LA JUDECATA DE APOI

Atunci când o să-mi vină rândul
Şi, Doamne, voi veni la tine,
Mă iartă c-am greşit cu gândul
Crezând că am s-o duc mai bine.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşeală cu gândul şi spovedanie

O, Doamne, mor, îmi vine rândul,
Nu mai rezist, mă prind suspine,
Mă iartă, am greşit cu gândul...
Gândeam că o s-o duc mai bine!

epigramă de Vasile Larco din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot Ţi-aş spune...

Doamne, de-ai veni acum, Isuse,
De-ai veni acuma să-mi vorbeşti
Printre-atâtea fapte nesupuse
Nu m-aş îndoi că mă iubeşti.
Nu m-aş îndoi ca eşti cu mine
Chiar de cred că n-ai ce aştepta
Şi împovărată de ruşine
Fruntea mi-aş pleca-o-n faţa Ta...

Am greşit şi Doamne, totuşi, totuşi
Tot la Tine voi striga mereu
Să-mi aprinzi în suflet flori de lotuşi
Şi în mâini să-mi pui un curcubeu.

Doamne, dacă-ar fi să vii acuma
Chiar dacă m-aş teme să-ndrăznesc
Chiar de Ţi-aş ghici în pleoape bruma
Tot Ţi-aş spune, Doamne, Te iubesc...

poezie de Adriana Cristea (9 ianuarie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei procuroare DNA

Văzând-o că arată bine,
Dar n-are probe de-acuzare,
A zis instanţa pentru sine:
- Of, Doamne, Doamne, ce DOS... ARE!

calambur epigramatic de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Voiesc doar a Te bucura,
O Doamne Tu, vină de-alină
Inima mea-n dragostea Ta
Şi sufletul care suspină.

Nu ştiu de am greşit prea mult,
Atunci când ştiu c-am voit bine
Spre toată lumea să arunc
Vestindu-Te numai pe Tine.

Nu mai cunosc Cuvântul Tău?...
Tot mai confuză, îndurerată...
Binele Tău urmez mereu,
Dar bine nu mi-e niciodată.

O Doamne, dar... ce să cred eu?
Nu mai cunosc ce vrei cu mine...
Ştiu doar că tot îmi e mai greu,
Deşi, iubesc numai pe Tine!

Voiesc doar a Te mulţumi,
Să fiu copilul Tău iubit;
Însă Tu-mi pari a amuţi,
Când strig la Tine că-s mâhnit.

De aş cunoaşte al tău plan
Şi ce doreşti ca eu să fiu...
Aş da ce am... haină şi ban,
Pe placul Tău, chiar de târziu.

O Doamne care-mi ştii cărarea,
Ajută-mă să mă clădesc;
Ţi-am cunoscut Doamne splendoarea
Şi-aleg în Tine să trăiesc.

O Domnul meu, ce multe focuri
Atacă crud, necontenit!...
Cu cât iubesc taine şi locuri,
Ce mi le-ai dat, să fiu menit.

Răul voieşte să apară
Pe a mea cale-n multe forme...
Dar nu mă laşi... şi-atunci răsară
Minuni de îngeri strivind dogme.

Aşa voiesc să fiu o mare
Cu apă limpede, curată...
Să pot sădi în ea uitare
Şi rana-mi să se-nchidă toată.

O Domnul meu, voiesc pe Tine
Să Te ascult, să Te urmez
Şi chiar de urc grele coline,
Ştiu că prin Tine mă salvez.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru iertare

Vin astăzi, Doamne, să îţi cer iertare
că am iubit prea mult albastrul cer
şi-am îndrăznit să îmi ridic privirea
crezând că, încă, dreptul am să sper.

Îţi cer iertare de-am greşit cu fapta
când am trăit prin munţi de unul singur
şi-am haiducit cu şoimii şi cu cerbii,
din iarnă pân'a dat stejaru-n mugur.

Mă iartă, Doamne, pentru primăvara
ce-am locuit-o-n ochii unui vultur.
Am vrut să fur discret un colţ din soare
şi în oglinda râului să-l scutur.

Îţi cer iertare, poate-am fost prea lacom
dorind să fie doar a mea câmpia.
O vară am sperat să-mi crească aripi,
spre soare să mă-nalţ cu ciocârlia.

Şi să mă ierţi pentru c-am strâns sub pleoape,
cu sârg, toţi norii toamnei, până când
ca într-o rugă, spusă doar în şoaptă,
i-am transformat în lacrimi, rând pe rând.

poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (3 decembrie 2007)
Adăugat de Elena Victoria Glodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâiere

Mai mângâie-mi gândul
Să-mi fii necuvântul
Din clipele dulci şi rebele
De vină e vântul
Ce-aduce cuvântul
În mine cu lacrimi din stele.

Mai mângâie-mi tâmpla
Să-mi fii crunt răscol
Din nopţile reci şi târzii
De vină e Luna
Că eu te Ador
În versuri cu mine când vii.

Mai mângâie-mi ochii
Să-mi fii pe retină
Când plâng şi mă sfâşii de dor
De vină sunt norii
Că nu vor să ţină
În Ceruri poemul de-amor.

Mai mângâie-mi versul
Să-mi fii necuprinsul
Din cartea cu foi de caşmir
De vină e visul
Că Tu eşti alesul
Cu inima plină de mir.

Mai mângâie-mi noaptea
Să fii Cerul meu
Când somnul mai uită de mine
De vină e soarta
De vină sunt Eu
Că sunt o parte din tine.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire

Două bucurii să-mi facă
Ştie soacra cel mai bine:
Prima – când acasă pleacă,
Iar a doua... când nu vine.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrimă îţi stă să cadă...

m-ai rugat să plec,
crezând că îţi va fi mă bine,
crezând că eu, izvor îţi sec,
crezând că-s lacrima ce plouă peste tine..

şi am plecat,
şi ploile n-au încetat să cadă,
şi eu şi tu cu trupul aplecat,
încovoiaţi în noi, ne stoarcem vechea rană

m-ai rugat să te uit,
te rog mă iartă, n-a depins numai de mine,
de-atunci în nopţi sunt mohorât,
vorbeşte un nebun din mine despre tine..

şi nu mai dorm,
pe tine somnul poate te mai caută,
când te-ntâlnesc, văd cum priveşti,
din ochii... o lacrimă îţi stă să cadă

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transformare

Când i-am spus cu jurăminte
C-am s-o fac mireasă-n sat,
A rămas far' de cuvinte
Până când s-a măritat.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut mâna!

Sărut mâna casă! Maică Sfântă, dragă,
Îngenunchi la tine, inima-i beteagă...
De-am greşit cu gândul, iartă Maică Sfântă!
Roagă-te la Tatăl, sufletu-mi ascultă!
Sărut mână Maică, sărut mâna Tată,
De-am greşit cu fapta, eu te rog, mă iartă!
Iartă-mă Iisuse, mă aplec smerit
Tu îm iartă pentru tot ce am greşit...
Plânge semnul crucii, clopotu-i în rugă,
Oi întru pierzare suntem pe pământ,
Îngeri stau de veghe întru îndreptare.
Iartă-mi Doamne Sfinte! Muritor eu sunt...
Se deschid biserici spre Dumnezeire,
Să sărbim din cupa vieţii! Univers,
Sângele şi pita, curăţă-ntinarea
Şi dă nemuririi, de acum, alt sens.
Sărut mâna, casă! Ne aşteăţi curată,
Oh, Fecioară pură, toţi te vom cinsti!
Tată, prunc şi mamă, biblie şi tihnă,
Casă, dulce casă, noi te vom sfinţi!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te colind pe tine, mamă

Şi te colind pe tine, mamă,
La ceas de taină şi tăceri,
Când pică lacrima din ramă,
De dorul clipelor de ieri.

Eu mâna ţi-o sărut cu gândul,
Acum în prag de sărbători,
Tot aşteptând a veni rândul
Poveştilor... până în zori.

Mi te colind în prag de casă,
Craciunul uite!... e venit...
Şi cetini peste noi se lasă
Prin amintiri când te-am găsit.

Îmi este dor de glasul, care,
Poverile de griji îmi poartă,
Aprind, plângând, o lumânare,
Rugându-te măicuţă!... iartă.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Fată frumoasă, cu suflet acru,
M-ai făcut să te iubesc
Proiectându-mi amintirea-ţi
Şi constat, nimic nu-i sacru
Fiindcă m-ai tratat prea aspru,
De curând.

Noaptea văd c-am rătăcit
Voiam să uit c-ai greşit,
Când privesc la răsărit,
Vreau să uit că ai greşit.

Ochii-ţi căprui, socotesc,
Fură inima oricui
Cum şi pe-a mea au furat-o
Şi-acum, trist, dacă privesc,
Constat că, chiar eu plătesc,
Mult.

Noaptea văd c-am rătăcit
Voiam să uit c-ai greşit,
Când privesc la răsărit,
Vreau să uit că ai greşit.

Sufletul e negru şi la mine-acum,
Dar ştiu c-aşa nu se putea
Să mergem mai departe
Şi că-mi voi reveni şi că voi reuşi, oricum,
Să-mi văd de viaţa mea, de propriul drum,
Mai mult.

Noaptea văd c-am rătăcit
Voiam să uit c-ai greşit,
Când privesc la răsărit,
Vreau să uit că ai greşit.

Dar nu pot.

poezie de Adrian Moroşan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe frumoase

Au fost multe clipe frumoase
Şi cred că nu vor mai fi, ştiu bine,
Au fost desprinse ca din poveste,
Atunci când eu sunt cu tine.

Aş da tot, cât aş putea
Să vină din nou timpul, ştiu bine,
O clipă doar să pot să mă-ntorc,
Cu zâmbetul deschis la tine.

Speranţa mea nu mai are vlagă
Ea vrea să se stingă-n mine,
Dar domnul mi te-a scos în cale
Şi sunt acum cu tine.

Vreau să fiu bine dacă îţi dai seama
Şi vreau să ne fie bine,
Că uneori greşesc, tu iartă
Şi fii mereu cu mine.

poezie de Eugenia Calancea (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prost să fii...

Când n-ai vederi, nu-i chiar uşor
Să te descurci în viaţă bine,
Dar cum norocul este chior,
Te mai loveşte şi pe tine.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă Tu, Doamne

Iartă "Tu Doamne" păcătosul din mine,
Păcat că tânăr... nu mai pot să fiu,
Dar să visez, mă lasă "Tu Stăpâne"
Sau poate că şi asta-i prea târziu.

Iartă-mi "Tu Doamne"greşala făcută
Şi dă-mi tinereţea, te rog! înapoi,
Ochii mi-s plânşi şi gura mi-e mută
Doar către "Tine"genunchii-i îndoi

Mă iartă"Prea Sfinte" puterea mi-o lasă,
Să pot a iubi... cât încă sunt viu,
Cât mândrele, iată, mai cad încă-n plasă,
Ajută-mă "Doamne" şi slug-am să-ţi fiu.

Mă iartă"Părinte" eşti bun şi-nţelept,
Nu pot a promite, ispita-i prea mare,
Mă ţine în noapte... flămând şi deştept
Şi-mi place"Părinte"deşi chiar, mă doare.

Mă iartă"Tu Doamne"că nu ştiu ce fac,
Pe apă aruncă păcatul din mine,
Mă iartă"Părinte"că nu vreau să tac
Şi-n lume eu strig... iubirea de"TINE"

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, iartă-i şi ne iartă...

Doamne, tu mă vezi pe mine,
eu te simt în gândul meu,
eşti o linişte de bine,
eşti în jurul meu mereu

nu sunt snob şi nu sunt jalnic,
nu sunt orb să nu te văd,
văd cu ochiul minţii magic,
ce-ai creat dintr-un prăpăd

îmi spun unii despre tine,
doar nimicuri, nu le-ascult,
eu văd totul şi în mine,
ce complex Tu m-ai făcut

văd nimicul ce e negru,
dar mă-ntreb, oare-i nimic,
cine-a pus culoarea-n cedru,
din nimic de unde mic

spre sfârşitul care vine,
chiar şi cei nedumeriţi,
se îndreaptă către Tine,
îşi dau seama, sau minţit

Doamne iartă-i şi ne iartă,
noi nu vrem să îţi greşim,
doar ai noştri nu ne lasă,
s-avem timp să te slăvim

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune de toamnă

Doamne, fă-ne toamna bună
să ne bucurăm de toate
să avem hambarul plin,
poame, vinuri, sănătate,

Bucurie şi credinţă
roadele din munca noastră,
să privim cu optimism
cântecul şi zarea-albastră,

Copilaşii să ne crească
tot cu roşu-n obrăjori,
şi iartă Doamne de-am greşit
c-am lucrat şi-n sărbători,

Doamne, Naşii să trăiască
cu-ai lor Fini în rugăciune
s-aibă pâine-n veci pe masă
mult belşug şi gânduri bune,

Şi la anul de-om ajunge
când veni-vom de la drum
fericirea va renaşte
mai frumoasă ca acum!

poezie de Dănuţ Cepoi din 4 Septembrie 2020
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, iartă-ne

Numai pentru tine, Doamne!
Adunat-am în păr toamne,
Primăverile-n priviri
Şi o vară de iubiri.

Pentru Tine Doamne Sfinte!
Aştept iernile cuminte,
Talmăcind în slova ştearsă,
Taina sufletului, arsă,

Pentru Tine înalţ rugă!
Timpul să îmi mai ajungă,
A sorbi foc şi scântei,
Din sfinţitele femei.

Plec genunchii, pentru Tine!
Fiindcă împlineşti destine,
Dezgolite-n primăveri,
Prin secundele de ieri.

Tu mă iartă Doamne... iartă!
Gândurile când mă poartă
Şi m-aruncă pătimaş,
În al dragostei sălaş.

Veşnic fie al Tău nume!
Şi slăvit în astă lume!
Învătându-m-a iubi,
Inimile a dezrobi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru iertarea păcatelor

Ştiu că-s vinovat, Părinte...
Ştiu că vina mea e mare -
Vină fără de iertare;
Că-mi bat joc de cele sfinte
Şi nesocotesc Scriptura
Când păcătuiesc de-a rândul
Şi cu fapta,
Şi cu gândul,
Şi cu ochii,
Şi cu gura...

Ştiu că-s vinovat, Părinte...
Dar cu mult mai vinovat
Este-acela care minte!...

Eu nu mint -
Eu sunt ca Tine!...
Nu ştiu dacă-i rău sau bine,
Dar nu cer să fiu iertat,
Fiindcă Tu trăieşti în mine -
Şi cum Tu faci numai bine,
Ce fac eu la fel cu Tine
Nu-i păcat...

poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 12 (decembrie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O soluţie

Când soacra mea-i cu gura mare
Şi-mi caută în toate-o vină,
O fac, urgent, ascultătoare,
Vorbind în şoaptă c-o vecină.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!