Anii-ape curgătoare

Trecut-au anii - ape curgătoare!
Au dus cu ei atât de multe visuri
Născute-n ale inimii abisuri
Să fie de speranţe dătătoare.

Profesori nu-s! Plutesc în paradisuri!
Ne-au însuflat idei înălţătore
S-avem în viaţă veşnic sărbătoare;
Ei n-au făcut vreodată compromisuri.

Aniversăm cu cinste întâlnirea,
Iubiţi colegi veniţi de pretutindeni,
Sperând că toţi ne-am împlinit menirea

Şi Alma Mater ne-a chemat să mergem
La sărbătoarea noastră cu Armindeni,
Ca tot ce fost-a rău în noi să-l ştergem!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bătrâneţii

Trecut-au anii tinereţii
Şi nu se mai ivesc vreodată;
Iar bătrâneţea-ntunecată
Mi-a risipit în păr nămeţii.

Când june eram odată
La arme plecam cu băieţii;
Trecut-au anii tinereţii
Şi nu se mai ivesc vreodată.

Eu n-am dat vreun curs tristeţii
Că vine moartea-nfometată
Cu capa ei îndoliată,
Să-mi taie mie firul vieţii.

Trecut-au anii tinereţii.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem un neam, aparţinem unei singure ţări, numită dulcea Românie. Iubiţi credincioşi, Basarabia este istoria unei lacrimi pe obrazul patriei noastre româneşti. Ar trebui ca toţi să facem ce ne stă în putinţă, prin cuvânt şi prin rugăciune, să ştergem aceată lacrimă de pe obrazul patriei noastre. Am rămas singura ţară din Europa care nu-şi are toţi fiii săi acasă. Încă mai avem o fiică dincolo de Prut. Iubiţi fraţi basarabeni, vă îndemnăm să vă întoarceţi la Patria-Mamă, dar să nu veniţi singuri, ci să veniţi cu zestrea lui Ştefan cel Mare, ca să întregim neamul şi ţara noastră.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!

PE-NTINS DE APE SE PRĂVALE STELE-N NOAPTEA CARE MĂ-MPRESOARĂ VISURI
Pe-ntins de ape se prăvale stele-n noaptea care mă-mpresoară visuri,
Din care nu mai vreau să ies în dimineţile ce par ca reci abisuri.
Îl caut pe Oniris, ca-n somnul meu adânc alăturea să-mi fie,
Să hoinărim în doi prin univers şi luxuriante paradisuri.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel la Toma-Dalin

În grădina Toma-Dalin
Ne-am reunit nişte colegi,
Încă nu eram moşnegi,
Nu căzusem în declin.

Uni-s localnici, dar nu vin,
Nu poţi să-i înţelegi!
În grădina Toma-Dalin
Ne-am reunit nişte colegi,

Unde ne-am simţit ca regi
Ospătându-ne cu vin,
La taifasuri ore-ntregi.
Aştept şi anii care vin

În grădina Toma-Dalin.

rondel de Ioan Friciu (5 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

10 Ianuarie 2016

Astăzi am aniversat
cincizeci şi şase de ani,
de când viaţa ne-am legat
şi am ajuns veterani.

Chiar de când ne-am întâlnit,
ne-am iubit ca şi acum.
Destinele ne-am unit
şi-am pornit pe-al vieţii drum.

Viaţa noastră n-a fost plină
de belşug şi de lumină.
Dar de anii mulţi, trăiţi,
ne declarăm mulţumiţi.

Au trecut anii. Împreună,
bucurii am împărţit.
Necazuri am lăsat în urmă
şi-n viaţă am reuşit.

Întâi am ridicat o casă,
să avem un adăpost.
Ne-am îngrijit s-avem pe masă
şi-n lume s-avem un rost.

Apoi, au venit copiii
pe care mult i-am dorit.
Mai frumoşi ca trandafirii,
lângă noi au înflorit

Ce-am dorit la tinereţe,
pe parcurs, am împlinit.
Acuma, la bătrâneţe,
avem un trai liniştit.

poezie de Dumitru Delcă (2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel iubirii dintâi

Deşi iubiţi n-am fost vreodată
Te port prin vise uneori;
Era o dragoste curată,
Privirea ta îmi da fiori.

Să ascultăm privighetori
Aş fi dorit să vii odată;
Deşi iubiţi n-am fost vreodată
Te port prin vise uneori.

Cu inima descătuşată
De anii mei rătăcitori
Tu eşti iubirea căutată
În viaţa mea de-atâtea ori,

Deşi iubiţi n-am fost vreodată.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul zânelor

Sosit-a timpul să venim,
pe neamu-acesta să-l trezim.
Să urmăm legea strămoşească,
destinul nostru să-mplinească.

Refren 1: Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru,
VĂ TREZIŢI!

De când Zamolxe ne-a chemat,
din ceruri noi ne-am întrupat,
să vindecăm acest popor,
să-i trezim dorul de izvor.

Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru,
VĂ TREZIŢI!

La vetre noi vă adunăm
pe Dumnezeu să-L venerăm.
Străbunii noştri să renască,
azi în suflarea românească.

Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru,
VĂ TREZIŢI!

Vă dăm credinţă şi iubire
vă dăm lumină şi-mplinire.
vă dăm prea plinul holdelor,
luaţi bucuria zorilor.

Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru,
VĂ TREZIŢI!

Dansăm la vetre şi altare.
Ne veţi găsi la sanctuare,
în temple-n rit de consacrare.
Suntem a neamului chemare.

Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul viu,
SĂ VĂ TREZIŢI!

cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu-s poet

Eu nu-s poet, ci pictor de cuvinte,
Penelul meu din litere-i făcut
Când coala albă-ncepe s-o alinte
Punând culori fierbinţi ca un sărut.

Eu nu-s poet, ci ţesător de visuri
Ce-s toarse din ciudatul curcubeu
În care luminează paradisuri,
Dar şi abisuri fără Dumnezeu.

Eu nu-s poet, ci cioplitor de stele
Pe care le arunc când nu îmi plac,
Căci doar luceferi caut printre ele
Ca să îmi poarte chipul veac de veac.

Eu nu-s poet, ci cronicarul erei
În care am trăit urât şi prost
Şi-ai cărei ani pierduţi, plini de mizerii,
I-am zugrăvit aşa precum au fost.

Eu nu-s poet, ci sclav al poeziei
a cărei grea galeră-ncerc s-o duc
în portul liniştit al veşniciei,
neliniştit, căci nu ştiu dacă-apuc.

poezie de Anatol Covali (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul zânelor

S 1: Sosit-a timpul să venim,
pe neamu-acesta să-l trezim.
Să urmăm legea strămoşească,
destinul nostru să-mplinească.
Refren 1: Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru, VĂ TREZIŢI!

S 2: De când Zamolxe ne-a chemat,
din ceruri noi ne-am întrupat,
să vindecăm acest popor,
să-i trezim dorul de izvor.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru, VĂ TREZIŢI!

S 3: La vetre noi vă adunăm
pe Dumnezeu să-L venerăm.
Străbunii noştri să renască,
azi în suflarea românească.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru, VĂ TREZIŢI!

S 4: Vă dăm credinţă şi iubire
vă dăm lumină şi-mplinire.
vă dăm prea plinul holdelor,
luaţi bucuria zorilor.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru, VĂ TREZIŢI!

S 5: Dansăm la vetre şi altare.
Ne veţi găsi la sanctuare,
în temple-n rit de consacrare.
Suntem a neamului chemare.
Refren 2: Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul viu,
SĂ VĂ TREZIŢI!

cântec, versuri de Octavian Sărbătoare din Pe calea lui Zamolxe - Renaşterea neamului românesc (octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi la Viflaiem

Creştinilor noi astăzi
Un praznic mare avem,
Ca să-l putem cunoaşte,
Veniţi la Viflaiem.

Că a născut în lume,
Pe-acel ce-l aşteptăm,
Maria Maica Sfântă.
Veniţi ca să-l vedem.

Pe paie între vite,
Isus este străin,
Să ducem şi noi daruri,
Veniţi la Viflaiem.

Să mergem cu păstorii,
Şi să îl prea mărim,
Că pentru noi El s-a născut,
Veniţi la Viflaiem.

Creştinilor noi astăzi,
Degrabă s-alergăm,
Spre-a noastră mântuire,
Veniţi la Viflaiem.

folclor românesc
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise ideale

Cele mai plăcute visuri
Pot să nască din abisuri
Şi pot duce-n paradisuri.

tristih de David Boia (12 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alma mater

Părem a fi aparenţe interpuse
În secvenţe delicate de cuante
Peste campusuri străvechi
Ne deplasăm incognito
Visători cu nonşalanţă
În multe stări variabile
Până la bursa de senzaţii
Rătăcitori printre butade
Purtând nedumeriri suspecte
Suişuri infantile de poeme
În rime albe sau colorate
Iată cum o pecete indusă
Deschide uşa providenţei
O punte sacră peste neant
Să ne faciliteze treceri
Prin bunăvoinţa cerului
Contacte prelungite generic
De la certitudini la evaluări
Si clauze colective in drumul
Spre o nouă alma mater.

poezie de David Boia (28 septembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Isus Hristos Mesia

În Isus Hristos Mesia noi de aici ne-am ancorat
Şi Lui i-am predat fiinţa căci viaţă El ne-a dat
Lui i-aducem osanale şi Numele-i preamărim
Căci ni-e Domn în veşnicie şi pe El noi îl iubim
De păcat nelegiuire numai Isus ne-a spălat
Şi în marea Lui iubire cu Duh Sfânt ne-a botezat
În Isus ni se oferă tot ce-i bun şi e frumos
El ne e pe veci salvarea — Mirele cel glorios
În lumina mântuirii prin credinţă ne-a zidit
Să-i cântăm dar azi Fiinţa căci Domnul ne-a mântuit
În Isus Hristos Mesia ni s-a dat aici menirea
El e viaţa nostră vie ne e stânca şi iubirea
Evanghelia Lui Sfântă ne e astăzi căpătâi
Şi noi ne luptăm aici s-avem dragostea dintâi
Domnul este Dumnezeu şi prin El noi biruim
Fii ai Tatălui cel Sfânt pentru veci de veci să fim
Îl rugăm dar pe Mesia să ne fie-n veci salvare
Vrem prin El în veşnicie s-avem parte de-ndurare
În lumina mântuirii Isus dar să ne zidească
Şi pe toţi ce îl iubim Domnul să ne mântuiască
Glorie dar Lui Hristos slavă cinste şi onoare
Căci doar El ne este stânca prin care avem salvare
29 octombrie 2021 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

DE MULTE ORI DREPTATEA FOST-A PUSĂ SUB OBROC
De multe ori dreptatea fost-a pusă sub obroc
De către juzii strâmbi ce ne secară de noroc,
Rămâne dar, să ne luptăm cu cu morile de vânt
Şi avocat aparător s-alegem un proroc.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memento 50

MEMENTO 50

Din câţi aţi fost puţini aţi mai rămas...
Din şcoală aţi făcut măreţ palat
Chiar dacă nimeni nu v-a adulat;
Noi vă chemăm cu bucurie-n glas.

Atâtea cunoştinţe ne-aţi predat,
Le-am însuşit în fiecare ceas
Ca să ne-ndrume-n viaţă orice pas
Pe unde-n lume toţi am colindat.

Am fost şi răi, ades v-am supărat,
Dar vă rugăm acum să ne iertaţi,
De giumbuşlucuri ne-am astâmpărat
Şi am ieşit cu toţii învăţaţi.

Azi semicentenar sărbătorim
Ş-alături de profesori vrem să fim!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creştinilor noi astăzi

Creştinilor noi astăzi
Un praznic mare-avem
Ca să-l putem cunoaşte,
Veniţi la Viflaim!

Că a născut în lume
Pe-acel ce-l aşteptam,
Maria, Maica Sfântă,
Veniţi ca să-l vedem!

Pe paie, între vite,
Iisus este străin,
Să-i ducem şi noi daruri
Veniţi la Viflaim!

Să mergem cu păstorii
Şi să Îl preamărim,
Ca pentru noi el s-a născut,
Veniţi la Viflaim!

Creştinilor, noi astăzi
Degrabă s-alergăm,
Spre-a noastră mântuire
Veniţi la Viflaim!

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut-au anii

Trecut-au anii,
Şi duşi au fost.
Am trecut şi noi,
Odată cu timpul,
Nu mai suntem ce am fost.
Trecut-au anii,
Toate s-au schimbat
Şi locul copilăriei noastre
E îmbibat în amintiri şi praf.
Trecut-au anii,
Noi rămasa-m tot aici,
Statornici ai vieţii,
Ai nemărginitului timp.
Trecut-au anii,
Şi omul peste timp,
Anii au rămas în urmă,
Amprenta chipului răvăşit.
Trecut-au lunile cu caru',
Trecut-au zilele
Rând pe rând,
De mă întrebi ce zi e astăzi,
Nu ştiu.. Mă simt confuz.
Trecut-au anii tinereţii,
Nu se vor întoarce înapoi,
Ăsta-i cursul firesc al vieţii,
Ne-am născut
Să fim muritori.
Trecut-au anii,
Am şi uitat, Ce înseamnă noţiunea timp,
Nu mai ştim să ne bucurăm
De lucruri mărunte,
Simţim, trăim,
Într-un mod obiectiv.
Trecut-au anii,
Nisipul din clepsidra timpului
S-a scurs demult,
Am ajuns la capătul vieţii,
Trăim clipa,
Poate ultimul minut.
Trecut-au anii,
S-au irosit în zbor,
Oamenii sunt ca şi
Corăbiile pe mare
Îşi urmează calea,
Prin viaţă-s trecători.
Trecut-au anii,
Privesc trecutul ca într-o oglindă,
Dar nu mă recunosc,
Oare aşa mult timp să fi trecut,
Mă simt a fi opusul,
A ceea ce sunt şi văd.
Trecut-au anii,
Viaţa s-a scris într-o carte.
Am imagini lipsă din ea,
Capitole, încă neîncheiate,
Mintea nu vrea să-şi amintească,
Momentele nefaste.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar pământul are viaţă

Cât pământul se-învârteşte
Noi vom scrie poezii.
Vom spune că ne hrăneşte
Cu roadele din câmpii.

El e habitatul nostru.
Jurăm să-l păstrăm curat.
Noi aici ne-am aflat rostul
De când Domnul ne-a creat.

În Universul infinit
Doar pământul are viaţă.
Dumnezeu ne-a dăruit
O planetă cu verdeaţă.

Pământul e casa noastră.
Este locul ce-am ales.
O planetă mai albastră
Nu găseşti în Univers.

În fiecare an, pământul
Are sărbătoarea lui.
Omul, ţinând-şi cuvântul,
Se-închină pământului.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeii bătrâni ştiu încă să petreacă!

Iubiţi colegi purtând acelaşi hram!
Sunt patruzeci de ani - o veşnicie!
De când, întâia oară, ne porneam
De-aici, ca o superbă herghelie
De mânji neştiutori de bici şi ham.
Eram frumoşi: purtam văpaia pură
Care se-arată-întreagă pe figură.
Acuma, iată-ne - şi mai frumoşi;
De frumuseţe grea, interioară,
Care ne face - poate - mai sfioşi,
Căci n-are focul viu de primăvară
Al aştrilor puternici şi geloşi,
Ci doar surâsul palid care-înseamnă
Căldura blândă-a soarelui de toamnă.
Ei şi!? Înţelepciunea unei vieţi
E s-o trăieşti, pe fiecare treaptă,
Prin ceea ce-i e propriu, si să-nveţi
a-i da, necontenit, măsura dreaptă.
Să-i dăm, deci, acceptatei bătrâneţi
Prilejul de-a ne-ntineri, o clipă
Prin tot ce-a fost recoltă şi risipă.
Noi, toţi, ne-am pregătit cândva, de zbor
Aici, între aceste ziduri sfinte.
Azi am venit să ne rostim în cor
Recunoştinţa inimii, fierbinte,
Omagiul cald, al nostru-al tuturor,
Adus acum liceului prin care
Am cunoscut întâia consacrare.
Tot ca elevi, dar azi mai silitori,
Venim să strângem generoasa mână
A unor fără seamăn profesóri
Celor de-aici, şi celor din ţărână,
Întotdeauna le vom fi datori:
Căci tot ce le plătim, până la moarte,
Din ce ne-au dat, e doar o mică parte.
Ne-am adunat să spunem, fără glas,
Prezent! în numele unor prieteni
ce nu-s aici; acei care-au rămas,
devreme sau târziu, sub triste cetini;
să ne-împlinim cucernicul popas
la cerul lor cu astre scufundate
ce-aşteaptă azi un semn de pietate.
Suntem aici pentru-a răspunde-acum
La întrebarea: Ce-aţi făcut în viaţă?
E o-ntrebare de sfârşit de drum?
Eu cred că nu: răspunsu-i încă-n faţă.
Ci-n clipa când îl vom rosti, oricum
Ne-ar fi - cărunt sau încă negru - părul,
Doar urma noastră spune adevărul.
Ne-am adunat ca să-adunăm acest
Teribil adevăr al vieţii noastre
Cu tot ce are mândru sau funest
Din biruinţi, speranţe şi dezastre,
Să nu rămână-n pulberi nici un gest,
Ci-însumat-ca un mirabil număr
Să-l ducem împreună, toţi, pe umăr.
Ne-am adunat să ne copilărim.
Să dezgropăm din noi crenguţa verde
A unui veşnic tânăr vifleim
Pe care sufletul nicicând nu-l pierde,
Şi-ncărunţiţi cum suntem să-l trăim
Din nou: în cântecele şi-n credinţa
Care din leagăn ne-au scăldat fiinţa.
Iar dacă-i scris ca orele de azi
Să bată a supremă întâlnire
Aprindeţi-vă sorii din obraz,
Fiţi numai bunătate şi iubire,
Şi-orice cuvânt rostiţi-l în extaz!
Sărutul cel din urmă, ca şi-ntâiul,
Să ne vegheze-n flăcări căpătâiul!
Prieteni şi colegi - bine-aţi venit!
În lupta noastră crâncenă cu timpul,
Hai să ne credem încă la zenit!
Restauraţi, deci, pentr-o zi, Olimpul!
Daţi întâlnirii nimbul cuvenit!
Din mână-n mână cupe mari să treacă:
Zeii bătrâni ştiu încă să petreacă!

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎNTR-UN AJUN DE PAŞTE AM FĂCUT UN DROB (Rubaiat)
Întru-un ajun de Paşte am făcut un drob
Şi m-am căznit cu el în muncă ca un rob,
Dar când am vrut să-l gust în ziua sărbătorii,
Am constatat că totul fost-a simplu scrob.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!