Doina codrului

copacii amuţesc sub scrâşnet de topor
munţii-s despăduriţi cât vezi cu ochii
glia sărăceşte sărmana n-are spor
trecută prin blestemul babei Dochii.

nemulţumirea creşte în popor
iarna îşi etalează geroasele rochii
copacii amuţesc sub scrâşnet de topor
munţii-s despăduriţi cât vezi cu ochii.

strigăt de valuri răsună pe vapor
timpul înebunit dansează pe muchii
scoate aburi de sminteală prin por
şi pune pe jar inima rărunchii.

copacii amuţesc sub scrâşnet de topor
munţii-s despăduriţi cât vezi cu ochii.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei doamne care mi-a zis că sunt... din topor

Când le zic cam din topor
Nu prea am la doamna spor...
Dânsa m-a citit prea bine,
Numai coada e de mine.

epigramă de Nicolae Gonţ-Topor din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă copacii ar cunoaşte concurenţa, unde şi-ar creşte ei oare cozile de topor?

aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul codrilor ce mor

Sub drujbe, fierăstrău, topor,
Cad codrii seceraţi, pe rând
Şi-mi zic, străfulgerat de-un gând:
- Românul nu-i fratele lor!

Eu de durere mă-nfior,
Că păsări n-or mai fi cântând.
Sub drujbe, fierăstrău, topor
Cad codrii seceraţi, pe rând.

Înfrânţi, îşi pleacă fruntea lor,
În lacrimi, frunze vezi curgând,
Ramuri cu-amarnic glas strigând,
Cer în cădere ajutor,
Sub drujbe, fierăstrău, topor.

rondel de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vezi muntele, nu vezi copacii. Când vezi copacii, nu vezi muntele.

Yoga Swami în Cuvintele maestrului nostru – aforismele pline de înţelepciune ale lui Satguru Shiva Yoga Swami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna pe bulevard [Winter in the boulevard]

Îngheţul pe copaci s-a aşezat
Şi fantezii meschin a sugrumat,
Căci frunzele-au pierit ca vechi poveşti
Pe care-acum nu ţi le aminteşti.
Pe bulevard, toţi pomii se gândesc
Că vorbele de vară amuţesc
Prinse de ger; şi-atunci copacii goi
Înfruntă iarna care este în toi.
A pus vreo mână frunze pe un ram?
Acei mesteceni tremură morţiu? –
Nu, sunt doar vrăbii ce se văd pe geam,
Chircite pe fundalul azuriu.
Cerul senin şi rece-i indispus.
Văzduhul se roteşte ca un gând,
Păsări şi pomi, pământul îngheţând,
Aşteaptă un verdict venit de sus.

poezie de D. H, Lawrence, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă privesc de sus copacii

Mă privesc de sus copacii, aş putea
Să fug, să mă pierd, să m-ascund, să mă...
Las uitată...
Înăuntru, departe, lipită de mine undeva demult.

Sălbatici rămânem, sălbatici ne creştem şi niciodată
Un copac nu va fi iederă.
Suflă şi ninge şi arde şi plouă şi frânge, nu plânge.

Mă privesc de sus copacii, mă oglindesc în ochii lor.
În ochii lor, adânc, acolo, sus, aproape.

Ne naştem, cunoaştem, ne doare,
Fugim, ne pierdem, ne-ascundem, ne...
lăsăm uitaţi...
Înăuntru, departe, acolo sus înrădăcinaţi
Adânc în ochii orbi ai copacilor
Se oglindeşte pădurea, cineva
O priveşte de sus, dinăuntru, departe.

poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii

Primăvara,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai frumoase flori.
Vara,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai iubite fructe.
Toamna,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai dureroase frunze.
Iarna,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Speranţa.
Şi mai bate copacii,
Din nou,
Până la muguri.
Şi mai bate copacii,
Din nou,
Până la sevă.
Şi mai bate copacii
Până-i doboară la pamânt.

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt de jale

vai vouă zei, sunteţi cei vinovaţi!
pentru sărăcia din Þara românească
sunteţi proscrişi sunteţi blestemaţi!
frica de Dumnezeu să vă lovească.

ţara este plină de viruşi de boli
spitalele se sfarmă peste pacienţi
frigul dă buzna prin case şi şcoli
copii sărmani renunţă sau rămân repetenţi.

vai vouă zei, căci aţi furat destul
munţii plâng despăduriţi de slugi
fiecare român de amar e sătul
spre ceruri se înalţă triste rugi.

vai vouă zei, sunteţi cei vinovaţi!
sunteţi proscrişi, sunteţi blestemaţi!

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venirea Primăverii

Copacii deşteptarea au sunat-o
Cu trâmbiţe de flori peste livezi,
Şi seva din pământ au arunat-o-
În hohotul de frunzuliţe verzi!

Coroana cu lumini şi-au îmbrăcat-o
Să-ţi bucure fiinţa când îi vezi:
Copacii deşteptarea au sunat-o-
Cu trâmbiţe de flori peste livezi!

Parcă din cer s-a coborât Erato
Şi umblă visătoare prin livezi,
De-ţi vine în neştire s-o urmezi-
S-asculţi ce melodii au fermecat-o!

Copacii deşteptarea au sunat-o...!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (11 martie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea-şi numără copacii

S-ar răsuci-n morminte dacii
De-ar auzi despre ce zic.
Pădurea-şi numără copacii,
Iar numărul e tot mai mic...

Ici, colo, câte-un brad visează
Că va ajunge pân' la cer.
Pădurea se tot micşorează
Şi cântăreţii, trişti, îi pier.

Când cerul lacrima îşi varsă,
Că nu mai poate îndura
Să vadă cum pădurea-i ştearsă,
Copacii prind a lăcrima.

Pădurea-şi numără copacii
Făcându-şi loc în umbra lor,
Iar cântăreţilor, buimacii,
Le dă mult spaţiu pentru zbor.

Ne mor copacii sub securea
Inconştienţilor avari
Care consideră pădurea
Un loc din care poţi să cari

Din bogăţia lumii, verde,
Şi-n locul gol să nu plantezi.
Pădurea,-n viitor, se pierde,
Pe lângă ea, şi noi, nu vezi?

poezie de Lidia Iustina Terecoasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna de basm

Fulgii dansează
la fereastra aburită
unduindu-şi braţele-n văzduh
în paşi de poezie
prin troiene de lumină
sub tăcerea dimineţii
vântul sună
împletindu-şi aripile
împodobite cu stele albe
copacii îşi scutură podoaba
peste clinchetul clopoţeilor
este iarna de basm
în glasuri de copii
se aude bucuria sărbătorilor
din ochii mei,
izvor de fericire
aşez iubirea într-un vers
să lumineze
bradul de Crăciun.

poezie de Maria Ciobotariu (10 decembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agăţată de cuvinte

Eu rămân ca o mare de iarnă
Am mâini de apă pline de voci...
Îmi respiră tăcerea cuvintelor.
Dacă mă uit şi mă schimb în ochii tăi
Îmi dau seama că te văd...
Dacă privesc din ochii tăi
Văd omul care nu vorbeşte
Dar care spune ceva:
Linia orizontului, aspectul tău peste zile
Sau nemulţumirea secretă
Sau chiar dezbrăcată.

Dacă privesc din ochii tăi
Văd cerul în perspectivă...
Norii ce judecă alb,
Văd mainile care deschid ninsoarea
Pe fruntea gândurilor.
Dacă te uiţi la ochii tăi, în ochii tăi,
Vezi dragostea pe care
Nu o înţelegi niciodată,
Restul rămâne în tine şi ningi.

Am fost un zâmbet în vocea ta
Şi-o privire într-un strigăt
Agăţat de cuvinte.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula cozilor de topor

În codru, la un ceas de seară,
Când totul e mai liniştit,
O coadă de topor coboară
Şi-n urmă-i altele-au sosit.
Ţineau un fel de adunare,
Cam în secret, mai pe şoptit,
Luă cuvântu-o coadă mare
Şi iată, astfel le-a grăit:
- Suratelor, vă ştiu pe toate,
Cam ce-aţi făcut, ce-aţi învârtit,
Urmaşii voştri pot să-nnoate
În câte aţi agonisit.
E timpul să ne aşezăm
În codru-acesta până-n zare
Şi pe alese să luăm
O scorbură de fiecare.
Vedeţi că apa curge lină,
Vă faceţi curte cât mai mare,
Să-ncapă-n ea şi o piscină,
Dar şi jipanul cel mai tare!!!
- E o problemă, soră dragă,
Sunt mulţi copaci, dau umbră rece,
Eu o să-i tai, nu stau de şagă,
De coada mea nimic nu trece!
Te rog, morală să nu-mi faci,
Să-mi zici să-i iau cu binişor,
Că toate-avem părinţi copaci,
Dar... sunt o coadă de topor!

Morala 1
Cozi de topor au fost, cozi de topor sunt încă,
Doboară şi-un copac, doboară şi o stâncă.

Morala 2
Când eşti o coadă de topor
Meriţi... dispreţul tuturor!

fabulă de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alean

E-n zori, e frig de toamnă,
Şi cât cu ochii vezi
Se-ncolăceşte fumul,
Şi-i pâclă prin livezi.

Răsună, trist, de glasuri
Câmpiile pustii, -
Şi pocnet lung, şi chiot
S-aude-n deal la vii.

C-un zmeu copiii aleargă,
Copil, ca ei, te vezi,
Şi plângi... şi-i frig de toamnă...
Şi-i pâclă prin livezi.

poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp de război amuţesc legile.

Cicero în discursul "Pentru Milo", IV, 10
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de vâslă şi de lotcă

e seară şi răzbate cântecul de lotcă
valuri de speranţe dansează o polcă
cele trei braţe îmbrăţişează marea
cât vezi cu ochii albastră-i zarea.

pe Danubiu s-a scurs frumoasă iubire
mereu influenţează nuferi la înflorire
corăbii cu lumină poposesc în deltă
pasiuni de viaţă amplu se dezvoltă.

raiul de apă mai vreau să-l străbat
ca o libelulă cu chipul schimbat
minunile deltei au ajuns picturi
schimbă chipul artei şi trec în culturi.

e seară şi răsună cântecul de lotcă
pescarul soarbe o cincizeacă de votcă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub orizonturi triste

timpul suspină sub orizonturi triste
munţii gem despăduriţi de umbre
în lume se petrec atacuri teroriste
orgii şi jafuri îndeletniciri lugubre.

Parisul e în flăcări cu violenţa-n stradă
oamenii se revoltă cu pieptul deschis
peste tot zei orbi n-au cum să vadă
nevoile lumii din viaţă şi vis.

lapoviţa pătrunde în suflete sărace
sărbătorile cernite lasă un gust amar
colindă haotic dorinţe de pace
Hristos nu mai vine mă ţine pe jar.

sfinţii în sihăstrie nu mai au ce face
şi rugile lor se sting în coşmar.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

amurg de toamnă –
sub raze piezişe
munţii-s aproape

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vezi, îi răspunse omul, m-am gândit să nu-mi mai pierd timpul smulgând copacii unul câte unul, că nu sunt buruieni ori d-alde cânepă: îi leg unii de alţii şi iau pădurea întreagă şi-o duc acasă. Zmeul se sperie acum şi mai rău, şi iar unul una, altul alta, până ce se învoiră ca să mai dea zmeul o găleată de galbeni, iar în schimb să poată duce el copacii în spinare şi pădurea să rămâie la locul ei, cum o lăsaseră tatul şi bunicul lui.

Ioan Slavici în Spaima zmeilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul Pământului

Doborât de-a soarelui dogoare
Te tot rogi române la Cel Sfânt
Însă ai uitat să ceri iertare
Gliei strămoşescului pământ

Ţi-au lăsat în dar înaintaşii
Tot ce-aveau pe lume mai de preţ
Cu ce drag îţi dezmierdai privirea
De la şes la muntele semeţ...

Codrii atrăgeau precum magnetul
Norii grei aducători de ploi
Pajiştile cu imaşui grase
Erau raiul turmelor de oi

Prin artere largi de irigaţii
Unduia mereu al vieţii râu
Câmpul devenind o-împărăţie
De porumb, de floare şi de grâu

Vii cât vezi cu ochii pe coline
Şi livezi cu rod bogat pe ram
Şi grădini mănoase, mândre sere
Doamne, toate-n ţară le aveam

Dar te-a prins în gheare nebunia
Şi plecând urechea la duşmani
Mi te-ai năpustiit pe pe sfânta glia
Şi-ai făcur-o zob în câţva ani

Codrul ce ţi-a fost mereu un frate
L-ai ucis cu otrăvit topor
Astăzi munţii despuiaţi şi singuri
De pădurea lor li-e tare dor

Praful s-a ales de irigaţii
Seceta ne-a prins cumplit în lanţ
Nu mai e o dală pe canale
S-au furat şi ultimii hidranţi

Ai distrus şi sere şi plantaţii
Tot ce s-a clădit cu greu cândva
Ia aminte la vecinii noştri
Nimeni n-a făcut aşa ceva

Nu e faptă fără de răsplată
Glăsuieşte un străvechi proverb
Nu te temi când vezi acum pământul
Mutilat, părăginit şi sterp?

Te-a ajuns blestemul lui năprasnic
Vin nenorocirile ciopor:
Ieri era potopul să ne-înghită
Astăzi toată ţara-i un cuptor.

Lanurile s-au făcut tăciune
Ard păduri şi mirişti în pârjol
A secat şi laptele din uger
Din fântâni nu scoţi decât nămol

Ce ţi-a mai rămas acum române?
Să-îngenunchi pe glie, s-o implori
Ca să curme repede blestemul
Şi să-ţi dea putere să nu mori

De-ţi va fi căinţa fără margini
Rugăciunea va avea ecou
Vei afla curând cărarea dreaptă
Vei putea să te ridici din nou

Şi cu mintea clară, înţeleaptă
Şi cu braţul hărnicind cu spor
Să faci ţara iarăşi ca o floare
Şi pământul iarăşi roditor!

poezie de Gelu Oproiu din Lumea Satului, nr.16(45): 16-31 august,2007
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!