Constatare
Dascălii ne dau știința,
Preoții ne dau credința,
Ostașii-aduc biruința,
Iar prostia, umilința.
Prostia ne-a umilit pe toți:
De la vlădică,
Pân-la opincă.
Și,
De la cel cu biberonu-n gură,
Pân-la cel cu barba sură
poezie de Dumitru Delcă (22 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Legendă
Parc-aș fi Pillat din Pont
cu barba pân-la pământ
doar acasă ca pe front
poezia-mi ține rând
Cu barba pân-la pământ
din lacrimi am o mască
nu mă dau degeaba sfânt
aud iarba ce-o să crească
Din lacrimi am o mască
doar acasă ca pe front
Maria-n poem să nască
parc-aș fi Pillat din Pont
Am barba pân-la pământ
doar pe mine azi mă vând
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (27 martie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lauda
De laude răsună glia,
O fac titrații și netoții
De parcă toți compatrioții
Ar fi uitat ce-i modestia
Asociată cu prostia,
E lauda, o știu și hoții
Și parcă am dori cu toții
Să compromitem România
Cum tot românul e fudul,
De la opincă pân-la bossi
Nu cred că pătimim destul
La cât suntem de "păguboși",
Că e poporul prea credul
Iar șefii nu-i sunt "credincioși".
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi pungășia-i omniprezentă; o găsești și la vlădică și la opincă. Mai ales la vlădică.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi pungășia-i omniprezentă; o găsești și la vlădică și la opincă. Dar mai ales la vlădică.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Pod la cer
Nu mai cred și nu mai sper,
C-ar putea fi ctitorit,
De vre-un demon iscusit,
Pod de piatră pân-la cer...
Nu mai vânt și nu furtună,
C-ar putea, o zburătoare,
Viscol a lega cu boare,
Pod de aer pân-la lună...
Nu mai of și nu mai vai,
Că vreun faur oarecare,
Ar tivi din râu și mare,
Pod de apă pân-la rai...
Nu mai vis și nu mai cânt,
Că destinul se răsfață,
Noapte cununând cu gheață,
Pod de rece, sub pământ...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Toți suntem cizme, de la Vlădică, până la opincă!
aforism de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox... libertin
Fruntea-n păr sau în batic,
Trupul strâns-așa și-l plimbă,
Cu ghete pân-la buric...
... Și buricul pân-la... limbă!
paradox epigramatic de Ioan Crăciun Petrișan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Există, undeva, o țară, unde toți poartă cizme, de la Vlădică, la opincă!
aforism de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă o constatare
De la mărire la decădere
Nu este decât un pas.
Până la mărire trece vreme,
Pân-la decădere, nici un ceas.
poezie de Dumitru Delcă (16 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Adrian Năstase, fostul președinte al PSD, a fost condamnat la 4 ani de închisoare pentru corupție (Sloganul PSD-ului în campania electorală din 2012: Vrem dreptate pân-la capăt!)
Toți spuneau cuprinși de freamăt:
Vrem dreptate pân-la capăt!
Cum spunea bătrânul Cato:
Azi Justiția le-a dat-o!!!...
epigramă de George Budoi din Dicționarul corupției, Politică și politicieni (6 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prostia
Prostia are bani,
Iar nepriceperea putere.
Suntem o țară de bibani,
Avem cultură în manele.
epigramă de Camelia Olteanu
Adăugat de Camelia Olteanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prostia
În lumea lipsei de talent
Și a tupeului culpabil,
Prostia e-un produs lavabil,
Iar banul, rege detergent.
epigramă de George Caranfil din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
A uita de la mână pân-la gură.
proverbe românești
Adăugat de Iulia Mirancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prostia omenească
După ce făcuse turul
Lacului care-a-nghețat,
Din copcă căra cu ciurul
Apă pentru adăpat.
epigramă de Dumitru Delcă (7 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știința își dă mâna cu credința, putem avea singurul candidat împotriva maladiei care macină lumea.
Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
De la troacă la strachină e deosebire ca de la opincă până la vlădică.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara în mare (pe)trecere
Hei ce valuri și nisip
hei ce mare pân-la cer
amintire fără chip
astăzi însă doar disper
Dar ce mare pân-la cer
și ce stânci în amintire
mare aș putea să-ți cer
pe val încă o iubire
O ce stânci în amintire
mare parcă fără chip
doar în ochi ce nălucire
și ce valuri de nisip
O ce mare pân-la cer
ce fantome fără fler
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (4 august 2020)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când câinele latră
Își face datoria.
Omul când se-îmbată
Etalează prostia.
catren de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea ultima unire
Vine mama să mă-ntrebe
de Grigore cel Vier
țara asta iarăși fierbe
supărată-i pân-la cer
Basarabia e tristă
și Ardealul e tot trist
prostia din nou insistă
eu mă fac dar nu exist
Ce Moldovă și ce țară
ne înalță și doboară
Țara noastră Românească
fără noi dar să trăiască
Că murind prin alte părți
vom trăi cu-aceiași morți
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (30 martie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
La început
La început,
nu ne acopereau nici griji și nici nevoi.
Eram ca frații. Ne ajutam între noi.
Trăiam cu toții, în bună înțelegere.
Ne durea pe toți, o cât de mică pierdere.
Toți aveam pe masă, aceleași bucate.
Toți ne bucuram de multă libertate.
La început eram cu toții oameni.
Astăzi am uitat să mai fim oameni.
Am fost cu toții oameni până când,
rasa ne-a înstrăinat.
Am fost cu toții oameni până când,
credința ne-a separat.
Am fost cu toții oameni până când,
politica ne-a despărțit.
Am fost cu toții oameni până când,
averile ne-au învrăjbit.
Astăzi nu mai suntem oameni.
De ce ne-am înrăit?
Fiindcă astăzi,
am uitat să mai fim OAMENI.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!