă transformă-n plug,
Ogorul ce mă-ndeamnă a-l pătrunde
Pentru-a mă arde de trei ori pe rug.

Eu n-am ştiut că-n tine-i o scânteie
Ce mă transformă-n flăcări ca-ntr-un mit,
Acuma ştiu şi-s de acord, femeie,
Să fiu de focul sacru mistuit!

poezie de Marius Coge din Vis şi armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Edificare

Pe măsură ce trec anii
Constat edificator:
Nu mă obsedează banii,
Mă jenează lipsa lor!

epigramă de Marius Coge din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui slugarnic

Ades te-am comparat
Cu bietul meu căţel,
Ca, totuşi, să constat
Că... îl jigneam pe el.

epigramă de Marius Coge din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă iubito....

Iartă-mă iubito, de tăcerea mea
Am crezut mereu, în iubiri visate
Când în drumul meu până la o stea
Te purtam în gând peste zi sau noapte.

Iartă-mă iubito, că te ştiu demult
Doar a mea şi înca-nimănui
Iar sărutul tău încă-l mai ascult
Fără să mă vrei, fără să îmi spui
Vorbe de ocară, vorbe de alint
Fără să te cred, fără să te mint.

Iartă-mă iubito, mâna mea e grea
Nu mai face semne de la o fereastră
Ochii mei acum sunt o simplă stea
Iar tăcerea vrea iar să se mai nască
Am plecat iubito, lacrima mă curmă
Am murit iubito, am rămas o umbră.

poezie de Alex Daniel din Lumea nebunilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei poetese

Cartea ce mi-ai dăruit-o
Avea filele tăiate...
Nici aici, cum vezi, iubito,
N-am avut întâietate.

epigramă de Ion Cănăvoiu din Cobra regală (1994)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturne

Câte minciuni mi-ai spus iubito
şi eu am stat să ţi le-ascult,
o noapte totuşi am vrăjit-o,
o noapte lungă cu parfum.

Şi ne-am trezit şi flori de rouă
sunt ofilite de atunci,
iubita mea şi-acum ne plouă
şi-mi spune toamna mea minciuni.

Se uită crângul prin ferestre,
mă vede singur şi pătruns
şi luna încă mai priveşte
tăcerile care m-au uns.

Şi plouă, ninge şi e soare
şi eu iubito nu-nfloresc,
se plimbă vremea mea pe vale
şi eu iubito te iubesc.

Trăiesc cu nopţile şi luna,
vorbesc cu crângul plin de flori,
dar nu vorbesc deloc cu tine,
iubita mea pierdută-n nori.

Sunt obosit de a mea soartă
şi totuşi încă le mai ud,
acele flori ce-mi cresc la poartă,
mai ştii iubito tu le-ai pus.

Câte minciuni mi-ai spus iubito
prin flori de tei şi liliac
şi floarea ce-ţi plăcea iubito
s-a scuturat şi te mai plac.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de iarnă

E iarnă, iubito, sub cetini de brad,
E viscol afară şi-i tropot de cai,
De fulgi rotocoale tot cad şi iar cad,
Eu stau şi aştept doar o veste să-mi dai.

Aştept să fugim împreună din iad
Şi-aş vrea să ne pierdem pe-o gură de rai,
'Mi-e dor să mai mângâi o coapsă de jad
Şi-o tâmplă umbrită de părul bălai!

Mai ştii că-ntr-o vară, iubito, te-am dus
Departe de-ai tăi, de oraşul încins,
Şi-n fânul de munte de-acolo de sus
O noapte întreagă cu stele ne-a nins?!!

E iarnă, iubito, şi am doar un vis
Să-mi fii din nou Evă-n acel paradis

sonet de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog, iubito, să nu plângi!

Te rog, iubito, să nu plângi!
Plânge tot cerul pentru noi
Şi-al amintirilor strigoi,
Nu vei putea să îl înfrângi.

Te rog, iubito, să-nţelegi!
A spus-o ploaia lăcrimând,
Mii de pretexte invocând...
N-ai vrea iubirea să-mi dezlegi?!

Te rog, iubito, să nu plângi!
Iubirea-nvaţă s-o renegi.
Ea e făcută pentru regi,
Iar eu nu-s neam de nibelungi.

Te rog iubito, să-nţelegi!
Natura mi-a şoptit şi ea:
Destinul nostru n-are stea
Şi roade dulci n-ai să culegi.

Te rog, iubito, să nu plângi!
Am auzit norii plângând
Şi m-a străfulgerat un gând:
Ce bine-ar fi să nu m-alungi!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întinerire

La anii ăştia n-am angoase,
Căci viaţa mi-aţi făcut mai bună,
Citind urările frumoase,
Mă simt mai tânăr cu... o lună!

epigramă de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâi n-am avut voie, apoi n-am avut bani, după aia n-am avut timp şi acum nu mai am chef...

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tangou stelar

Îmi eşti, iubito, minunată liră
Cu gâtul fin şi umeri lucitori,
Privirea ta poeme îmi inspiră
Iar când te-ating în suflet simt fiori.

Îmi eşti, iubito, fascinantă harfă,
Cum te ating cum scoţi un sunet nou,
Doi sâni semeţi zâmbesc de sub eşarfă
Stârnind în mine un adânc ecou:

E trupul tău o caldă adiere
Purtând parfumul unui anotimp,
Te-ating, iubito şi îmi dai putere
Să tranzităm prin spaţiu şi prin timp.

Porni-vom spre Eden în astă seară
Pe-o scară spiralată în urcuş,
E trupul tău uşor ca o vioară,
Al meu e încordat ca un arcuş.

Ne dăruieşte viaţa-n zvon de harfă
În fiece moment un sunet nou,
Acum, c-ai renunţat şi la eşarfă,
În doi dansa-vom un stelar tangou.

poezie de Marius Coge din Vis şi armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul copil

Poţi să îmi iei oricât de multe,
Oricum de sus eu le-am primit,
Şi nu ţi le-am cerut pe toate
Dar Tu mereu mi-ai dăruit

Din prima clipă am lumină,
La primul scâncet mi-ai dat glas,
M-ai învăţat şi despre vină,
Mi-ai arătat şi primul pas

Apoi am căpătat auzul
Şi vise pline de culori,
Când să spun da, ce e refuzul,
Cum să văd raze printre nori

Cadou mi-ai dat, din ceruri, milă
Pentru momentele când n-am,
Apoi am învăţat şi silă,
Deşi eu poate n-o doream

Cu timpul, am plecat privirea,
Ruşinea m-a făcut s-o fac,
Am înţeles ce e iubirea,
Când să o spun... când să o tac

Am priceput că mi-ai dat voie
Să aflu tot, să ştiu de ce,
Iar câteodată, de nevoie,
Am acceptat şi că nu e

Mi-ai modelat şi optimismul,
Să nu cumva să mă rănesc,
Mi-ai dat respectul, altruismul,
Să ştiu să cer, să dăruiesc

Dar mai presus de tot şi toate,
M-ai învăţat să fiu umil,
Am înţeles că omul poate
Să stea în suflet, un copil.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cărări de paşi târzii

De-am avut o clipă grea,
De-am avut zile senine,
Dorul de mi-a lăcrimat,
Nu ai fost tu lângă mine.

De-am păşit prin iarbă verde,
De-am trecut tărâm uscat,
De mă înecam prin sete,
Mâna ta, tu nu mi-ai dat.

De-mpleteam dorul ce naşte,
La icoane mă rugam
De tot greul ce mă paşte...
Nu alăturea-mi erai!

De mi-a fost ori greu, ori bine...
Nu ştiu! Am uitat! S-a dus!
Dacă n-ai fost lângă mine,
Ce mai ai acum de spus?

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ajunul execuţiei

În ziua sărbătorii – paharul pe care-l beau e-amar;
Prima tinereţe – broboadă mi-e de griji, atâta doar;
Din holda recoltată – n-am strâns decât neghină;
Binele – mi-e nădejdea-n câştigul ce-o să vină.
Nu văd soare – deşi mai e până la asfinţit;
Acum trăiesc – deşi viaţa acum mi s-a sfârşit.

Cine-am fost s-a auzit – deşi nici un cuvânt n-am spus;
Fructul mi-a căzut – deşi frunza mi-e încă verde;
Tinereţea mi s-a risipit – deşi bătrân eu nu-s;
Văd lumea – deşi lumea pe mine nu mă vede;
Firul vieţii mi s-a rupt – deşi n-a fost tors, ci-abia urzit;
Acum trăiesc – deşi viaţa acum mi s-a sfârşit.

Mi-am vazut moartea – de când întâi i-am fost rostit cuvântul;
Am căutat viaţa – şi-am aflat doar umbra ei pe lut;
Am străbătut această ţară – ştiind că îmi va fi mormântul;
Şi-acum eu mor, deşi chiar acum am fost născut;
Paharul meu e plin – şi, totuşi, de nectar golit;
Acum trăiesc – deşi viaţa acum mi s-a sfârşit.

poezie de Chidiock Tichborne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te declar vinovat

Tu mi-ai răpit zâmbetul
Şi mi-ai frânt zborul,
Mi-ai înnorat privirea,
Mi-ai împovărat gândul;
Îmi privesc viaţa ca pe o clepsidră:
Câte minute de iubire mi-au rămas?
Se scurg rapid şi doar tu eşti de vină,
Mi-ai măsluit clepsidra iubirii
Tocmai acum, când mai e puţin
Nisipul ce mi l-ai aruncat în ochi
Pe post de dragoste!
Dar tot e bine: măcar toate firele lui sunt aceeaşi culoare,
Nu le mai văd pe cele negre
Când am dat mâna cu suferinţa
Ori de câte ori tu răsuceai clepsidra altcuiva...
Te declar vinovat,
Deşi nu am dovezi:
Nu ai ochi pentru rănile mele,
Ba chiar spui că m-am rănit singură!
Te condamn la iubire pe viaţă,
Să-ntorc clepsidra şi s-o pun să cearnă
Numai iubire pură!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când femeia nu mai are nimic de ascuns, şi-a pierdut tot farmecul.

aforism de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când nu mai fumez am, parcă, o mai mare stimă pentru nefumători.

aforism de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ape şi foc

Tu ai surâsul mamei tale,
Misterios, puţin ironic;
De când mi-ai răsărit în cale,
Mă simt mecanic, electronic,

Mă simt un lucru manual,
De mâna ta când sunt atins,
Mă simt pe ape dus de val
Şi-n trupul tău de foc, împins.

poezie de Marius Robu (27 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare (dedicată fetelor mele Eleonora şi Mirela)

Îmi amintesc de anii-n care,
Să-l ierte bunul Dumnezeu!...
Tata avea, la supărare,
Fiind pe-atunci copil şi eu,
O vorbuliţă,-atât de mare,
De o aud şi-acum, mereu:

Când mai făceam, deh! nebunii
Şi auzea de pe la lume,
Păi, începea a sudui
Şi mă soma uitând de glume:
Când vei avea şi tu copii,
Ai să-nţelegi atuncea cum e!

Apoi, la şcoală cât am fost
Nu era zi să fiu cuminte,
Că mă-ncingea, chiar şi în post,
Rostind aceleaşi vechi cuvinte:
Când ai să ai copii şi-un rost,
Vei şti ce simte un părinte!

Iar mai târziu, neînsurat,
Mă aştepta... eu, la rachie (!)
Să vin acas', în zori, din sat,
Că-l văd şi-acum plin de mânie:
Când ţi-o da Domnul un baiat,
Atunci să vezi cum o să-ţi fie!

Însă... cum anii au trecut,
Am constat, dar n-am regrete,
Când tata era abătut
Şi mă lua pe sus din ghete,
Că niciodat' nu a ştiut,
Ce-nseamnă,-n viaţă, să ai fete.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul şarpelui biblic

Iubito, şarpele şiret
Ne-a păcălit pe amândoi
Căci, iată, nu mai suntem goi
Plăcerea ne-a ajuns regret.

Păcatul ce-l ştiam doar noi,
Acuma nu mai e secret,
Iubito, şarpele şiret
Ne-a păcălit pe amândoi.

N-am fost nici popă, nici profet,
Iar tu mi-ai declarat război...
De-atunci şi până mai apoi
Am încercat să fiu ascet...

Iubito, şarpele-i şiret!

rondel de Mihai Enachi din O antologie a literaturii gălăţene contemporane (2010)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!