Lacrimile dimineţii

Lacrimile dimineţii
îmblânzesc spinii trandafirului,
roşu stăpân peste răsărit.
Cafea... dimineaţa târzie,
lenevire în aşternuturi
cu degete răsfirate către lumină.
Dilema...
mărul uitat al Evei,
seminţe de adevăr
sau
întuneric de gândire?
Lângă mine,
măcinate de vreme file,
mărturiile lui a fost odată,
strofe...
Alecsandri in pastelurile primăverii,
Bacovia în goliciunea toamnei.
eu în nuditatea ideilor,
sonată andante,
ronţăi boabe de cafea...

Vorbe cresc din mine,
pomi cu ramuri-litere,
frunze-prefixe,
linişte...
transcriu ad litteram,
pagini din trecut
în dimineţi târzii...

afară din mine,
vȃnt,
înăuntru, în casă,
linişte,
adormire-dormire,
minutarul roşu,
şi eu
hoinară în ţara secundelor
sau poate cuvintelor
stau pe roata carului mare
mai am o stea,
în căptuşeala hainei,
îmbrăcăminte la botezul trupului,
tȃrziu în noapte şi mai frig de-atȃt
e sigur pe Mediterana
cer cu luna de-mprumut
şi stele căzătoare
nici eu nu ştiu cum să cobor...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată

A fost o dată
o rază de soare
Şi o sărutare
S-au întâlnit pe o floare
albastră, de cicoare.
A fost de-ajuns
Să se nască o culoare
Nu-i alb sau albastru
Nici măcar culoare de astru
E poate sânge de verde
Nu scrie dar merge.
Nici roşu nu-i
că e al macului.
Sau poate galben...
Şi roşu şi verde şi albastru...
Stai!
Continuarea...

Raza a iubit sărutarea
şi aşa s-a născut culoarea....

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul cafelei

câteva boabe de cafea
prăjite, măcinate, fierte
când beau la bar cu cineva
mă îmbie cu-atâtea oferte

rog toată lumea să mă ierte
pentru viciul meu de catifea:
câteva boabe de cafea
prăjite, măcinate, fierte

de când a prins nevasta să mă certe
eu nu mă-ntind cu nimeni la peltea
şi-n loc să mă mai duc la cafenea
mai cer de la Ulyse sau Laerte
câteva boabe de cafea...

rondel de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu sau Negru...

umbra se aşază peste mine
nu-i mică şi nici mare
mi se potriveşte ca o mănuşă

(oricum lângă mine
nu mai încape nicio viaţă
fiecare creşte în jurul alteia)

şi pentru că nu mai pot
privi îndărăt
o să aştept
înăuntru
e cald atât de cald încât
îmi ies aburi prin pori
din spatele umbrei vine un zgomot
închid ochii şi aştept
văd multe imagini şi pe Dumnezeu
păşind printre lucrurile mele

pare îngândurat

amorţeala îmi intră în degete
inima bate orizontal
nu e frică
ci mai degrabă un gest
care se fixează în mine

nu doare deloc

tot ce vreau acum e
să ies din noapte şi să-mi
împreunez mâinile

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusurile răsar dincolo

Ȋmi răneşte paşii
povara de pe umerii goi. Ȋn ploaie,
plec genunchiul la rădăcina viţei
în care se coc ciorchini de lacrimi.

Ascult din şuieratul vântului
spovedania neterminată
a îngerului de piatră
cu zâmbet de-mprumut
pe chipul rece.

E gol în mine,
în piaţa inimii,
acolo unde zac, muţi,
porumbei de alabastru
cântăriţi cu balanţa vieţii
în boabe de înţelepciune a zborului.
Ȋn mijloc este încă îngerul
crispat de neînţelegerea timpului
în veghea lui pe drumul
de-a viaţa
din mine către apusul luminii.

Poate că ingerii plâng a bucurie
atunci când apusurile răsar dincolo...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul s-a oprit!

Cinci degete se împrăştie în mine ca o umbră
Umblu pe ape, soarele din ochii tăi e visător
Cosaşi se duc la apă
Dimineaţa pluteşte ca un puf de păpădii,
Mă aşez lânga tine cu trupul răsărit din soarele dimineţii
Te întreb: Ţi-e cald sau ţi-e frig?
Afară e lună plină.
Cinci degete mă mângâie,
Uneori mă ceartă
Eu le sărut palmele cu gura, descântundu-le de deochi
Atât de încet auzindu-se, lumina din cernitele izvoare
Vântul s-a oprit!
Semnele zăpezilor din mine seamănă cu fulgii de zăpadă Nenăscuţi din căuşul palmei cu cinci degete.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

înrămate margini de gând

Margini,
rame de gând,
ritm sacadat,
ploaie cu seminţe
neroditoare idei.

Galben crapă dale,
creionare diformă
rămăşiţe imprecise de umbră,
zid în cale de paşi.

Floare de colţ,
bolovani grei cât o palmă,
drumuri pierdute în valuri,
speranţe sfărâmate-n destin.

Încă un ceas ticăit în geană,
întunericul moare-n lumină.
Dezgolirea fiinţei de noapte
Şi totul... răsare roşu
într-o mare de alb....

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire sub lupă

zori mângâietori mă trezesc din coşmar
energizez dimineaţa cu o dulce cafea
ce sublim e timpul când nu este amar
când cerne peste mine lumini de catifea.

mă las purtată de visul real
speranţe ardente picură din condei
cu fiecare vers plutesc pe val
pe marea iubirii navighează idei.

timpul mă străbate romantică târzie
adâncimi de suflet le transcriu discret
beţiile toamnei transpun în poezie
mirări mirobolante din raiul concret.

mi-am construit destinul cu multă fantezie
din versatilitatea universului poet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Staţie fără călători

ce umbre noi mai nou
ne ies prelungi dintre tâmple
ai observat

locul meu se năruie lângă locul tău
ca-ntr-o banchiză în vara polară
ne îndreptăm stângaci dungile de pe suflete
mai sufli un fir de păr
o firimitură imaginară
mă cerţi şi dacă port un tricou şifonat
când mă visezi
mă uit la tine nevinovat dimineaţa
cred că te enervează

aseară strada s-a ridicat peste oraş
cu tot cu stâlpii de iluminat
a fost întuneric şi linişte
nimeni nu a mai venit sau trecut în această noapte
aşa am observat acele umbre dintre tâmplele noastre
pentru asta a trebuit să te visez şi aveai un capot demodat
şi papuci de casă chinezeşti

acum de dimineaţă ştergi cu mâna geamul aburit dintre noi
ca un nătâng cred că mă întâmpini şi mă chemi
zâmbesc fericit

realizez târziu că
treci pe lângă mine
cu indiferenţa unei dimineţi
pe lângă o staţie fără călători

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduiala lui Dumnezeu...

De câteva zile cobor în
mine
doar seara
şi caut
un anume lucru
pe care poate că nici
nu l-am avut sau poate
l-am pus undeva
pentru a- mi aduce aminte de cel care am fost...

şi ce trist...

uneori nu mănânc
nu beau şi nici
nu mai vorbesc cu Dumnezeu
ştiu că dincolo de mine
e cimitirul în care
se odihneşte tata
plictisit şi el de-atâta aşteptare...
uneori trec pe lângă el
cu privirea în pământ
pentru că de ceva vreme
am uitat ca să-l întreb dacă
a mai vorbit cu mama
dusă şi ea cu nu prea mult timp
înainte de paşti

mi- e greu să-l învinovăţesc pe Dumnezeu pentru
toate astea
dar
sunt sigur că este complice cu timpul ce roade din mine
câte puţin în fiecare zi...

ştiu că aşa trebuie să fie
dar ce să- i spun copilului meu?

poezie de Teodor Dume (ianuarie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

E linişte, e pace, e Dumnezeu

E linişte, e pace, e linişte deplină
S-a prins de gene somnul pe când voiam să scriu
Stau încărcaţi de stele copacii din grădină
E linişte, e pace, e noapte, e târziu

Simt cum se-ngână şoapte şi foşnete bizare
în aşternutul rece rămas pe canapea
E linişte, e noapte, întinsă pe cărare
Lumina lunii arde cu fulgi de gheaţă-n ea

Lucind lângă fereastră oglinda-i aburită
Şi lacrimi de-ntuneric domoale se preling
E linişte, e noapte, o noapte aurită
De stelele ce intră în casă şi mă ning

Mi-e amorţită mâna şi pleoapele-s închise
Aud tăcerea nopţii lovind cu valuri mici
În neştiute ţărmuri pierdute printre vise
E linişte, e pace, e Dumnezeu aici

poezie de Sanja Cristea Tiberian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe

Coboara cerul pe pămînt
Acoperit de norii grei si seci
Si-mi soarbe lacrima din gât
Oprindu-mi visurile-mi reci

Picuri cad si geamuri sparte
Soptesc la mine în fereastră
Si sufletu mi tresare-n noapte
Vorbe despre iubirea noastră

Ploaia mă trezeste din visare
Să ies afară acum as vrea
Dar sufletu-mi are răbdare
Si stă cuminte în carcasa sa

Dar o lumină mi intră-n casă
Esti tu iubire la mine ai venit
Sunt fericită ai ajuns acasă
In plina noapte soarele a răsărit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafea în roşu

dimineaţa aveam o cană roşie
din cafea mi-ajungeau minutele
până la cea din urmă sorbire
şi drumurile începeau
de sub fereastra sub care
nucii se-ncăpăţanau să crească
rotunde şi amare clipe cu miez lăptos.
labirintul gustului se oprea la frunza de alun
şi ştiam de pe atunci că până la pădure
mai era cale de-o oră
de mers alene pe gânduri
şi abia mijeau zorile şi-n geam
stăruiau rotocoalele de fum alburiu
din soba cu lemne.
pietrele de pe drum şedeau cuminţi,
aliniate ca şi cum urmele oamenilor
au nevoie de troiţe tăcute
pe-o colină de deal absent de minusurile
verticale ale copacilor plini de crestături.

aşa-mi umblă gândurile
uneori le pun aripi şi dacă alteori
rămân ciuntite, din jertfa lor
pun deoparte o sămânţă
pentru floarea de mac de la butoniera
sacoului pregătit pentru ziua cea mare
şi-apoi ştiu că totul va exista în cana roşie...
plină în fiecare dimineaţă...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai linişte

Ea se numea Miri
Mihai îi spunea aşa, în fiecare scrisoare,
plănuia să îi fie mireasă,
se gândea, serios,
naibii,
de ce, naibii, îi lipseşte verigheta aceea,
e aur prea verde, e miros de pădure,

poate nimic nu contează în această lume dezechilibrată
în fapt, îţi iei
tatăl
îţi aşază baticul pe cap
devii dintr-odată femeie, te duci înspre lanuri cu maci
să uiţi de dragoste, că există,
dumnezeu este lanul cu maci, şi îngerii pleacă,
se face linişte este linişte în lanul de veci
un clopot ascultă
cum macul se leagănă
cine culege pe cine? femeia? sau roşul din floare culege?
se leagănă
leagăn se leagănă
culeasă e liniştea...
cineva plânge la picioarele mele,
cred, e un mac foarte roşu,
este focul în care, deodată, s-a prefăcut umbra aprinsă a macului,
şi pe aici este
multă linişte...
îngerii, ei să se întoarcă,
îngerii,
îngerii,
căci femeia cu batic nu este dată pierzării, dar nici dragostei,
să se ducă, odată, cu ei,
departe de Rai.
tatăl ei i-a aşezat baticul peste părul ei lins, ca să o poarte,
în tren, şi pe la izvoarele Devei,
şerpii ascultă, cum pieptenele dragostei i se prelinge din păr, şi se scurge,
ce batic,
şi ce linişte,
atât de multă linişte,
în macii
care au dat să se-aprindă, în lanuri, şi pe ogoare ca aurul,
şi în părul ei frumos, numai linişte.

Îmi faci un sandviş roşu de dragoste? nişte cireşe, nişte broboane de sânge?
o cafea mai roşie decât dragostea? copii roşii, cu eşarfe strânse cu degetul? boţi-le-ar bolţile
de eşarfe stricate!
stopul de vin, pe care l-au cules, anul trecut, graurii?
spune-mi, unde e?
numai o taină să nu fie nedezlegată,
îl creşti dintr-un nor,
sau
de sub talpa piciorului tău furios,
spune-mi, o casă roşie, cu mansardă?
ploaie, să fie?
orele să îmi fie mai roşii decât primăvara,
şi mormântul în care mi-am pus baticul, să fie foarte, foarte roşu.
pentru că
în tatăl meu roşu, şi la pieptul lui, mi-am ascuns, astăzi, plânsul.

Adineauri se jucau copiii, neostoiţi, pe lângă fântână...
şi niciun zgomot, acolo
dar nici linişte...

Să îmi faci o cascadă în linişte, dincolo de muntele acela,
niciun strigăt nu o să răzbată în munte,
ecouri şi linişte,
dangăte,
în natura aceea,
şi apoi...

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri cereşti

Afară ninge aşa frumos
Şi totul parcă e ca-n rai,
Tu înspre mine vii
Cu chipul tău gingaş şi bălai.

Fulgii cad peste ochii tăi,
Peste gura ta cea dulce,
Hai vino lângă mine,
Şi de lângă mine nu te duce.

Tu lângă mine vii
Şi cu dulce vorbe îmi şopteşti:
Să ne iubim, iubite,
Sub aceşti îngeri cereşti.

poezie de Vladimir Potlog (15 noiembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-o linişte iubirea?

E-o linişte iubirea?
Mi-s pletele albite.
Şi tulbure mi-e somnul
Ca între două pite.
Nu ştiu: răsare iarba,
Mai curg pe văi izvoare?!
Departe eşti de mine
Cum Luna e de Soare.
Pier stele neatinse.
Noi stele se vor naşte.
Am cunoscut durerea,
Nu am ce mai cunoaşte.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Mademoiselle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărări celtice

Hoinăresc pe cărări celtice,
fluier a dor de acasă,
răscolesc mirosuri
în flori de castan.
Întunericul moare
într-un ochi de oglindă.
A fost pătrat de noroc
s-a spart în păcate,
şapte la numar de ani.
Simt verdele copacilor,
bucata cubică în ceaşca vieţii,
cafea cu iz de dimineaţă.
Rămâne zaţul sentimentelor,
stanţe cu formă de talpă.

caut paşii timpului în mine.

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

umbră
a trecutului
netrecută
orbecăire
prin viaţă
picături de lumină
pe pereţii de întuneric
linişte
în nelinişte
doar frunza îşi
aruncă verdele
peste privirea obosită
primăvara îşi leapădă
culorile
întunericul orb
izbindu-se
de ziduri de lumină
aştept fără să ştiu ce
făra să ştiu
de ce
stropi de soare pe
fereastră
plouă cu gânduri
îngândurată
culeg flori şi
le presez
între pereţii sufletului
cufundată în mine
privesc
dansul culorilor
beţia primăverii.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu şi negru

Te-ndrepţi către mine în roşu şi negru
Trezită de demoni din soclu funebru
Iar voalul tău de de-un roşu aprins
Va sterge din nou întregul cuprins.

Din floarea roşie uitată pe criptă
Din unghia ta în piatră înfiptă
Curg lacrimi negre pe vechile ruine
Sunt lacrimile demonului ce zace în tine.

Cu zâmbetul tău ce suflete omoară
Cu părul tău ce zburdă ca o fiară
Dansăm printre cruci în modul alegru
Îmbrăcaţi ca de gală în roşu şi negru.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

drumeţ

ţara celor din urmă idealuri
au rămas acasă
prispa,
ciutura,
sperietoarea de ciori.
Câmp cât cuprinde privirea,
setea de tine, gheară de foc,
crăpături în pământul arid,
spicul de grâu mai creşte a pâine
cu ultime zvâcniri galbene.
Salcia plângătoare
primeşte soarele să moară
la margine de ape.
Roşu de pe urma zilei,
întuneric,
lumina se scurge din felinar,
insectele nopţii işi caută pereche,
luna, felie de măr,
îmi astâmpără dor,
foame,
sete,
mi-e dor de tine,
cu vise…

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

Pe lângă mine cad
particule de linişte
cum cade bruma
pe viţele de vie.
Pe lângă mine cad
firele de ploaie
cum cade roua în pletele
bălaie.
Lângă mine cad visurile pământului
răstignite de frunzele de nuc.
Văd lângă mare
zboruri ultraviolet
ce se-mpreună
cu-ngălbenitele catarge.
Îmi sună în ureche
o melodie de dinainte
de-a mă naşte.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!