Cartea și scaunul
Cartea citea un scaun.
Ceasul deraia peretele.
Radioul dormea pe o undă.
Din când în când melcii plouau semnul crucii
Copiii aruncau părinții în copaci să scuture nucii
de ultima lor trăire adunată într-o secundă.
Graur cu miros de vișin
leșinat în buzunare
lasă-mă ca să mă sprijin
de sperietoare!
Unda dormea pe radiou.
Peretele suna.
Înscăunată cartea își rodea din foi ceasul rău.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.