Pe cont propriu

Mi-e dor de prostia analfabetă, dârla-dârla,
cu mămăliga-ntre dinţi
şi cu ţărâna-ntre deştile de la picioare
care – ca şi bălegarul nevinovat –
face parte din binecuvântata natură...
Aici, însă, prostia graseiază cu pauze de gândire,
gesticulează cu pipa în mână,
îşi mângâie galeşă barba
sau îşi roade doctă ramele ochelarilor
pe fundalul impresionant al bibliotecii,
scuipând lung şi subţire printre dinţi
cu nume grele şi termeni intraductibili...

Nimic mai trist
decât maldărele de reviste literare
care mă înconjoară ;
ar trebui să fie o sursă de viaţă,
de entuziasm,
dar toate sunt la fel
pentru că toţi scriu la fel ;
le lipseşte singurătatea,
se înghesuie unii într-alţii
într-o aglomeraţie compactă repartizată pe "generaţii",
de parcă le-ar fi frică să existe
pe cont propriu.

poezie de Traian Călin Uba din Şi totuşi, rodim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voinţa, cea care la nevoie te face să strângi din dinţi şi să înduri suferinţa, este arma de căpetenie a ucenicului în munca manuală. Dar, contrar a ceea ce se crede de obicei, ea nu are aproape niciun rol în studiu. Inteligenţa nu poate fi mânată decât de dorinţă. Pentru ca să existe dorinţă, trebuie să existe plăcere şi bucurie. Inteligenţa nu creşte şi nu dă roade decât în bucurie. Bucuria de a învăţa este la fel de indispensabilă studiului ca respiraţia alergătorului. Acolo unde lipseşte, nu este vorba despre studioşi, ci despre nişte biete caricaturi de ucenici care la capătul uceniciei lor nu vor avea nici măcar o meserie.

Simone Weil în Forme de iubire implicită a lui Dumnezeu (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un avantaj al prostiei faţă de deşteptăciune ar fi că prostia îşi permite să fie tot timpul practică. Spre deosebire de deşteptăciune, prostiei nu îi este frică să se pună în risc, nu îi este frică de eşec sau de penibil. Prostia mereu se va comporta ca şi cum nu ar avea nimic de pierdut, şi nu că ar conştientiza ceva în acest sens, ci pentru că acesta îi este felul. Totul se întâmplă natural, 100%. Spre deosebire de deşteptăciune, prostia nu este nevoită să îşi asume şi nici nu obişnuieşte să se consume din cauza vreunui fapt de genul. Pentru prostie nu va fi niciodată o problemă să o ia de la capăt în urma unui eşec, nu îi va afecta cu nimic entuziasmul. Ca atare, datorită naturii ei, prostia se înţelege foarte bine cu optimismul, ceea ce îi permite, din start, să fie mult mai practică decât deşteptăciunea, care e mereu raţională.

Andrei Ş.L. Evelin în Începuturi
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talia suplă a clepsidrei

surprinzi perfecţiunea iernii prin
talia suplă a unei clepsidre?
curg oasele albe măcinate de vreme
în partea cealaltă a lumii,
şi roata asta mare de foc
pe care trosnesc toate păcatele
oamenilor
se învârte
în inversul acelor de ceasornic,

nu mi-e frică de viscolul morbid,
mi-e frică să nu pot ajunge acasă
să-mi îmbrăţişez
pragul şi copacul şi câinele,
mereu parcă ajung prea târziu
la tot ce îmi este mai drag,

mă uit la pereţii de zăpadă
ca la zidurile mânăstirii,
sunt o sumedenie de sfinţi înşiraţi
cuminţi, cu ochii goi,
nu-i văd pe mama şi pe tata
printre ei,

cred că
se ţin de mână undeva, pe braţele unei cruci
de Bobotează,

afară ninge cu atâta amărăciune,
încât aproape că aud oamenii scrâşnindu-şi
sfârşitul
între dinţi.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai bune cadre didactice sunt cele care îşi inspiră elevii. Acea inspirare vine de la pasiunea pe care o au profesorii pentru subiectul pe care îl predau. De regulă, acea persoană şi-a petrecut întreaga viaţă studiind acel subiect şi ea aduce un entuziasm contagios publicului. Eu cred că multe persoane au acel entuziasm, dar sunt împiedicate să devină profesori pentru că nu au trecut prin "moara de profesori". Acum ai profesori care au trecut prin "moara de profesori", şi cu toate astea nu au capacitatea să inspire pe nimeni. Elevii care au fost inspiraţi sunt cei care continuă să înveţe pe cont propriu. Acesta este lucrul care îi separă pe cei care obţin rezultate excepţionale în lume de cei care doar continuă să pedaleze, terminând sarcinile primite.

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Bun; deci pare în ordine. Cel puţin până aici; sigur nu lipseşte nimic?!
Lucian: Sper că nu, dom' director; din câte reuşesc eu să-mi dau seama, nu lipseşte nimic. Avem şi jucării; ba încă foarte multe.
Traian: Poate vă vor folosi şi acelea.
Lucian: Adică ne consideraţi copii?
Traian: După ce-am văzut în dimineaţa asta, împreună cu preşedintele, nu mi se pare absurd; de altfel, vă ştiam eu destul de bine dinainte de întâmplarea asta, însă nu chiar la voi mă gândeam...
Lucian: Nu?! Atunci, la cine?!
Traian: Luci, e vorba de cel puţin 13 ani; nu se ştie niciodată ce se poate întâmpla, deci trebuie luate în calcul toate variantele...
Lucian: La ce variante vă referiţi, dom' director?!
Traian: Eh, parcă n-ai şti... Voi toţi sunteţi tineri şi e posibil să...
Lucian: Ce anume, dom' director?! Sugeraţi cumva că s-ar putea să avem copii?
Traian: N-ar fi deloc exclus.
Lucian: Cine?! Noi?! Mai înainte de asta ar trebui să ne căsătorim... Credeţi că am să mă întorc cu o extraterestră simpatică?
Traian: Nu cred nimic, deşi... N-ar fi exclus să se întâmple şi astfel.
Lucian: Şi astfel... Ah, deci dumneavoastră nu la extratereştrii vă gândeaţi...
Traian: Nu; dar hai să revenim la listele noastre.
Lucian: Să revenim...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici trufia, nici prostia

Pentru timpul, care trece,
Pentru lipsa mea de roade
Neputinţa veşnic roade
Căpăţânile zevzece

Nimenea nu-nfruntă timpul
Nici trufia, nici prostia
Oamenii de paie ni i-a
Arătat netrebnici ghimpul

Nu e cum ar fi să fie
După merit sau răsplată
Dacă ei prind să se bată
Pentru supa mea din farfurie

Lucru, mă supun şi tac
Ca un Robinson Crusoe
Numai ce mi se dă voie,
Ca să am un loc pe bac

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cont propriu, prostia atinge apogeul.

Costel Zăgan în Caratele prostiei (5 ianuarie 2023)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Dascălii ne dau ştiinţa,
Preoţii ne dau credinţa,
Ostaşii-aduc biruinţa,
Iar prostia, umilinţa.

Prostia ne-a umilit pe toţi:
De la vlădică,
Pân-la opincă.
Şi,
De la cel cu biberonu-n gură,
Pân-la cel cu barba sură

poezie de Dumitru Delcă (22 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărări

Cu frământări, cu vise şi iluzii,
Ne facem toţi prin viaţă o cărare,
Unii c-un scop, iar alţii la-ntâmplare-
Visând succese, şi primind contuzii!

Unii străbat ca orbii a lor cărare,
Nu văd nimic din tot ce-i înconjoară,
Căci gândul lor spre alte zări le zboară-
Având doar ţel, dar neavând picioare!

Alţii văd totul, dar îşi doresc putere,
Să aibă pentru toate zeci de braţe,
Cu care să apuce şi să-nhaţe-
Visând numai mărire şi avere!

Târziu, de tot, pricep şi adevărul:-
Destinul ni-i la toţi... vămuitorul!

sonet de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi sărate

Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simţit azi
ce trăiri
sau ce vise prosteşti de copil

Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
şi curg lacrimi...
şi-s sărate...

Şi nu mai ştiu ce să cred
sau în cine...
"O să fie bine!" aud
oriunde merg şi de la
oricine întâlnesc...
le zic şi eu la fel, dar
oare chiar va fi?

Şi parcă dacă zic şi îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
şi lacrimi iarăşi se preling...
şi-s sărate...

Nu ştiu cât voi rezista
mi-e dor...
şi te vreau...
acum şi aici

Îţi ascult ticăitul ceasului
şi el plânge după
mâna ta...

Şi totul e trist şi
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranţa,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult

De ce toate astea? mă întreb...
pentru ce? pentru cine?
şi răspunsul – pentru noi! – vine.

Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung să
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
şi gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...

Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viaţă
şi fără nimeni care să ştie...

Poate totuşi voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...

Şi în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care mă apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...

poezie de Lidia Mihai
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea mea e şi a ta?

picioarele le am în noroi,
mi-e rece şi mi-e ud şi voi
îmi aruncaţi noroiul vostru,
m-aţi confundat cu popa prostu*

sunt plin de stropii murdăriţi
uscat sub lutul plin cu dinţi,
muşcaţi din mine unde-s crud
să mă înec, să mă afund

nu văd vreo mână să mă prind,
văd negrul cer şi e arid,
văd şi tufişuri şi au ghimpi,
pe cine strig şi în ce timpi

când sub picioare simţeam stânci
ce mulţi erau, veneau pe brânci,
mă agăţau de pantaloni
şi erau toţi supuşii clovni

m-au lins pe mâini şi pe picioare,
le-am dat o mână iar să zboare,
acum din cer ei dau cu ploi,
cu tunete şi mult noroi

.................................

povestea mea e şi a ta?
merită oare cineva?
cum spune Dumnezeu cel Sfânt
să îl ridici de la pământ

te-ntreb pe tine şi-mi fac cruce,
ai o privire parcă, dulce,
te-aud rostind cu stinsul glas:
,, ajută-mă sa merg un pas"

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate căile omului îi sunt poruncite, în afară de una, cea a desăvârşirii, a sporirii forţei spirituale, a eliberării de trup şi a apropierii de Dumnezeu. Aceasta e singura faptă înţeleaptă din viaţă şi se săvârşeşte numai în momentulul prezentului. Trecutul nu există, el este, ca şi toate raporturile cu lumea, doar material pentru desăvârşire. Nu stabili însă viitorul ca scop al activităţii tale ( este cel mai important lucru pe care l-am înţeles până acum ). Viitorul, imaginea a ceea ce va fi, nu trebuie să existe pentru omul care trăieşte cu înţelepciune. Există numai prezentul, în care pot să înfăptuiesc lucrarea vieţii mele care mie proprie. Ce va ieşi din asta nu mi-e dat să ştiu. Nu mi-e dat să ştiu ce va ieşi pentru lume ( iar oamenii îşi închipuie că pot să ştie asta şi sunt călăuziţi de asta; aici se află principala cauză a vieţii rele a oamenilor ), nu mi-e dat să ştiu ce va ieşi pentru sufletul meu. Aşa că nu trebuie să devenim mai buni sau să trăim o viaţă mai bună aşteptându-ne la răsplată. Şi cât de bine e. Simţi adevărata bucurie a binelui numai dacă nu primeşti nimic în schimb.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog

ţi-am spus că plouă iar oraşul se pliază/ la intersecţii trec bătrâni pe roşu/
tu încă desenezi pe colţul meu de casă
fantome în lesă ale câinilor fără stăpân

mă uit pe strada cu pavele sparte şi văd protestarii în coloane
la un etaj al primariei urcă o femeie grasă
să şteargă urmele de afişe
dar moartea suflă în fereastră şi ploaia se amestecă cu sânge
şi câteva dintre tichetele de masă

de prin oraş vin zvonuri că s-ar împărţi la liber
ziare şi reviste
însă din artă nu se poate vieţui
portrete de artişti zac prăfuite în case vechi de pe Lipscani
iar câinii hăituiţi de nişte hingheri au urinat pe zidul bibliotecii Aman

ţi-am spus că plouă şi e sărăcie/ oamenii singuri se înghesuie la mall/
în sala de spectacol de la TNB se dau bilete
pentru un singur spectator
aici ca pretutindeni e un monolog pe scenă
Sorescu încă este viu şi râde cu trei dinţi din faţă
spre o Craiovă în care plouă nebuneşte şi trec femei frumoase spre parcul Romanescu
purtând ciorapi cu plasă şi genţi Louis Vouitton

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceşti oameni puţini care ne fac pe fiecare în parte să nu regretăm că suntem reprezintă, chit că o ştim sau nu, stratul de protecţie care ne ajută să trecem prin viaţă. Fiecare om face faţă la ce i se întâmplă pentru că este protejat în felul acesta. Fără acest zid de fiinţe iubite care ne înconjoară (indiferent că ele sunt sau nu sunt în viaţă), noi nu am fi buni de nimic.

Gabriel Liiceanu în Declaraţie de iubire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul

Zilnic facem constatarea
C-am pierdut în viaţă rostul
Fi'ndc-am răsturnat valoarea
Ca să iasă-n faţă... prostul!

Că acuma, bunăoară,
Prostul nu mai este,, cool",
La oraş ca şi la ţară,
Dacă nu e prost destul!

Azi, cum pe chituci e şcoala,
Pe acest,, picior de plai"
E la modă iar zicala:
,, Prost să fii, noroc să ai"!

Diferit de alte dăţi,
Poţi să faci, fără belele,
Trei sau patru facultăţi
Fără să te duci la ele.

Pot să facă, dând din coate,
Toţi acei ce au tupeul
Şi vreo două doctorate
Chiar de n-au făcut... liceul!

Vom scăpa şi de nevoi
Fi'ndcă ura şi prostia
Au venit din Vest la noi
Să salveze România.

Unii cred, naivi în toate,
Care n-au la creier cute,
Că tupeu-i calitate
Iar prostia... o virtute.

Prostul are, vasăzică,
Îndrăzneală şi tupeu
Însă dânsul n-are frică
Nici măcar de... Dumnezeu!

poezie de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă mai certaţi pentru supremaţia sexelor! Prostia a fost repartizată în mod echitabil!

aforism de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Ia te uită; s-a făcut târziu...
Traian: Aşa-i. Numărătoarea inversă trebuie să fi ajuns deja pe la 52200; mai sunt 14 ore şi jumătate până la plecare.
Eugen: Le numeri de parcă noi ar trebui să plecăm.
Traian: Ştiu că nu noi, ci cei şapte tineri, printre care şi fiul meu pleacă, însă tocmai din cauza asta e şi mai important pentru mine; sunt mult mai emoţionat.
Eugen: Te înţeleg...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea mea e realitatea...

Pentru cei care pot asculta,
Pentru cei care pot auzi,
Cu el, eu sunt în spaţiu infinit,
Cu el sunt în timpul etern...
Sunt în viaţă.
Un soare răsare şi apoi apune...
O lună care luminează nopţile...
Un zâmbet, o îmbrăţişare, un sărut...
Gesturi mici care scriu pe liniile inimii...
Nu e nimic ce nu pot fi,
Nu e nimic ce eu nu sunt.
Un loc ascuns în lume...
Ca un labirint în centrul universului...
Calea mea în mijlocul cerului sau în altă parte...
Sunt dincolo de tine.
Sunt mai mult decât să mă gândesc...
Sunt mai mult decât un vis...
Eu exist, respir...
Eu sunt realitatea.

poezie de Eugenia Calancea (6 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic şi toate

eu sunt produsul unei generaţii terminate
şi ca şi ea sunt gata de plecare
spre lumea unde şi nimic şi toate
zac laolaltă în deplina resemnare

mai sunt produsul unei generaţii efemere
cu mulţi şi proşti cu capete plecate
şi cu puţini ce-n ipostaza de himere
concomitent voiau nimic şi toate

şi-ncă mai sunt produsul unei generaţii fratricide
scuipat în faţă şi lovit în spate
şi-n care genialul coincide
cu antipodul din nimic şi toate...

poezie de Iurie Osoianu (27 iulie 2018, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile n-ar trebui să citească decât ceea ce li se potriveşte. Nimic pentru a se instrui dincolo de ceea ce e scris în anatomia fiinţei lor. Nimic din tot ceea ce le-ar putea face să gândească altfel decât gândesc. Nimic din tot ceea ce le-ar constrânge să simtă altfel decât ceea ce simt într-adevăr. În caz contrar ele se deteriorează. Uite, zeiţa Venus stă întinsă pe covorul de clorofilă. Un fluture mare zboară şi i se aşează pe mână. O clipă fluturele strânge aripile, apoi se desface subt ochii ei ca o carte. Zeiţa încearcă să descifreze semnele de pe aripi. Aceasta e singura ei lectură.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!