Tot

nu pricep: de unde ştiai
că ăla ce-aş fi eu nu sunt eu?
şi de unde
îţi vine albeaţa asta în faţă cu vinişoare
în care nici acul cu nas lucitor
adică trista croşetă
nu mai pătrunde? –
tot
ce e lucru mai mult
decât manual va sfârşi
în colecţia vaticanului
de aşchii şi pă
pădii –
cum e felul oricărui
labagiu sepulcral cardinal
ca o culoare
pe roşu aprins!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La balcic

unde sunt turcii?
unde sunt tătarii?
unde s-au înhumat cafenelele?
unde bat iaurtul bulgarii?
unde e regina maria
debarcaderul, grădina botanică, inima
ferecată-ntr-o amforă?
unde
e tonitza şi acuarelele? dar
cine sunt eu să împung
cu vârful creionului-minaret, ascuţit
de o briză puţin ceţoşată,
clipele
vieţile dumnealor
stelele?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era vorba de o iubire faţă de aer, şi faţă de cer, şi faţă de zbor, ispita aventurii, aprecierea frumuseţii. Zăcea dincolo de cuvintele descriptive ale oamenilor - acolo unde imortalitatea se atinge prin pericol, unde viaţa întâlneşte moartea la acelaşi nivel, unde omul este mai mult decât un om, iar existenţa este, în acelaşi timp, şi suverană şi lipsită de valoare.

citat clasic din Charles Lindbergh
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine încet amurgul

Vine încet amurgul ca o ceaţă deasă
Şi un văl tot mai rece peste ani îţi lasă
Tainele tăcerii spun ciudate şoapte:
Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte?
Unde dormi la noapte?
Vine încet plecarea ca o judecată
Un vârtej la capăt are calea lată
Dacă de la ceruri au să te alunge,
Unde te vei duce, unde vei ajunge?
Unde vei ajunge?

Vine încet sfârşitul ca o despărţire
Ori spre întuneric, ori spre strălucire
Vine viaţa care veşnic nu va trece
Dacă n-ai pe Domnul unde-o vei petrece?
Unde-o vei petrece?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţânţarii

în vara asta am căutat
locuri unde să ne muşte ţânţarii, să ne îmbolnăvim
de boli africane de rift... –
ce păcat
ce păcat: nici unul dintre noi n-a muri(f)t!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al cincelea punct cardinal

Sunt o busolă dezorientată
Te caut după muşchi de pădure
Te caut in nordul îngheţat
Te caut in sudul fierbinte
Te caut in estul răsăritului
Te caut in vestul asfinţitului
Al cincilea punct cardinal eşti
Inima-mi un magnet atras
De zarea ochilor unde eşti
Debusolat umblu in vânt
Încovoiat de gravitaţia lutului
Rătăcit de sectantul dorului
Eşti peste tot...
Şi in est şi vest
Frig in nord, căldură in sud
Cer albastru, pământ sub talpă
Un punct cardinal de dor
Fără repere şi hărţi
Centrul Universului de unde
Plec şi revin, revin...
Început şi sfârşit...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albul, altul decât cel al ochilor

şcolile sunt bine închise -
învăţătoarele sunt în fine deschise...
copiii sunt prizonierii unui sistem
în-ză-pe-zit (?!) - sub
codul roşu, de-un alb...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când voi înţelege nimicul ca alternativă

(cu siguranţă e doar o chestiune de timp)
o să plâng atunci puţin
cât să umezesc un colţişor de ştergar
nici prea alb nici prea apretat
cu lacrimi mai amare decât marea
din nefericire liniştea nu mă va găsi
doar o abandonare calică
mă va pătrunde ca un ghimpe de glădice
drept unde credeam că îmi bate inima

nu sunt bun de sfătuitor
mă pricep doar să văd dezastrele
ca pe cine ştie care comete
numai bune să treacă regulat
lăsându-ne de fiecare dată de ales
între o ploaie de stele
şi cea mai nesăbuită dorinţă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vei înţelege nimicul ca alternativă

(cu siguranţă e doar o chestiune de timp)
o să plângi atunci apocaliptic
cât să umezeşti un colţişor de ştergar
nici prea alb nici prea apretat
cu lacrimi mai amare decât marea
din nefericire liniştea nu te va găsi
doar o abandonare calică
te va pătrunde ca un ghimpe de glădice
drept unde credeai că îţi bate inima

nu sunt bun de sfătuitor
mă pricep doar să văd dezastrele
ca pe cine ştie care comete
numai bune să treacă regulat
lăsându-ne de fiecare dată de ales
între o ploaie de stele
şi cea mai nesăbuită dorinţă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Che Guevara

cobor din balcon direct pe o frânghie
să mă usuc pe linia de tramvai cu plămânii scuipaţi
ca un tricou roşu aprins
între şuviţe de zahăr
în luna lunilor: mai! du-te-n bolivia. mori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mi

cu uimirea făpturii
pe care el o slujeşte de mi
liarde obositoare de ani
îmi intră sub tricou cu uitarea
firicelelor de ferigă
ce atât
de bine se aseamănă cu părul aproape vâlvoi (?!)
des
împletit în chip de corniţe date cu mistice
salive de inorog-dinozaur - uite că
des
ce atât de mult se revoltă
va sfârşi va
sfârşi
cu cucuie pre
istorice la baza umblării
pe apele tulburi
mis
terioase
puţin lunec
oase

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată uitată

Cred, fără-a conta pe unde umbli, pe ce cărare,
Că te voi însoţi încă mult timp pe cale.
Chiar dacă treci prin dulci ţinuturi, cu blonde iele,
Nu vei uita curând degetele mele,
Nici felul în care mi-am ţinut capul, sus,
Nici vorbele fierbinţi pe care ţi le-am spus.
Vei continua să mă vezi, albă şi mică,
Zâmbind în nopţile cu cer de sticlă,
Şi-mi vei simţi braţele pe talia ta când
Vor sosi zorii din aripi mătăsoase fluturând.
Cred, fără-a conta pe unde tu vei fi,
Că-mi vei păstra-amintirea noapte de noapte, zi de zi,
Imaginea mea te va însoţi acolo, fără mine,
Iar noile iubiri vor şti farmecul tău de unde vine.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vine această duioşie?

De unde vine această duioşie?
Nu acestea sunt firele de păr pe care
L-am mângâiat eu, iar buzele pe care
Le-am cunoscut erau mai roşii decât ale tale.

poezie de Marina Tsvetaeva, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec domol

mă îndepărtez de vară,
ca de ţărmul Mării Negre,
unde albatroşi nu zboară,
unde luntriile-au frunze,
unde melcu'-n spate cară
două-trei idei obtuze.

mă îndepărtez de vară,
ca de ţărmul Mării Moarte,
unde dalta-n piatră ară,
unde peştii-au solzi de foc,
unde-i zi şi nu e seară
în al păsărilor cioc.

mă îndepărtez de vară,
ca de ţărmul Mării Roşii,
unde singura povară
fie punctul cardinal,
unde să culeg o pară
din scheletul de coral.

mă îndepărtez de vară,
ca de ţărmul unei Mări,
unde pică din cer ceară,
unde vreascuri înverzesc,
unde sub o lună clară,
fiară, să te îmblânzesc!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo e altă lume

Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată şi inima mea...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde...?

Unde se sting iubirile?
Când se şterg cuvintele?
Unde se termină timpul?
În care anotimp le vine rândul?

Unde te voi regăsi, în care zi?
Din calendar, din Galaxii?
Ş-atunci ce voi mai fi?
Ce-mi vei... mai fi?

În care toamnă am să ştiu?
Că-s mort sau că sunt viu?
Că pământul ce m-acoperă,
Nu-i cerul luminat de stele!

Unde să te mai caut?
Prin ce cuvinte?
Ce unghere?
În ce lume fără Soare?

Cum de te-am pierdut?
Încă de la-nceput?
Când îmi erai doar răsărit,
Şi-o viaţă de-mplinit!

Cum să... te uit?
Sau poate nici nu ai vrut!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Mai aveai de gând să stai mult, Nis?
Nistor: Nu, dom' director. Însă nu cred c-am întârziat.
Traian: Nu. Ai ajuns la limită. Treci la locul tău, Nis!
Nistor: Sigur; dar înainte de asta, v-aş putea ruga ceva?
Traian: Spune!
Nistor: Vă rog, dacă aveţi puţin timp, puteţi trece să-l salutaţi pe domnul Gigi Cristescu şi familia dumnealui?
Traian: Familia Cristescu... Ei sunt prietenii tăi?
Nistor: Da.
Traian: Unde îi pot găsi?
Nistor: Acolo.
Traian: Bine. Am să-i salut.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sunt cei care nu mai sunt?

Unde sunt cei care nu mai sunt?
Întrebat-am vântul, zburătorul
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboară nevăzute-n zbor.
Întrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legăna-n tărie
Untdelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
În lumina celui nepătruns.
Întrebat-am bufniţa cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n întuneric
Tainele necuprinse de cuvânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a bufniţa: Când va cădea
Marele-ntuneric, vei vedea.

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afectul faţă de un lucru pe care ni-l imaginăm necesar este în aceleaşi împrejurări mai intens decât faţă de un lucru posibil sau întâmplător care adică nu este necesar.

Baruch Spinoza în Etica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea

am vorbit cu ea nu
foarte mult şi asta însemnă ne
apărat că ar fi nenumăraţi afro
americani în america
(?!) – albă
e şi pasta de dinţi cu aromă
de banane culese
de oamenii de culoare cu bu
zele roz bon
ton în ton în
cântecul fără
o voce aparte o voce

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoi: Alo! Da! Să trăţi, tovarăşe colonel! (Pauză) Rugul aprins? Sigur că am auzit!... Noi auzim tot şi vedem orice! (Pauză) Rugul aprins... este o diversiune iredentistă şi revizionistă... Am învăţat asta la şcoala de partid! (Cu entuziasm demagocic). Pe un rug aprins au pierit mari precursori ai mişcării proletare! Şi tovarăşul Giordano Bruno, şi tovarăşul Jan Hus, şi tovarăşa Ioana D'Arc... (Descumpănit). Am înţeles, să trăiţi... Un rug românesc?!... (Mirat). Incredibil! S-a aprins un rug şi în Bucureşti? (Pauză). Noi nu avem tulumbe în gestiune, tovarăşe colonel! N-ar fi mai bine să anunţaţi pompierii militari?... Aha! Pricep! Nu e în cartierul Militari! E la mănăstirea Antim... (Pauză) Da, da! Aveţi dreptate! Sunt un dobitoc!... (Speriat.) Nu ştiu unde e mănăstirea Antim, tovarăşe colonel! Vreţi să mă încercaţi? Eu sunt ateu convins! Nu merg nici măcar la biserică, darmite la mănăstire... (Pauză). Da, da! Sunt un dobitoc! Am reţinut acest amănunt. Nu trebuie să repetaţi!... Am auzit! Noi auzim tot şi vedem orice!... Mă voi informa... Am înţeles, să trăţi!... (Pune telefonul în furcă, puternic consternat).

replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!