Sfântă laşitate - II

Motto:
Să loviţi în mine
Când împart cu ştabii
Două Bucovine,
Două Basarabii. Damian Ureche

... el vorbea atunci când eu tăceam
-lutul meu voia să mai trăiască
în aceiaşi laşitate-l frământăm
dar cu pleava mea, moldovenească
laşitatea mea temeinică de neam
care vine din adâncuri geto-dace
transformat de ruşi în moldovean
şi din liber dac în rob rapace
poate vor veni şi vremuri noi
poate glia asta strămoşească
va mai naşte iar nişte eroi
fără laşitate omenească...

poezie de Iurie Osoianu (16 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate

Poate că cerul vieţii, senin e precum vara
Şi Dintr-odată-n suflet, simţind vine toamna
De dragoste, de pace, linişte, fericire....

Furtuna, printre lacrimi, cu clipele de-odată
A dus liniştea noastră, privirea-nceţoşată
Mai caută în zare sperând să regăsească
Mândria răsărită pe glia strămoşească.

Să moară vitejeşte şi grânele şi marea
Unite-n veşminte. Să-i legăn suflarea
Târziu poate că nu e şi încă se mai poate
Să ne-ndreptăm greşeala când încă nu e noapte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada câinelui

... în balada lui tristeţea e fatală
şi dragostea de om, la nebunie
nu poate fi o aşteptare mai totală
decât căneasca asta melodie...

şi între noi şi lumea animală
există absoluta armonie
nu poate fi o aşteptare mai totală
decât câinească asta melodie

chiar dacă era noastră-i dijitală
chiar dac-acced roboţii la domnie
nu poate fi o aşteptare mai totală
decât câinească asta melodie

când va veni şi clipa lui brutală
şi se va stinge-n lînă agonie
divinităţi pentru iubirea lui totală
au să-l ridice, cred la rang de omenie...

poezie de Iurie Osoianu (27 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om îşi are sufletul lui, pe care nu poate să-l amestece cu altul. Doi oameni se pot îndrepta unul către celălalt, pot vorbi unul cu altul şi pot fi foarte apropiaţi. Dar sufletele lor sunt ca nişte flori, fiecare a prins rădăcini în locul lui şi nici unul nu poate veni la celălalt, altminteri ar trebui să-şi părăsească rădăcina şi asta nu poate s-o facă. Florile îşi împrăştie mireasma şi sămânţa pentru că doresc foarte mult să fie împreună; dar floarea nu poate face nimic pentru ca sămânţa să ajungă la locul potrivit, acest lucru îl face vântul, iar acesta vine şi pleacă mereu cum şi când îi e voia.

Hermann Hesse în Knulp
Adăugat de 107
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrucât omul se naşte liber şi stăpân pe soarta sa, nimeni nu poate, indiferent de pretext, să-l supună fără voia sa.

Jean-Jacques Rousseau în Despre contractul social (1762)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glia strămoşească

Zboară absolvenţii stol
Către alte zări senine
Şi-a rămas pământul gol
Ca să crape... de ruşine.

epigramă de Marian Popescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul

... în apusul de soare
ce frumoasă e pacea
care nu mă mai doare
unduit şi rapace

iar în noaptea lăsată
ce frumos licăreşte
când o pace uitată
când un Doamne fereşte...

poezie de Iurie Osoianu (30 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condensatul...

. sorb permanentul existenţei din lumea ce mă înconjoară
mai sorb şi harul excelenţei din cea sortită să mă doară
şi trec prin spaţiu şi prin vreme spre lume aia, viitoare
cu arhetipuri şi extreme în care nimeni şi nimic nu moare

şi-n care-i numai veşnicie şi permanentă ambianţă
şi gol ce naşte energie din morfogena-i rezonanţă
iar lutul stă în nemişcare iar nemişcarea într-o găoace
din care naşte când un soare, când hăuri dure şi rapace...

şi-n care nu există moarte şi-n care nu există viaţă
doar fluctuaţii când deşarte când lungi când doldora de ciaţă
şi-n care-i condensată firea mai zis-a lui einstein şi bose
şi în esenţă fericirea-i un câmp cu floricele roze...

poezie de Iurie Osoianu (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Gheorghe Petic...

Motto: În Basarabia îşi bat joc în închisoare de deţinutul politic Gheorghe Petic.
Mai ceva ca în" nopţile albelor volume" din vremurile crunte ale României comuniste.

nesimţiţii ăştia din Pas cu Da
trebuiau să-l facă deputat
dar aşa-i la moldoveni - Iuda
e pe listă numai la trădat...

totu-i teatru ieftin şi bătaie
nu numai de joc- de intelect
pe din faţă toţi fac hărmălaie
pe din dos- se înţeleg perfect...

Petic o să stea la închisoare
astea au nevoie de martir
dă mă rog, sunt pete şi pe soare
iar politică nu-i soare ci sortir...

drept că e sortir de miliarde
banii n-au miros - Vespasian
parlamentul e beton şi arde
numai zic de dur de moldovean...

poate va veni şi vremea noastră
poate ţărişoara s-a trezi
poate, că mereu o au de proastă
şi nici n-are unde mai fugi....

poezie de Iurie Osoianu (1 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treime

Stelele cad şi mor
Stelele mor arzând
Stelele pline de dor
Ceruri cu dorul sting
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Tu să nu mă aştepţi
Tu să mă uiţi curând
Tu sparge golul din piept
Candela stinge din gând
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Că te-am iubit, tu ştii
Că nu mai vrut, o ştiu
Că printre nopţi târzii
Poate voi sta să-ţi scriu
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Simt cum îmi cresc aripi
Simt cum în cioburi se sparg
Simt cum renasc în nisip
Păsări albastre din larg
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Pietre ca sorii, fierbinţi
Pietre căzute din cer
Pietre ca mine, cuminţi
Stau răstignite la ger
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Poate că voi reveni
Poate că nu, dar mai ştii
Poate că iar voi iubi
Pietre ca tine, pustii
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vine mereu
Ploaia cu stropii de nea...

cântec, versuri de Iurie Osoianu (17 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua...

... şi va veni o zi, când fiecare moldovean
când fiecare suflet dus peste hotare
va fi întâmpinat cu doina de alean
din versul meu, din pâinea mea cu sare

când ţara miliardului furat
va fi în rândul miliardelor de aur
când naţiunea scoasă la mezat
din curvă va redeveni tezaur

şi când mizerii alde plahotniuc
vor sta unde li-i locul - la-nchisoare
şi mort să vă-ntălnesc am să mă duc
să vă-ntâlnesc cu pâine şi cu sare

când saltimbanci de teapa lui dodon
vor sta unde li-i locul lor- în ţeapă
cu-acelaşi vers eu am să ies la avion
adăugând la pâine şi la sare ceapă

şi când te vei mândri ca moldovean român
că tricolorul tău nu-i simplă pânză
te-oi întâlni cu cel mă bun din lume vin
cu cea mai fină şi mai cosânzeană brânză

dar până când îţi cântă venetici
şi leprele mancurte din născare
eu ştiu că n-am ce căuta aici
eu ştiu că ţara mea-i peste hotare...

poezie de Iurie Osoianu (9 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul trezirii neamului românesc

Venit-a timpul de trezire.
În lunga noapte adânciţi
noi am uitat de nemurire.
Deschideţi ochii, vă treziţi!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Ne ierţi Zamolxe, zeu slăvit!
Duşi de restrişte te-am uitat!
Dar astăzi ştim c-ai revenit,
din foc şi piatră ne-ai creat.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Glia română ne e sacră
ne-a fost lăsată de strămoşi.
Trăim în vechea noastră vatră,
noi suntem oamenii frumoşi.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

La zei şi zâne-om ridica
noi vetre, temple şi altare.
Zamolxe se va bucura!
Vom şti că sufletul nu moare!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Din rădăcina strămoşească
ivitu-s-au tulpine noi.
De-a pururea o să rodească
în inimi suflet de eroi.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Lumea va şti că suntem drepţi.
Că neamul nostru românesc
este poporul de-nţelepţi.
Noi suntem cei ce se iubesc!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

La timpu-acesta de trezire
noi vom rămâne înfrăţiţi
Cu zei şi zâne-n nemurire!
Deschideţi ochii, vă treziţi!

cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântă laşitate românească

Să loviţi în mine
Când împart cu ştabii
Două Bucovine,
Două Basarabii.

Dacă pace-nseamnă
Linişte impusă -
Plânsul meu cântaţi-l
Doar în limba rusă!

Datorită ţie stăm în umbră,
Nu mai pot valorile să crească,
Stăm de-un veac cu mâinile în şolduri -
Sfântă laşitate românească!

Şi de-atâta chin şi de durere,
Nu mai pot nici mamele să nască,
Nu primim nimic, dar ni se cere -
Sfântă laşitate românească!

Trădători cu sufletul de slugă,
Ce-au ajuns la viaţa boierească,
Au venit la sânul tău să sugă -
Sfântă laşitate românească!

Bietul nostru neam e plin de ură,
El, ce ştie-atâta să iubească,
Nu mai ştie omul câte-ndură -
Sfântă laşitate românească!

Din cuprinsul sfintei noastre ţări
Rup vecinii cu măsea frăţească
Şi ne-aşteaptă noi ameninţări -
Sfântă laşitate românească!

De-ar veni şi-aici un pic de bine,
Dictaturi să nu ne mai umbrească,
Poate-atuncea vom scăpa de tine -
Sfântă laşitate românească!

poezie celebră de Damian Ureche (1981)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Umbra prietenului meu
M-a vizitat în somn aseară
Voia parcă timid să-mi ceară
Să stăm de vorbă. El şi eu....
Umbra prietenului meu
Acelui Mare Om, din mine
Ce tot mai rar cu duşii vine
Veni hallucinant şi greu
Umbra prietenului meu
Luptând cu alte umbre mute
Cu mâna îmi lua dureri durute
Cu mâna lui. Şi a lui Dumnezeu...
Umbra prietenului meu
Celui din mine.
Veşnic eu...

poezie de Iurie Osoianu (24 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neperechea...

tu să ştii că n-ai pereche-n lume
nici în asta nici în paralele
poate numai undeva prin stele
poate numai undeva sub hume

să mai ştii că ai noroc de soartă
că ţi-a hărăzit divinitatea
să te-alinte doar singurătatea
-unica fiinţă care iartă...

poezie de Iurie Osoianu (27 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta laşitate românească

Să loviţi în mine
Când împart cu ştabii
Două Bucovine,
Două Basarabii.
Dacă pace-nseamnă
Linişte impusă -
Plânsul meu cântaţi-l
Doar în limba rusă!
Datorită ţie stăm în umbră,
Nu mai pot valorile să crească,
Stăm de-un veac cu mâinile în şolduri -
Sfântă laşitate românească!
Şi de-atâta chin şi de durere,
Nu mai pot nici mamele să nască,
Nu primim nimic, dar ni se cere -
Sfântă laşitate românească!
Trădători cu sufletul de slugă,
Ce-au ajuns la viaţa boierească,
Au venit la sânul tău să sugă -
Sfântă laşitate românească!
Bietul nostru neam e plin de ură,
El, ce ştie-atâta să iubească,
Nu mai ştie omul câte-ndură -
Sfântă laşitate românească!
Din cuprinsul sfintei noastre ţări
Rup vecinii cu măsea frăţească
Şi ne-aşteaptă noi ameninţări -
Sfântă laşitate românească!
De-ar veni şi-aici un pic de bine,
Dictaturi să nu ne mai umbrească,
Poate-atuncea vom scăpa de tine -
Sfântă laşitate românească!

poezie clasică de Damian Ureche (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia celor trei ţări româneşti

Motto: "Ştiu că sunt liber, dar simt că nu sunt." (Eugen Ionescu)

Dragostea nu poate fi îngrădită de cuvinte
Sârma ghimpată îmi străluceşte
doar
pe
frunte
În călimară
luminează
doar
otrava amintirii
Tatăl meu
a fost chemat
urgent
la
miliţie
Şi
sfătuit
să asculte
doar
vocea americii

Fără comentarii
vă rog

Sunt din ce în ce mai liber

Trăiască trăiască trăiască
Moldova
Ardealul
şi
Ţara Românească

Semnat

Alt Român Fericit

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (10 februarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veneticilor

De două veacuri nu mai ştiu că moldovean
Înseamnă a fi stapân al ţării mele...
... Lăsaţi-mi măcar numele ce-l am
În valurile vremii să se spele.

Tu cel ce - ai năvălit în casa mea,
Cu secole-napoi şi nechemat de mine,
Cu ce ardoare, zău, te-aş alunga
Cu huiduieli si bici... de-aş fi la fel ca tine.

Şi dacă nicidecum nu simţi nevoia de-a pleca
Şi dacă gustul pâinii mele-ţi place,
Tu resemnează-te că asta-i ţara mea,
Pamântul meu de mii de ani încoace.

Munceşte-n pace glia mea, te rog,
Şi limba mea, te rog, învaţ-o-n pace,
Şi-n freamătull acestui tricolor -
Ridică-te, chiar dacă imnul meu nu-ţi place!

De două veacuri nu mai ştiu că moldovean
Înseamnă a fi stapân al ţării mele...
.. Şi doar legendele mai ţin c-am fost cândva Titan
Şi cântecele vechi - c-am coborât din stele...

poezie de Iurie Osoianu (20 iulie 2011, Chişinău)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... tu eşti greşeala vieţii mele
eu sunt năpasta vieţii tale -
sfidarea interdicţiilor zodiacale
ne-a transformat în Universuri fără stele...

catren de Iurie Osoianu (29 iulie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duplicitate...

Motto: Igor Dodon: "Fie că îi spunem moldovenească,
fie că îi spunem română
– e aceeaşi limbă şi e a noastră"

fie că îi spunem bou
fie că îi zicem vacă
totuna-i român, din ou
de sorghinte jeto-dacă...

epigramă de Iurie Osoianu (31 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele bune

deşi nu e o dimineaţă senină
semnul ei devine tot mai clar –
am fost amândouă duse
de nas

şi eu
şi viaţa

nişte globuri de aur
dansează în ploaie
ca graţiile lui zeus în olimp

răzvrătiţii n-au aflat încă
că asta e ordinea lumii
iar durerea e singura garanţie
a zilelor bune

care vor veni
cu sau fără poezia mea
cu sau fără voia
voastră
vor veni şi ne vor pune lanţuri

ne vor întoarce
umanitatea
ne vor da înapoi chiar
şi prietenii care au folosit acum
cuţite
cu lama dublă

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!